Poeme cu aripi de îngeri
Mi-e gândul răscolit de toamnă
În rime reci şi calde mă-nvelesc,
În poeme de dor cu tine dragă doamnă,
La graniţă între ieri şi azi trăiesc.
Când visul stă ascuns sub pleoape
Cu ochiul sufletului în taină vă vorbesc,
Când zorii se transformă ades în noapte
Doamne, lumină de la cer primesc.
Adesea păşesc cu gândurile mele
Acolo unde am făcut primul pas,
Unde am râs şi am plâns în braţele tale
Mamă, azi zâmbesc cu lacrimi în glas.
Tu mi-ai dăruit răsăritul şi clipe
Când adesea apusul a venit spre noi
Îmi sărutai ochii să nu mai ţipe
Cu razele sufletului tău scăldat de ploi.
Vă caut cu dor în fiecare zi și seară
Să-mi ştergeţi lacrima atunci când plâng
Să-mi fiţi, îngerii mei, zâmbet de primăvară
Când fericirea mea se zbate-n pârg.
Mă voi ascunde-n mine, adesea voi ieşi
Mă voi lupta cu umbre, cu nopţile pustii
Pe portativul vieţii cu speranţa-n poezii
Aşteptându-te fericire-n fiecare zi să vii
Azi scriu silabe desculţe-n singurătate
Cu voi renasc, păşesc pe alt drum
Spre cer cu aripi de îngeri într-o carte,
Ca pasărea Phoenix din propriul scrum.,,
CU SPERANȚĂ...
Se aud viorile pe corzi ades plângând
Valsează gândul în văl de ceață
Soarele sărută petece de pământ
Dizolvând apa din ochiuri de gheață.
Calc pe movile de gând numărând cocorii
Spre cer cu credință-mi întind mâna,
Acolo unde speranțele împrăștie norii
Și-n iriși se scufundă blandă Luna.
Pe lângă mine trece timpul pălind-n asfințit
Pășind cu vântul prin ramuri cărunte,
În lumini confuze scăldate-n infinit
Crâmpeie de vise se zvârcolesc în tâmple.
Cu speranță-n prag închid ușa iernii
Aștept să renasc cu firul ierbii,
Zorii să-mi sărute cearcănele serii
Primăvara din mine să zburde cu cerbii.
A NINS MĂICUŢĂ
A nins şi ninge iar măicuţă
şi-n suflet mi-au crescut troieni,
Cu gândul abătut rătăcesc pe uliţă
Cu paşi de timp prin cerdacul unei ierni.
Fără tine acasă nu-i ca altădată
Plâng gânduri răvăşite-n sufletul meu,
Doar vântul cântă printre uluci la poartă
În rugăciunea mea cu Bunul Dumnezeu.
Te caut mamă-n amintiri pe prispă
Îţi văd chipul umbrit şi plâns de dor,
Durerea ţi-ai ascuns-o în albă batistă
Când sufletul tău era umbrit de nor.
Azi în cuptor nu mai miroase a pâine caldă
Şi cozonacul nu are cine-l frământa,
Macatele nu-şi mai au locul de altădată
Ţesute în război cu trudă de mâna ta.
A nins ieri şi ninge iar măicuţă
În mine ninge viscolit de două ierni,
Cu tălpi de gând umblu desculţă
Cu dorul viscolit în troieni.
Ochii tăi mă urmăresc în vise
Spunând; - Ai grijă de tine fata mea
Noi îngerii tăi te veghem din culise
De aici din cer fetiţa ta,... şi mama ta.
CU TINE...
Pe obrazul nopţii cu tine rătăcesc
Printre ramuri plânse, frunze ude,
În ochii mei speranţe-n pântece trăiesc
Cu paşi de gând printre vise nude.
Cu tine clipe mustesc în fiecare seară
Sub umbre de timp amintiri plutesc,
Din ochi de cer lacrimă dulce-amară
Pe buzele mele speranţe-nmuguresc.
Aripi de vise-mi mistuie tăcerea
Cuvinte în colţ de gând se frâng
Cu tine iubite culeg din suflet mierea
În versuri de dor azi cu tine râd şi plâng.
Trecutul îmi tropăie prin gânduri
Cu paşi de dor prin suflet seara, în zori
Cu voi trăiesc îngerii mei printre rânduri
Când soarele zâmbeşte sau e ascuns în nori.
