Motto: „Așa cum o zi plină de evenimente aduce după sine un somn dulce, la fel o viață trăită din plin este încununată de o moarte ferice.” Leonardo da Vinci
A trecut un an de când Ioan Romeo Roșiianu a plecat dintre noi, dar parcă nici acum nu ne-am obișnuit cu absența lui. Sunt oameni care trec prin viața noastră și oameni care lasă urme adânci, ...
Biografiile oamenilor mari nu sunt „linii drepte”, trasate în laboratoare sterile de moralitate. Uneori, cele mai profunde spirite se nasc din coliziunea cu propriile prăpăstii. Valoarea unui om nu se măsoară prin absența greșelii, dar prin uriașa forță de a se ridica, de a se reinventa și de a dărui celorlalți. Poetul și ziaristul Ioan-Romeo Roșiianu ...
După ce s-a certat cu rabinul Moses Roses, scriitorul Pompiliu Marcea a fost găsit mort în Lacul Herăstrău
La fel de inexplicabil, în același context conflictual, alți doi susținători ai Operelor Complete ale lui Eminescu, au avut morți suspecte.
Poetul Ion Lotreanu a fost găsit spânzurat la data de 22 mai 1985, iar Alexandru Oprea, editorul Operelor lui Eminescu, a ...
Scriitorul maramureșean Vasile Muste s-a stins din viață la vârsta de 70 de ani. Poet și om de presă, acesta a lăsat în urmă o operă construită în peste cinci decenii de activitate literară și o contribuție importantă la viața culturală a Sighetului.
Născut la 30 ianuarie 1956, în Coruieni, localitate cunoscută astăzi sub numele de Coroieni, Vasile ...
Odată cu noua stagiune. A douăzecea la număr. Ce-a debutat cu un excelent concert al Orchestrei de Tineret Pitești. Dirijor Tibi Dragoș Oprea. Urmat de un recital, de Ziua Națională a Chinei, de alt recital cu muzică din ambele țări, susținut de violonista Diana Jipa și Marius Doniga la pian. A urmat Alex. Tomescu, violonist de top și un cvartet ...
A plecat și Mircea M. Ionescu de pe pământ...
S-a dus la Ceruri să comenteze meciuri și să scrie piese de teatru printre nori. L-am cunoscut demult și mi-a fost un bun coleg de presă. Când și când vorbeam la telefon. L-am întâlnit pe viu acum un an sau doi la Festivalul de Teatru de Studio desfășurat la „Davila" piteștean. Unde i-am văzut o excelentă ...
În societatea tradiţională, căsătoria reprezenta cel mai complex
fenomen folcloric, având interferenţă cu toate celelalte manifestări folclorice.
Unele obiceiuri nupţiale maramureşene s-au pierdut sau sunt pe cale de a se pierde sau de a se contamina cu obiceiuri preluate din alte zone ale ţării sau chiar cu tradiţii importate de peste hotare de către cei care ...
Nunta este unul dintre cele mai importante obiceiuri în comunitatea tradiţională atât pentru viitoarea familie, cât şi pentru structura de neam.
În locuinţele monocelulare, camera de locuit casa, îndeplinea toate funcţiile familiei. Astfel, pentru a evita pericolele viitoare, concepţia, naşterea, căsătoria şi moartea se realizau în acest spaţiu sacru şi intim.
Fondator al revistei „Moara lui Gelu”, scriitorului și jurnalistul Dragoș Gelu s-a născut la 22 februarie 1967, în Lucăcești, și face parte din categoria personalităților maramureșene recunoscute pentru bogata activitate pedagogică, literară și culturală. Profesor dedicat, jurnalist, poet și coordonator de proiecte editoriale, dl. Dragoș Gelu a debutat în ...
O asemenea cercetare nu poate să facă abstracţie de cele două publicaţii principale care apăreau la Bucureşti şi care erau publicaţii ale Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti, mai exact ale U.A.S.C.R.-ului: Amfiteatru (1966-1991)şi Viaţa studenţească (1956-1989). Trebuie aşadar făcută o distincţie clară între revista de universitate şi ...
Marian Ilea: Domnule Nicolae Breban, domnule Augustin Buzura,
cred că oriunde v-aţi afla, aveţi în memorie un loc drag, o amintire legată de Baia Mare.
