Biografiile oamenilor mari nu sunt „linii drepte”, trasate în laboratoare sterile de moralitate. Uneori, cele mai profunde spirite se nasc din coliziunea cu propriile prăpăstii. Valoarea unui om nu se măsoară prin absența greșelii, dar prin uriașa forță de a se ridica, de a se reinventa și de a dărui celorlalți. Poetul și ziaristul Ioan-Romeo Roșiianu ...
După ce s-a certat cu rabinul Moses Roses, scriitorul Pompiliu Marcea a fost găsit mort în Lacul Herăstrău
La fel de inexplicabil, în același context conflictual, alți doi susținători ai Operelor Complete ale lui Eminescu, au avut morți suspecte.
Poetul Ion Lotreanu a fost găsit spânzurat la data de 22 mai 1985, iar Alexandru Oprea, editorul Operelor lui Eminescu, a ...
În data de 25 februarie 2024 am semnalat faptul – pe Facebook – că (a)numita Iulia – Florentina Paciurea a publicat, în antologia „Fior de argint” - recent apărută la Editura „Contraste culturale” din Giurgiu, coordinator Izabela Tănasă – un CV neconform cu realitatea.
Redau – mai jos - în întregime postarea făcută, am boldat și dat cu italic, ca ...
Când am aflat că ai PLECAT și tu eram în Satu Mare, în dulcele nostru stil încercam să nemuresc oameni ce nu mă merită.
Nici pe tine nu te-au meritat muuuuuuuuulți din cei ce te (de)plâng azi... ÎN VĂZUL LUMII!
N-o fac pentru tine, prietene (stră)vechi, o fac pentru ei, preamărindu-se pre ei!
Așa va fi și după mine, la fel după alți dragi ai noștri.
Te-am ...
„Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţei, până nu vin zilele cele rele şi până nu se apropie anii, când vei zice: Nu îmi găsesc nici-o plăcere în ei” stă scris în primul verset din ultimul capitol din Eclesiastul.
E cel mai răspicat îndemn care li se face tinerilor în Sfânta Scriptură, şi, totodată, poate cel mai ...
Numărul 33 este un număr magic, unul maestru, o cifră a destinului.
Marii înțelepți au vorbit despre EL ca despre un „număr al îngerului”.
Nu mi s-a dat șansa de-a dezbrăca de sensuri și înțelesuri taina numerologiei, deci TAC!
Totuși, dragilor, ECREATOR – Editura și Revista ECREATOR, sau invers – astăzi împlinește numărul 33 al Colecției Antologica.
...
Scriitorul maramureșean Vasile Muste s-a stins din viață la vârsta de 70 de ani. Poet și om de presă, acesta a lăsat în urmă o operă construită în peste cinci decenii de activitate literară și o contribuție importantă la viața culturală a Sighetului.
Născut la 30 ianuarie 1956, în Coruieni, localitate cunoscută astăzi sub numele de Coroieni, Vasile ...
Odată cu noua stagiune. A douăzecea la număr. Ce-a debutat cu un excelent concert al Orchestrei de Tineret Pitești. Dirijor Tibi Dragoș Oprea. Urmat de un recital, de Ziua Națională a Chinei, de alt recital cu muzică din ambele țări, susținut de violonista Diana Jipa și Marius Doniga la pian. A urmat Alex. Tomescu, violonist de top și un cvartet ...
A plecat și Mircea M. Ionescu de pe pământ...
S-a dus la Ceruri să comenteze meciuri și să scrie piese de teatru printre nori. L-am cunoscut demult și mi-a fost un bun coleg de presă. Când și când vorbeam la telefon. L-am întâlnit pe viu acum un an sau doi la Festivalul de Teatru de Studio desfășurat la „Davila" piteștean. Unde i-am văzut o excelentă ...
Mai 2026. Bilanț
Vă sunt dator c-o informare, succintă ca de obicei, despre ce fuse luna trecută la filarmonica piteșteană. Încep, deci, cu „Tulip Jazz Festival”, ediția a doua, ce-a durat patru seri. Români și străini au atras la sediu melomanii genului. Sonorități interesante, unele ungând pe suflet...