AŞTEPTÂND ZORII
Mi-a fost ucisă noaptea, aşteptând zorii
Adânc au tăiat dezamăgirile până la sânge,
Azi Dumnezeu uşor împrăştie norii
În tăcere un înger cu mine râde şi plânge.
Cu vise se zvârcolesc în vene dorurile mele
La răscruce între două albastre artere,
Cu paşi de gând păşesc la stele
Printre năluci, oameni de bine şi himere.
La urechea nopţii şoptesc valuri
Izbind cu briză prin crăpături de geam,
Amintiri degolite, izbite-n maluri
Se zbat printre lacrimi chiciurite-n ram.
Speranţe haotice, clipe-n tăcere adun
Rătăcite-n timp pe orbite de gând
Trecutul dă şah regelui cu ultimul nebun
Respiră prezentu la graniţă iubite oftând.
Viitorul zâmbeşte printre neanturi de suspine
Ninse, peste oceane de gânduri şi vise
În mine se nasc noi speranţe divine
În rugăciune cu Dumnezeu şi îngerii-n culise.
DRAGA MEA BUNICĂ
Plouă cu amintiri în vechea odaie
Pe masă stau răvșite hârtii,
La capătul patului cu saltea de paie
Portretul tău de când eram copii.
Pe chipul nopţii văd faţa ta
Unde veghează atâtea stele,
Sunt îngerii mei bunica mea
Şi tu cu toţi... printre ele.
Te caut cu sufletul flămând
Privesc la cer, în gol şi plâng
Cu voi sunt mereu în gând
Când ninge şi muguri-s în pârg.
Mă doare amintirea noastră
Se zvârcoleşte-n mine adânc
Te văd la masă, la fereastră
Cu ochi-ţi mici şi chipul blând.
Ne aşteptai serile, în amiaza mare
Când veneam de la şcoală sau liceu
În tindă cu pită caldă şi mâncare
Şi bunătatea ta de la Dumnezeu.
Ne furişam adesea în odaie
Unde aveai poze, amintiri, ,,doftorii,,
În cufăr prosoape şi ceva ,,straie,,
Zestrea ta,... când noi eram copii.
Într-o batistă-n colţ ţineai bănuţi
Agoniseala ta pentru fiecare,
Pentru zile negre...nu erau mulţi
Strânşi de mâna ta cu sudoare.
Azi este atâta tristeţe-n poartă
La gard printre uluci un câine lătră,
Tu nu ne mai atşepti ca altădată
Cu bunătatea ta şi pită-n vatră.
CU SUFLEUL MĂ APLEC LA CER
Mi-e gândul îngenucheat de ger
Cu sufletul mă aplec la cer,
Vin sărbătorile-n curând
Prin lume rătăcesc oftând.
Te caut mamă pe drumuri troienite
Pe cărări de gând cu vise-nzăpezite
Dar în zadar,...tu nu mai eşti
De acolo din cer ştiu că mă iubeşti.
Îmi viscolește iarna şi mi-e dor
Prin mine săgetează un fior,
În inimă te port ca pe o icoană
În suflet eşti... tu dragă mamă.
Când cad picături de ploaie cernite
Tu mamă vii și mă săruţi pe frunte
Spunând; -,,urmează-ţi drumul tău
Ai încredere în tine şi-n Bunul Dumnezeu,,
-,,Vin sărbătorile fata mea
Ai grijă de tine şi viaţa ta
Urmează-ţi destinul ce-ţi este scris
Cu dragoste împlineşte-ţi al tău vis,
Nu lăsa iubirea ta să moară
Pastreaz-o în suflet ca pe o comoară
Credinţa, iubirea nicicând nu pier
Noi îngerii tăi te veghem din cer.
CU TINE IUBITE
Pași de gând cotrobăie în noapte
Pe alei ninse pustiite de vânt,
Se răsucesc în mine ale tale șoapte
Mușcând adânc cu sufletul flămând.
Mă pierd prin amurguri uitate de soare
Cu tine iubite caut nou răsărit,
În noi e atâta zbucium de mare
În adâncuri …umbre ne-au pângărit.