Nicolae Breban: Eu m-am născut în acest oraş, dar foarte curând, pe când aveam eu doi ani, prin '36, tatăl meu care pe-atunci fusese funcţionar la episcopie, a fost numit preot paroh în comuna Recea, unde în '40 a ...
16.) Încântare
Te bucuri suflete ca un nebun,
de toate câte aş vrea ca să le spun,
de câte ori pornim la drum
şi ce emoţii unice tu simţi acum.
Cu câtă nerăbdare, mintea imagini adună
valurile înfuriate şi crestele albe de spumă.
Te bucuri inima că o nebună
căci gura poate acum ca să spună ,
orice adevăr, orice minciună ,
câte în stele şi câte în lună.
Şi voi rotunzi, astăzi vă bucuraţi
căprui şi limpezi, ochii mei curaţi;
de soare, de mare, de frumos, când daţi.
Tu te bucuri părul meu cel auriu,
căci soarele te poleieşte, te face viu,
te bucuri de lumină tu pielea mea cea albă,
pe nisip îmbrăţişată de mare cu o salbă.
Şi nasul meu, ce briza mării în nări o simte,
de mirosul viu de alge îşi va aducea minte.
De valuri, corpul meu te bucuri azi
soarele-i puternic poţi pe umeri să te arzi.
Şi palmele ce castele de nisip înalţă,
molatecă atingere a apei, plină de speranţă.
Tălpile mele adoră sărutul nisipului fierbinte,
deşi urma lor, valul o şterge, el o va ţine minte.
17.)De toamnă
Tu toamnă romantică îmi pictezi ochii în culori de vis,
tot tu aprinzi în mine văpăi de doruri ce nu s-au stins,
cu fiecare ciorchine rubiniu sau frunză ce s-a desprins
cu toţi cocorii ce pleacă spre ţări mai calde în zbor întins.
Şi iar mă îndrăgostesc de tine toamna mea, a sută oară,
de frunzele aprinse în pom ce se desprind şi lin coboară,
de vântul ce îmi agită visele, şoptind romanţe de odinioară.
Mă acoperi cu brumă răcoroasă, ce fructele le muşcă iară.
18.)Zbor înalt
Uneori când doruri de cuvânt nerostit mă apasă,
îmi vine să mă înalţ sus la ceruri, de soare atrasă.
Spre Calea Lactee în zbor, calea cea albă, lăptoasă,
las în urmă luna rotundă, să uit de lumina-i sticloasă.
Iar din ochii adânci, luceferi străvezii ce în ceaţă,
se preling uşor lacrimi translucide de viaţă.
Stelele, frunze luminoase în copacul suprem,
atârnate haotic, ne ghidează destinul etern...
Şi dacă nici în vise nu mai am aripi largi ca să zbor.
Să mă înalt spre cerul albastru, plutind foarte uşor.
Atunci doar gândul mi-l trimit, seara până la nor.
Să-mi poarte visul spre zenit, departe de dor...
Din tot ce am trăit, nimic nu vom mai şti.
Tu viaţa noastră cât mai frumoasă să ne fii!
Atunci când noi pe acest pământ nu vom mai fi,
să ne avântăm spre înalturi că fluturi, mii şi mii!
19.)Cândva
Mi-ai aprins inima, m-ai condus într-un paradis de iubire,
dar m-ai lăsat acolo singură, fără să îmi dai de ştire.
Mi-ai trezit emoţii vii, demult uitate, dar m-ai lăsat apoi
în vis singură'n noapte, căci nu mai suntem amândoi.
Suspine şi promisiuni deşarte, noi nu mai suntem Noi!
Mi-ai spus că ne vom întânli cândva, să ne iubim,
dar nu te cred că o să fie totul, la fel de sublim.
Căci nu mai cred în vorbe şi nici în promisiuni deşarte,
Eu singură îmi sunt acum şi totul ne desparte!
20.)În noaptea noastră
Căci mă pătrunde până-n creier, dulce glasul tău,
până în ale inimii prăsele de-mi face uneori şi rău.
Îmi atinge ale sufletului corzi, arcuşul zâmbetului,
de vibrez înalt cu tot trupul, la marginea curcubeului.
Magia privirii tale duioase , aprinde lumini în întuneric,
redescoperim pe rând, iubirea ce o uitasem vemelnic.
