cînd mă ferești, ferește-mă de tine
că-n nopțile cu stele și aurore
am să cobor să-ți pipăi sufletul
sculptat în rocă neagră, melancolic
în freamătul de frunze ruginii
pe streșini se înghesuie inorogii
furtună semănat-au și himere
în cavitatea cordului mecanic.
în liniștea dintre amurg și răsărit
zăceam culcată printre galaxii
iar cu urechea lipită de tîmpla-ți
ascultam vrăjită cum reciți, tu, poezii.
voiam, timid, cu simțurile toate
să-ncremenesc această clipă-ntr-un sărut
dar visele de despletesc din reverie
acum cînd m-am trezit că eu sînt lut.
orice înțeles ar avea aceste versuri pentru alții
în orașul în care nu ai venit cu mine
am rătăcit prin intersescții pînă la miezul nopții
purtînd în palme oceane de iluzii.
----------------------------------------------------------------------------
cum iubește o statuie
#poemtembel
visez cîmpii în plin sezon de aurore
trăiește-mă-n cuvinte!
eu aparțin atît de mult tăcerii
între mine și lume: o conversație imaginară
între mine și tine: o conversație interioară
inspir-respir un vis
pînă în ultima literă a numelui tău
cînd prefer să mă desprind de paradis
nevăzut mi te-ai izbit de suflet
ca un amurg crescut pînă la tîmple
cu glasul orb, privirea mută
tu, înger tînăr și miop
n-am să-ți scriu despre izbînzi
basmele s-au născut
doar pentru copii cuminți
te doresc cum doresc primăvară
minute ce vor fi ore
acest ultim detaliu rafinat
înaintea dezastrului de după tine
timpul de sus să mai cadă
printre norii ca de ceară
să înaintez ca o umbră
într-un noiembrie la final.
---------------------------------------------------------------------------
păstrează-mi dimineața devreme
un strop din visele tale
furate din subconștientul coșmarurilor mele.
și-adu-mi pacea furată de pe frunte
de oamenii ce-și scot sufletele la vînzare
poleindu-și gîndurile
cu zvonuri despre trădare.
mi-am înghițit teama de evadare
scobind urma pașilor tăi
ce se înălțau spre labirinturi avatare.
mirosul melancolic de gutui coapte
intensifică impozia sentimentală
căreia n-ai putut să-i dai replică.
fericirea își uită traiectoria
face troc cu îngeri și stele
un fel de negoț naiv cu
poeți care habar nu au de literatură
poeți care-și fac din iubite, religii
poeți ce nu-și pleacă urechea unor
strigăte de bufoni sau marionete
poeți care-și dreg versurile în rime perfecte
poeți ce n-au să-și intensifice emoția
pentru un suflet de iepure
poeți ce nu-și vor risipi dorul pe un maldăr
de carne rece
poeți care nu-și vor ghida niciodată orizontul
după un manual numit ”biruință”
--------------------------------------------------------------------------------------------------------
ireal areal
verde umbra evantai
vînt suav timid de mai
gînd în vis coboară-n șoaptă
amintiri ieșind din noapte
calc pe streșini precum fumul
larg claviculele-și răspîndesc parfumul
stoluri de cuvinte șterse
stau proptite-n ramuri dese
atingîndu-ți mîna arsă de poveri și egoisme.