Apoi, imediat, „Apollo Cvartet”, în care-l ...
Pitești, aniversar 2026...
Nu cu mult în urmă, municipiul de pe mal de Argeș a sărbătorit mai bine de 638 de ani de existență. Prin concerte și-un festival de teatru de studio în sala „Liviu Ciulei". La „Davila" n-am ajuns din motive independente de voința mea, așa că voi face câteva remarci despre concertu' dedicat celor nouăsprezece ani de la ...
2.Venalitatea și ipocrizia politicilor actuale
Inițial mă gândeam să dedic politicilor medievale și moderne un capitol distinct. Dar am renunțat la această intenție, amintindu-mi că în articolul Greii lumii stau la pândă în politica bolundă din 21-22 septembrie 2025 m-am referit pe scurt, adică atât cât să-i stârnesc pe ...
În societatea tradiţională, căsătoria reprezenta cel mai complex
fenomen folcloric, având interferenţă cu toate celelalte manifestări folclorice.
Unele obiceiuri nupţiale maramureşene s-au pierdut sau sunt pe cale de a se pierde sau de a se contamina cu obiceiuri preluate din alte zone ale ţării sau chiar cu tradiţii importate de peste hotare de către cei care ...
Nunta este unul dintre cele mai importante obiceiuri în comunitatea tradiţională atât pentru viitoarea familie, cât şi pentru structura de neam.
În locuinţele monocelulare, camera de locuit casa, îndeplinea toate funcţiile familiei. Astfel, pentru a evita pericolele viitoare, concepţia, naşterea, căsătoria şi moartea se realizau în acest spaţiu sacru şi intim.
Perioada de lehuzie reprezintă intervalul de 6 săptămâni de la naştere, când acţionează o sumedenie de interdicţii, atât privitoare la noul-născut, cât şi la mamă: lehuza nu are voie să plece de acasă, nici să iasă din “odor” (curte); să nu meargă la fântână până nu era botezat copilul, “ca să nu ia vreo boală din acel loc”; să nu calce pe ...
Moartea, eveniment inevitabil în viaţa omului, reprezintă trecerea din lumea aceasta, în lumea de dincolo. Moartea înseamnă o despărţire definitivă a defunctului de familie, de colectivitate.
Omul – această ființă complexă, creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu – este înzestrat cu fantezie și imaginație. Astfel, lumea reală, raportată la lumea divină, capătă sensuri, conotații și culori noi în imaginarul colectiv.
Viața omului, așa cum este firesc, se desfășoară în strânsă legătură cu mediul natural, cu regnul vegetal și ...
Fondator al revistei „Moara lui Gelu”, scriitorului și jurnalistul Dragoș Gelu s-a născut la 22 februarie 1967, în Lucăcești, și face parte din categoria personalităților maramureșene recunoscute pentru bogata activitate pedagogică, literară și culturală. Profesor dedicat, jurnalist, poet și coordonator de proiecte editoriale, dl. Dragoș Gelu a debutat în ...
O asemenea cercetare nu poate să facă abstracţie de cele două publicaţii principale care apăreau la Bucureşti şi care erau publicaţii ale Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti, mai exact ale U.A.S.C.R.-ului: Amfiteatru (1966-1991)şi Viaţa studenţească (1956-1989). Trebuie aşadar făcută o distincţie clară între revista de universitate şi ...
Marian Ilea: Domnule Nicolae Breban, domnule Augustin Buzura,
cred că oriunde v-aţi afla, aveţi în memorie un loc drag, o amintire legată de Baia Mare.
Nicolae Breban: Eu m-am născut în acest oraş, dar foarte curând, pe când aveam eu doi ani, prin '36, tatăl meu care pe-atunci fusese funcţionar la episcopie, a fost numit preot paroh în comuna Recea, unde în '40 a ...
Voi continua cu partea a patra a dialogului.
– Dar să nu trecem cu vederea că Heraclit considera mișcarea ca fiind esența realității. Heraclit spunea că totul se află într-o continuă mișcare, conform principiului “panta rei”. Totul curge.