Aș fi vrut să nu te fi iubit vreodată
Și dacă te-am iubit te rog mă iartă
Tu ai venit să mă amăgești de fiecare dată
Lăsându-mi dorul cu lacrimi la poartă.
Mi-am cuibărit visele în urmele rămase
Pe retină-mi curge iubite râu învolburat,
Văd cum ochii tăi caută triști prin case
Zâmbetul meu,...te întreb de ce ai plecat?
Îți aud suspinul, neliniștea o simt
În rafale trăiri cu tine se zbat
Te mai aștept doar atât cât mai e timp
La porțile sorții, la altarul fără de păcat.
Este destul de dificil să vorbesc despre propria-mi persoană. Voi începe prin a spune câteva cuvinte despre mine. Mă numesc Valentina Geambaşu şi sunt de origine din Siliştea Gumeşti, Judeţul Teleorman (din satul lui Marin PREDA), locuiesc în Mioveni, jud.Argeş. Am văzut pentru prima dată lumina zilei într-o zi de toamnă, pe 27 octombrie cândva… Atunci a început totul, drumul meu prin viaţă, o poezie şi o poveste. Am absolvit liceul Alexandru Ioan Cuza (din Alexandria) urmând Facultatea MDACG din cadrul Universităţii din Piteşti. Un nou capitol al vieţii, alţi prieteni, alte experienţe de viaţă, au fost urmate odată cu angajarea mea la Automobile Dacia, din 1988 până în prezent. Îmi place să citesc, să scriu să iubesc… Iubesc tot ce înseamnă frumos, tot ce este natură, iubesc copiii, iubesc puritatea…iubesc viața, Cu poezia am cochetat stângaci din anii de liceu, am scris pentru şcoală, prieteni şi cunoştinţe dar niciodată nu am publicat. Singura diplomă şi amintire pe care o păstrez (din cele 3 câştigate la cocursurile de poezie) este cea din 1989 la concursul Interjudeţean ,,Argesule plai de dor’’ (Premiul Sindicatului Invatamant pentu Poezie) iar anul acesta Premiul Uniunii Scriitorilor Europeni ,,Mentiune Speciala,, la Concursul International de Poezie “Alexadru Macedonski” 2015 , Premiul I ,,STEAUA SEVERINULUI ‘’2015
Am păşit în această lume fascinantă a poeziei în momente de cumpănă ale vieţii, de dor, de semne de întrebare, sperând că, doar aşa, descărcându-mi durerile de pe suflet, decepţiile…, pot merge mai departe şi pot găsi unele răspunsuri...la tot destinul meu, un destin adesea frânt,…dar, de fiecare dată, cu ajutorul lui Dumnezeu am găsit puterea să merg mai departe. Atunci, au apărut zile însorite, pline cu zâmbet , nopţi albe în care am încercat să pun pe hârtie sentimente şi momente din viaţa mea şi a fiecaruia transferând o parte din sufletul meu în poemul vietii:,,Din petalele sufletului meu’’
Coautor in :,,Poezia prietena mea’’, ,,Poezii, poezii", ,,Iubirea nemuritoare’’ ,,Calătorie în regatul cuvintelor’,,Iluzii de vara’’, ,,În Memoria lui Adrian Paunescu’’ ( Volum colectiv) ,,Terapie prin poezie’ Nostalgii de toamna" ,,În aşteptarea sărutului promis.... ,,Iubire dincolo de vis ,, Preludii pentru fluturi"- gala poeziei de dragoste, publicare in Revista Internationala ,, Cervantes’’ si in A.S.P.R.A (Asociatia Scriitorilor Pentru Promovare Realizarilor Artistice,,). și nu in ultimul rănd in ,,Vise târzii” prima mea apariţie într-o antologie de poezie contemporană,…cartea mea de suflet (pe 1Iunie la Tărgul International de Carte Bookfeest 2014 ),eveniment plin de emoţie şi bucurie, pentru fiecare din noi, curaj şi dăruire!
Autor Vol,,DIN PETALELE SUFLETULUI MEU’’ (lansare Mioveni 17SEPT1014 si 23NOV GAUDEAMUS si Vol. ,,POLEN DE CUVINTE” (lansare Turnu Severin 14 OCT2015 si 23NOV GAUDEAMUS 2015)
MEMBRU UNIUNEA SCRIITORIOR EUROPENI