Poezii de Valentin Leahu

Sufletul... de-atâtea ori...

 M-aș tăvăli, iubito-ntr-o grădină,

Cu maci, tot flori însângerate,

Minulesciană poveste, de dor și de amor,

Apoi ți-aș bea șampanie din flori,

Cedată-atât de drag cu gândul la fiori,

mi-e tristă viața când mă necăjești,

spunându-mi da și nu de-atâtea ori,

 destinul meu... să nu mă părăsești,

mereu...de-atâtea și atâtea ori.

Nu te-am vazut de mâine
Nici macar de poimâine
Ce putin e viitorul
Cuvintelor noastre
Nu te-am văzut
Dar te simt ca în amintirile noastre
nu mai cred că exist
nu mai cred că nu mor
nu mai cred
nu mai cred șI mi-e dor 

Suvoi

Ma chinuiam sa nu-mi fie frica de tine
Ma chinuiam sa nu-mi fie frica de mine
Ma chinuiam sa nu-mi fie frica de noi
E prea greu
E mult prea greu sa ma mint
Imi e frica de tine, de mine de noi
Imi e frica de viata suvoi

negativism

Nimic nu e bun in exces
Nici macar iubirea mea pentru tine
Nici zaharul in stropul de vin
Nici freamatul zilei furate
Nici luna la altarul lupilor
Ca-n poezii furate
Nici toamna frunzelor
Cazute peste soapte
Nici macar unul dintre
Eurile mele
Pierdute in noapte

Constatări 

Am ajuns
Nu ești aici
E pustiu fără tine
Te-am căutat dincolo
În cămara cu amintiri
E pustiu fără tine
În atrii și ventricule
Te-am căutat
E târziu fără noi
Zăpada e singură
Călcată de pașii târzii
Pomii triști sunt și goi
E pustiu fără tine
E târziu fără noi...
 

Saltimbanc pe Podul Minciunilor,

 Un Pinnochio, jucat pe o sfoară din inima ta

Sunt iubito, în chinuri jucat,

Jucărie cu gîndul la tine,

Da și nu spune inima ta despre mine,

Da și nu spune jocul tău,

Jucat pentru mine,

 Vrând- nevrând, zi de zi,

 Ce-as de ceas de cu zi până- n noapte,

Jucărie de șoapte,

Un Pinnochio uitat, fără sfori,

Pe-o alee de visuri deșarte,

Saltimbanc pe podul Minciunilor

Sunt iubito și inima ta se joacă în mine,

 Da și nu spune ea și mă joacă perfid,

Jocul trist, fără pic de speranță,

Tu mă ții, da și nu, la distanță...

Timpul care se opreste

Timpul care se oprește,

 Pentru-o clipă, nu mai mult,

Știe iubirea ce este,

Și de ce eu o ascult.

Prea cuminte care este,

 Jocul ăsta încălțat,

O iubire care este,

Eu cu ea m-am încurcat...

Și când timpul care este,

Se oprește, vrând nevrând,

Eu, iubirea care este,

O ascult mereu, mai mult...

Undeva

Undeva, la capătul lumii mele nebune,

Te-am găsit pe tine, singura iubire...

Te-am găsit în neliniștea mea care durea...

Apoi ți-am simțit dulcea chemare din liniștea ta,

 Dorul de mine era mai puternic decât șoaptele tale de nefericire,

 mereu îmi zâmbeai cu sufletul tău pudrat cu nepăsare,

 mereu reveneai în dragostea ta pentru mine,

 acolo, la capătul lumii mele nebune,

te-am găsit pe tine, singura iubire!...
 

Dor de tine

Tulbure mi-e viața fără tine,

Ca un tulburel fără de gust,

Mă așez, cerșind în zi de post,

O fărâmă din a ta iubire...

 Fără tine, dragoste, mi-e trist,

Mult mă mint că-mi ești aproape,

 Fără tine , iar mă simt un prost,

Fără tine viața nu-mi convine.

De-ai veni la mine suflet blând,

Ca Esenin m-aș uita la stele,

Visele ar mai avea vreun rost,

 Aș visa la dorul meu spre ele,

Dar nu vii, cu Eminescu-n gând,

Te aștept, tu noapte diafană,

Tot mereu aș vrea să te sărut,

Tot mereu, comoara mea, Diană.. 

androidul
 

Esti extensia vietii mele, iubito,

 Eu, singur, ma ingrop in inima ta,

Ca un android, descalecat in ape,

Apele lui de android...

Apoi, privesc marea,

Apoi marea de stele...

 Si ma imbat in marea inimii tale...din ele