– Și să nu uităm, dacă tot suntem la Heraclit, că opozițiile și contradicțiile sunt sursa dinamicii universale, iar ...
Vreau să spun din start că Dialogul cu Domnul Profesor Valentin Lupea nu are cum să se termine (așa am ajuns la partea a treia), pentru că pe lângă faptul că amândoi suntem îndrăgostiți de spiritualitatea grecească, amândoi ne “hrănim” din înțelesurile pe care grecii le-au dat multor lucruri, idei, concepte. Dar nu este numai asta, este și acel faimos: ...
Ion Cristoiu [I.C.]: UASCR-ul funcţiona cum funcţionau şi alte instituţii, organizaţii ale sistemului ceauşist, cum ar fi Comitetul Central al PCR pentru Scânteia, conducerea Frontului Unităţii Socialiste pentru România Liberă sau pentru Scânteia Tineretului – CC al UTC, în calitate de patroni şi editori. Principiile de funcţionare nu difereau cu nimic de ...
Noi începuturi
Când viaţa-i îmbrăcată-n ciuturi,
Ascunde-te în umbra sorţii;
Privirea de pe rău s-o scuturi,
Tu nu te-asocia cu hoţii.
Îmbracă-ţi gândul în debuturi,
De stai tăcut în dreptul porţii,
Să îţi găseşti noi începuturi,
De laşi în urmă, leneşi, morţii.
Se strâng hienele la masă
Şi îşi împart cu bucurie
Întreaga pradă, ce-i cărnoasă,
Căci nu le pasă dacă-i vie,
Sau putrezită-n faptul serii.
Şacalii vin, căci văd rebuturi
În noaptea caldă-a primăverii,
Când viaţa-i îmbrăcată-n ciuturi.
Priveşti la ei şi te-nfioară
Ce mult se chinuie să-ţi lase
Carcasa de pe suflet goală,
Şi-uscate venele pe oase.
Dar nu-i lăsa să te doboare
Şi-alungă-n depărtare hoţii,
Iar de se-arată când nu-i soare,
Ascunde-te în umbra sorţii.
S-or sătura să te lovească
Şi n-or mai sfâşia din tine
Cu gând ca pofta lor să crească,
În timp ce tu cazi în ruine.
Repară-ţi fiinţa. Doaga rea
Să nu le dea prilej la fluturi
Să plece, când să vină ai vrea,
Privirea de pe rău s-o scuturi.
Sunt vieţi frumoase, le ştii bine
Şi, dacă te-nsoţeşti cu ele,
Plăcere vei afla şi-n tine,
Cum este-n gândurile mele.
Pe-acestea, cei răi nu le cată,
Şi nu le-admiră idioţii,
Dar binele de-l vrei îndată,
Tu nu te-asocia cu hoţii.
Da, uită răul lor cel mare
Şi caută să-nvingi puterea
Ce-o are ura lor în zare,
Aflând în bine mângâierea.
Să laşi dreptatea să-i strivească
Şi să le dea în coaste şuturi;
În timp ce ea o să-i zdrobească,
Îmbracă-ţi gândul în debuturi.
Priveşte totul cu iubire,
Căci porumbeii liberi zboară
Şi nu-i atinge-acea simţire
Ce-ar vrea să vadă că-i doboară.
E viaţa dreaptă-n miezul său
Şi ştie să-ţi întoarcă sorţii
În bine, când n-alergi spre rău
Şi stai tăcut în dreptul porţii.
Ea te ajută cu-ncântare
Şi îţi deschide-n armonie
O cale nouă, spre visare,
Ca să te-nveţe ce ea ştie:
Să mergi pe drum spre fericire
Şi pe-al tău piept să ai vii scuturi,
Uitând de rău şi ne-mplinire,
Să îţi găseşti noi începuturi.
De-ar fi, din larvă transformată,
Să îţi deschizi aripi spre viaţă,
Înalţă-te, căci prima dată
Vii fluturi ţi-au ieşit în faţă.
