POT SĂ ZBOR
Normal că pot să zbor!
Şi zbor. Şi zbor. Şi zbor.
Departe. Cât pot eu de departe.
Deşi, ştiu că sunt obligată,
Să revin. Eu mă încăpăţânez
Să zbor …
Visele, dorinţele mele,
Toate împreună cu mine.
Suntem UNA!
E lumea noastră secretă.
Cu siguranţă mai bună.
Mult mai accesibilă.
Mai curată! Mai simplă!
Mai uşoară! Mai albă!
Nu obosesc zburând.
Mă ţine în viaţă.
Când o să aflu din depărtare,
O insuliţă măcar. Cu inscripţia:
„Poţi să aterizez liniştită”
„Eşti pe tărâmul visurilor tale”
„Ele s-au materializat din dorinţele
şi rugăminţile tale!”
- Visul v-a deveni REALITATE!
SUNT SUPĂRATĂ!
Zic aşa! Dar nu-i deloc adevărat.
Ochii mei verzi sunt una, cu iarba
plină de rouă dimineaţa!
- Dimineaţa când deschid larg geamul,
Parfumul florilor de cireş,
Şi amintirea ierbii fixată pe retină
mă bine dispune. (cu siguranţă).
Păstrez în ochi-mi această privelişte.
Iar parfumul florilor de cireş,
Î-l pun la păstrare, într-o sticluţă mică,
pusă la îndemână.
Ştiu eu, ce fac!
Parfum de cireş alb … gata să se transforme
într-o adevărată şi dulce cireaşă.
SOARELE şi LUNA
sau
DECLARAŢIE de DRAGOSTE
Soarele şi Luna
Se iubesc!
Şi ce dacă,
Unul este la răsărit
Şi
Altul la apus?
Cine a spus că
nu se pot întâlni
niciodată?
A minţit!
Da! A minţit!
Este o: minune cerească.
Şi toate câte au fost,
s-au împlinit
s-au adeverit
… şi se vor mai împlini.
Soarele şi Luna
s-au întâlnit la mijloc de drum.
De gând şi dor. De chemare lăuntrică.
S-au chemat. S-au strigat. S-au căutat.
Apoi, cerul într-o bună zi
sau noapte, nu mai ştiu.
A făcut o trecătoare secretă.
Unul spre celălalt
… şi minunea
s-a petrecut!