Începuturile sincere, ne îmbăiem în sentimente ferice
ne înfăşoară uşor mătasea fericirii şi secretul novice.
21.) Poate...
Dragostea noastră, poate că timpul l-ar străbate,
ne-am fost alături mult, sprijin, iubiţi şi prieteni,
toate simţirile, emoţii pure, doruri dar şi fapte;
încurajări şi înţelegere cum nu -îţi oferă nimeni !
Cel mai adesea marea noastră iubire ne uneşte,
cea mai mare a noastră dorinţa atunci se adevereşte.
şi tot iubirea ne desparte, când floarea ei se veştejeşte!
Şi tot ce-a fost atât de minunat între noi, acum păleşte.
Iubind prea mult pe celălalt, rămânem în suflet goi,
ajungem să ne pierdem identitatea şi să uităm de noi,
de sufletul nostru, de propriile aspiraţii şi nevoi!
Nu ne regăsim nicicum, când nu mai suntem amândoi!
În iubire ar trebui să ne împlinim toate visurile,
să evoluăm, să creştem, să înălţăm toate cânturile,
dar când se termină, ne descompun în aer, vânturile
ne acoperă cu frunze toamna sub cer de ploi pământurile.
22.)Mi-e toamnă
Mi-e frig de mor, reci vânturi mă răstoarnă ,
mă înnegurez când pleci, iar mi-e toamnă,
te-ai dus fără-un cuvânt, gerul în vene îmi toarnă,
o gheaţă fără leac şi mă transform în iarnă.
Auzi copacii ce lovesc cu crengile acoperişul,
crengi smulse fără nici -un rost zac în prundişuri,
furtuna asta ce mă bântuie dinăuntru spre afară,
îmi smulge pomul iubirii, din rădăcini, tare mă înfioară.
Mă uit cu teamă spre telefon, mi s-a părut că ai sunat,
ce vânt turbat sentimentele odată vii, ţi le-a împrăştiat,
îmi spui tu singur, fără să te întreb, ce s-a întâmplat?
Totul a pierit, iubirea ta s-a stins, sau m-ai uitat ?
23.)Gânduri ...rânduri
Orice sloi ai avea în inima ca de gheaţă,
iubirea-l topeşte de tot , îl dezgheaţă!
Oricât de timidă ai fi , te face îndrăzneaţă !
Oricâtă tristeţe ai, ea de plâns te dezvaţă!
Iubirea-un soi de nemurire, spre cer te înalţă!
Cât de amorţită ai fi ,tot te trezeşte la viaţă!
Oricât în întuneric ai fi , ea îţi dă o speranţa!
Orice durere devine un fapt fără importanţa.
Fii tu însăţi, alungă răul trimite-l în vacanţă!
Fii zâmbitoare, plină de viaţă şi de prestanţă!
Ridică-ţi fruntea spre cer, să fii om iar, tu învaţă!
24.)O scară ...
Îţi scriu de ceva vreme, gânduri în rime aştern iar,
o lume întreagă le citeşte, tu nu ...e oare în zadar?
Căci drumurile noastre chiar nu se mai întânlesc,
căci dinspre tine doar ecouri reci îmi vin, nu îndrăznesc,
doar să te salut! Căci să te caut nu mai e necesar.
E trist să ştiu că s-a sfârşit , mi-e foarte clar !
Cu susţinere şi încredere construisem până la cer,
o scară de speranţe şi visuri împreună, ce efemer...
Am crezut în tine, apoi în noi,cum eşti acum stingher?
Eu am rămas acolo ,de la tine, răspunsuri nu mai sper.
Şi până sus la stele perechi, eu cum să ajung iar ?
Scara e la tine, urcam doar împreună, acum e înzadar...
25.)Cândva...
Mi-ai aprins inima, m-ai condus într-un paradis de iubire,
dar m-ai lăsat acolo singură, fără să îmi dai de ştire.
Mi-ai trezit emoţii vii, demult uitate, dar m-ai lăsat apoi
în vis singură'n noapte, căci nu mai suntem amândoi ,
suspine şi promisiuni deşarte, noi nu mai suntem Noi!
Mi-ai spus că ne vom intanli cândva să ne iubim
dar nu te cred că o să fie totul, la fel de sublim.
Căci nu mai cred în vorbe şi nici în promisiuni deşarte,
Eu singură îmi sunt acum şi totul ne desparte !