Şi nu privi înspre cădere,
Ci ia-ţi, în zbor, din aer porţii
De suflu nou, cum viaţa-ţi cere,
De laşi în urmă, leneşi, morţii.
De laşi în urmă, leneşi, morţii,
Să îţi găseşti noi începuturi,
De stai tăcut în dreptul porţii,
Îmbracă-ţi gândul în debuturi.
Tu nu te-asocia cu hoţii,
Privirea de pe rău s-o scuturi;
Ascunde-te în umbra sorţii,
Când viaţa-i îmbrăcată-n ciuturi.
Pentru o viaţă mai curată
Să răsturnăm plăcerile-n cuvânt,
Din ură în dorinţă-nflăcărată,
Să risipim tot negrul simţământ,
Ca să trăim o viaţă mai curată.
Ne-am săturat de astrele căzute
Şi de-ntuneric rece pe pământ;
Când vorbele sunt invers percepute
Să răsturnăm plăcerile-n cuvânt.
Căci ne-au lovit amarul şi urgia,
Iar viaţa ne e, parcă, inversată,
Dar vrem să se preschimbe veşnicia
Din ură în dorinţă-nflăcărată
De-a face bine şi-a trăi iubind.
Să nu ne ducem veştezi în mormânt
Ci, chiar de-ar fi să ne vedem murind,
Să risipim tot negrul simţământ
Şi să ne ancorăm doar în iubire
Cu simţământul şi trăirea toată,
Să ne-ajutăm cu toţii, în unire,
Ca să trăim o viaţă mai curată.
Ca să trăim o viaţă mai curată,
Să risipim tot negrul simţământ,
Din ură în dorinţă-nflăcărată,
Să răsturnăm plăcerile-n cuvânt.
Perle mii
Privind spre ţărmul vieţii mele,
Eu nu mă satur de-ncântare.
Văd perle mii, ca nişte stele
În strălucire foarte mare,
Mă plec să iau acum din ele:
Sunt lacrimi vii de adorare.
Când uit de dor şi-nflăcărare,
Eu mă opresc printre surcele
Şi,-n focul dragostei, sub soare,
Mă-ndepărtez plângând, căci grele
Sunt zilele când râsul moare,
Privind spre ţărmul vieţii mele.
Dar mă opreşte-albastrul verii
Ce se înalţă-n cer şi-n zare,
Să ducă-n aştri greul serii,
Să-mbrace negrul în culoare.
Deci, aşteptând iar mesagerii,
Eu nu mă satur de-ncântare.
Îmi uit trecutul pustiirii,
Când nopţile-au fost foarte rele,
De parcă ura omenirii
S-a adunat cu totu-n ele.
Mă-ntorc şi,-n negura simţirii,
Văd perle mii, ca nişte stele.
Albastrul cer îl luminează
Mai mult ca razele de soare,
Şi ştiu că nimeni nu cutează
Să mai oprească-acea splendoare
Ce curge lin, şi chiar dansează
În strălucire foarte mare.
Tot vine şi nu se opreşte;
Se-adună-n mări, nu în ulcele,
Şi frumuseţea le-o sporeşte,
Căci sunt curate, ca şi-acele
Sclipiri ce apa le doreşte.
Mă plec să iau acum din ele.
Le-nchid în palmă, sub privirea
Ce-mi este plină de-aşteptare,
Şi mă ascund, ca omenirea
Să n-afle razele-mi de soare,
Dar mă loveşte-n gând uimirea:
Sunt lacrimi vii de adorare.
Sunt lacrimi vii de adorare.
Mă plec să iau acum din ele:
În strălucire foarte mare
Văd perle mii, ca nişte stele.
Eu nu mă satur de-ncântare,
Privind spre ţărmul vieţii mele.
Tu, omule ce-ai doar atele
Nu-s frânghii agăţate-n cer,
Să poţi să te înalţi pe ele;
Cu trupul tău cel efemer,
Tu nu ai cum s-ajungi la stele
Ca să dezlegi al lor mister;
Mişcările-ţi sunt foarte grele.
Să mă-nţelegi în toate sper
Tu, omule, ce-ai doar atele.
De-o greutate omu-a dat
Când să se-nalţe a dorit,
Căci ziduri nu-s de-escaladat,
Şi trepte spre cer n-a găsit.
L-ar fi străpuns prin cucerire
Şi l-ar fi dat pe un omer,
Dar a aflat o omenire:
Nu-s frânghii agăţate-n cer.
Nici n-au fost case construite
Pe-o temelie suspendată,
Căci ar fi toate năruite
Chiar şi de-o ploaie-amestecată
Cu vânt, de nori şi de furtună.
Deci, nu ajung în ceruri rele,
Şi n-au putere, când se-adună,
Să poţi să te înalţi pe ele.
Solid prea tare s-a-arătat
Nimicul ce-n sus străjuieşte
Şi ţine pe-om îndepărtat
De soarele ce străluceşte.
E-ascuns de ochii săi vicleni
Şi îi alungă, fiindcă pier
De-ajung aproape, chiar de-l chemi
Cu trupul tău cel efemer.
Întoarce-te în gând spre bine
Şi strigă-l, calea să-ţi arate,
Căci numai el te va susţine
Să-ţi construieşti în cer palate.
Pe aripi de-i fi înălţat,
E şansa ta, te leg de ele,
Căci altfel, sincer, niciodat’
Tu nu ai cum s-ajungi la stele.
Îţi dau prin vers învăţătură,
Fiindcă la fel am învăţat
Că tot ce e clădit pe ură
În vremuri fi-va demolat.
Eu binele tău îl doresc
Şi plată pentru el nu cer,
Ci-n stele vreau să te-ntâlnesc,
Ca să dezlegi al lor mister.
Când eşti de ură detaşat,
Poţi să te-nalţi în fericire,
S-aprinzi vii stele în înalt
Şi să le umpli cu iubire.
Dar dacă răul te doboară
Şi uiţi de slava ce-i în ele,
Nici gândul tău măcar nu zboară;
Mişcările-ţi sunt foarte grele.
Eu nu-ţi vorbesc cu uşurinţă
Şi nu mă-nchin la dumnezei
Ce vor să mori în suferinţă,
În timp ce-n slavă domnesc ei,
Ci mă refer, simplu, la viaţă,
La simţul clar, făr’ de mister,
Dorind să afli-n vers povaţă;
Să mă-nţelegi în toate sper,
Fiindcă cei răi te-au mutilat.
Din ură scuturi şi-au croit,
Cu sabia în tine-au dat,
Să n-ai puteri să fi zărit
Că aripi poţi în gând avea,
Şi să te-nalţi înveţi cu ele
Cât timp tânjeşti spre-a vieţii stea,
Tu, omule ce-ai doar atele.
Tu, omule ce-ai doar atele,
Să mă-nţelegi în toate sper:
Mişcările-ţi sunt foarte grele;
Ca să dezlegi al lor mister
Tu nu ai cum s-ajungi la stele
Cu trupul tău cel efemer;
Să poţi să te înalţi pe ele
Nu-s frânghii agăţate-n cer.
Oricine-ai fi
Viu, timpu-ţi cere socoteală,
Oricine-ai fi pe-acest pământ,
Că-i lumea dimprejur reală,
Tu n-o înşeli cu un cuvânt.
De-ai vrea s-ascunzi a ta trăire
Te vor chema la judecată
Şi munţii, văile-n zvâcnire,
Când toate-n fel de-a fi se-arată.
Se-ascund sub măşti necontenit
Şi nu-şi arată faţa mată
Ci, sub un zâmbet ce-i spoit
În colţ de buze,-şi ascund toată
Mizeria ce zace-n gând,
Dar nu te-ncrede în beteală,
Căci ţie, ca şi lor, pe rând,
Viu, timpu-ţi cere socoteală.
Regi şi-mpăraţi, iată,-au căzut.
Slujbaşii ce în jur le-au stat
Ce-a fost ascuns, tot, au văzut,
Chiar dacă cei mulţi n-au aflat.
Nu-i nimeni mai presus de timp,
Iar el te urmăreşte, sfânt,
Şi-ţi stabileşte al său ritm,
Oricine-ai fi pe-acest pământ.
Pe toţi din urmă i-a ajuns
Şi, mai devreme, mai târziu,
A arătat ce-a fost ascuns,
Luând la alţii interviu.
S-a scris trecutu-n amintire,
Chiar dacă nu-i scris cu cerneală,
Dar s-a transmis şi prin vorbire,
Că-i lumea dimprejur reală.
O zi sau două, poate trei,
Ori poate câţiva ani din viaţă,
Poţi să te-ascunzi, să spui ce vrei,
Să semeni prin vorbire ceaţă,
Dar nu uita că nu trăieşti
De-a pururi pe acest pământ,
Iar lumea,-atunci când nu mai eşti,
Tu n-o înşeli cu un cuvânt.
Sunt mulţi ce asta-au încercat
Şi de ruşine s-au făcut
Când traiul lor cel necurat
A fost de cei mai mulţi văzut.
Să-ntorci iar timpul înapoi
Nu vei putea, şi-o omenire
Rişti să te-arunce la gunoi,
De-ai vrea s-ascunzi a ta trăire.
Mai bine caută-n prezent
S-arăţi ce-n tine vieţuieşte,
Să nu dai drept la cel absent
Să creadă ce-şi închipuieşte,
Şi nici să nu fii tu surprins
Că ţi se-arată viaţa toată
Când cei ce mai drepţi s-au pretins
Te vor chema la judecată.
De te încumeţi să trăieşti
Ca şi cum zilnic judecat
Ai fi de cei ce nu-i zăreşti,
Ai şanse să fii achitat,
Căci pentru-orice eşti pregătit
Şi poţi să-nvingi orice vorbire,
Chiar de în contră-ţi au venit
Şi munţii, văile-n zvâcnire.
Eu îţi vorbesc cu bunătate,
Dar ei să te surprindă vor,
Şi să pretindă c-au dreptate,
Lovindu-te cu ura lor.
De-asculţi de sfaturile mele,
Tu-nvingi a lumii judecată
Şi să demaşti poţi, orice rele,
Când toate-n fel de-a fi se-arată.
Când toate-n fel de-a fi se-arată
Şi munţii, văile-n zvâcnire,
Te vor chema la judecată
De-ai vrea s-ascunzi a ta trăire.
Tu n-o înşeli cu un cuvânt,
Că-i lumea dimprejur reală,
Oricine-ai fi pe-acest pământ,
Viu, timpu-ţi cere socoteală.
Târziu, şi răul a murit
Târziu, şi răul a murit...
Din rana rea se scurge viaţa
Sub ochiul blând ce o-a privit;
Se vede-n noapte dimineaţa
Când soarele e-n răsărit.
Ce zâmbet fin şi nelipsit
De la prohodul celui rău
Se-arată-n ziua ce-a venit,
Căci în sfârşit, în simţul său,
Târziu, şi răul a murit.
Azi, bucuria-i umple faţa
Acelui bine ce,-aşteptând,
Credea că-l va învinge greaţa,
Deşi vedea cum, rând pe rând,
Din rana rea se scurge viaţa.
Ar fi putut ca, oţelit,
Să sară, răul să-l doboare,
Dar să se-ncurce n-a dorit
Cu viaţa rea, ce parcă moare,
Sub ochiul blând ce o-a privit.
S-a dus acum în hău şi ceaţa
Ce-n simţul binelui a stat
Cât timp văzut-a că-i dulceaţa
Mereu ceva de lepădat.
Se vede-n noapte dimineaţa!
În zori, doar binele-a trăit,
Fiindcă lumina e prea mare,
Iar răul nu putea, dosit,
S-aştepte încă îndurare
Când soarele e-n răsărit.
Când soarele e-n răsărit
Se vede-n noapte dimineaţa,
Sub ochiul blând care-a privit,
Din rana rea se scurge viaţa...
Târziu, şi răul a murit.