Poezii de Jaqueline Cocuța Obogeanu

LICOARE DE ZÂMBET

Licoare din zâmbet de rouă îți beau,
din palmele tale făcute căuş,
cu buzele sparte,ce-a dor sângerau,
pe gura ta dulce,un veşnic arcuş!

Privirea ți-o laşi, din mine se-adapă,
de sete aproape că nu mai ştii,

sunt apa ta vie fântână bogată
şi susur ce-ți spune:
Rămâi, mai rămâi!

Palmele tale îmi sunt sărbători,
cu trupu-mi,vioară, de tine vibrează,
miracolul verde din gene de zori,
ce arde în mine şi-n mine migrează!

Iar dragostea-mi este perfidă durere,
ce o vreau, o trăiesc şi o simt infernal,
iubirea mea toată se învârte în sfere
şi-n tine mă pierde, etern, ancestral!

Şi iarăşi prin sita dorinței mă treci,
mă ai lăcrimând sub pleoapele grele
iubită şi caldă mă dai iernii reci,
când ziua-şi aruncă tot praful de stele!


SĂRUTUL TĂU

Îmi picură încet,
sărutul tău pe frunte.
Izvor rece de munte,
aprig se joacă-n el,
mă risipeşte
în mii de necuvinte
şi mă destramă
atâta de rebel.
Tu mă ghiceşti
sub buzele calde,
pari să dezgheți
ghețarii de la poli,
pari să uneşti
crevasele toate,
cu sărutul tău,
dar mă suprimi.
Degetele tale,
îmi aleargă pe față,
pleoapele mi le mângâi
şi buzele de mac,
şi mă tot cauți
şi mă tot las,
sub sărutul fierbinte
atât de buimac.


CURG CLEPSIDRELE

Îmi curg clepsidrele prin palme,
încet îşi pierd secundele-n nisip
şi peste roşul macilor se-aşterne,
ninsoarea mieilor din asfințit.

Mă troienesc petalele spre tine,
nămeții reci în nopți de ametist,
cărări de vis printre suspine,
îmi fac prin sufletul prea trist.

Mă desluşeşti în gânduri amorțite,
ce muşcă depărtările cu sete,
tu mă adormi pe brațe despletite,
pe gene ,îmi pui buzele pecete.

Mă scurg încet pe o dorință ascunsă,
sărutul nelumesc m-aprinde în scânteie,
îți simt licorea rozelor pe buze,
din mugurul de stea,eu mă cobor femeie.


DIN NECUVINTE

Iubitul meu,din necuvinte,
mi s-au aprins atâția nori,
mă joc cu aripile frânte
şi cu poeme-n subțiori.

Şi cu năluca unui gând,
ce vine noaptea pe furiş,
ce mă adulmecă flămând,
mă țintuieşte pe prundiş.

Şi ca un şarpe se prelinge,
pe trupul cald,plin de fiori,
când tu porneşti a mă învinge,
în tainice sclipiri de nori.

Iubitul meu din necuvinte,
m-ai modet ca un Iisus,
ai scris pe mine lucruri sfinte,
m-ai înălțat ,mai poresupus.

TABLOU

Se lasă noaptea cu un ochi strivit,
de stelele ciorchine prăbuşite,
pe celălalt sunt eu şi-am adormit,
cu părul răsfirat peste orbite.

Sub gene-ncapi cu viața ta întreagă,
aripile-ți mai fulgeră mai sus,
să mă ridici în soarta care leagă,
un răsărit în flăcări de-un apus.

Din îndoiala fără de temei,
nu îmi călca pe trenă azi candoarea,
ridică-mă în visul tău,de vrei,
pe tâmple să-ți sărut ninsoarea.

Deschide ,cum petale floarea
când toarnă luna rouă peste ea
şi-aşteaptă zorii, să îi dea culoarea
smaraldelor ce nu le cunoştea.

Noi am intrat într-un tablou perfect,
acrilice combin timid în palmă,
cern peste ele stele desuet
şi-l agățăm în inimă,în ramă.


HAIDE TU...IUBIRE

Haide tu, iubire, adună-mă-n şoapte
şi în vise blânde, cheamă-mă în noapte,
prin rubinul cald ce-mi aşezi în plete,
mă supun femeie, iubirii cu sete.

Visul tău albastru mă vrea despletită,
părul curge-n valuri şi îți sunt ispită,
mâna ta uşoară mă unge cu mir,
palmele căuş ți le faci potir.

Să îmi dai din el să beau fericire,
mi se scaldă chipul în a ta privire,
sărutări din stele coboară virgine,
ploi calde de vară, ne scaldă-n iubire.

Aripi de egretă mă arunci pe cer,
în pumni avem rouă dintr-un nor stingher
şi privirea toată îți este suspin,
buzele-ți încearca mierea din pelin.

Tu în mine eşti ca un mac topit,
în căldura sa trupul mi-l alint,
liniştea din mine nuferi înfloreşte,
somnul de pe gene vise despleteşte.


IA FOC CERUL

Iubitule, se-apropie asfințitul
şi este-un asfințit atât de trist,
îmi ia cu el şi viață şi suspine,
tăiat în departări de ametist.

Un nor teribil îmi atinge firea,
mă zvârcoleşte în mii de ape reci,
mă trage înapoi şi-mi ia suflarea
şi-apoi mâ scoate moartă în poteci.

Eu am murit cu talpile in rouă,
din ochii mei,curg diamante vii
şi în destinul meu este tărziu şi plouă,
când nu te mai strecori să mă învii.

Şi visul meu, nu îl mai simt al meu,
mi-e amorțită carnea de durere,
eu m-aş topi iubite sub sărutul tău,
dar totul este vis şi e parere.

Şi va mai trece -un asfințit prin mine
şi-l voi simți prin fiecare por,
mă va durea de-acum dorul de tine
şi orice răsărit, până-am să mor.


TU FACI ÎNGERII SĂ CÂNTE

Îți sunt prelinsă toată în râuri de iubire,
ca ceața fumegândă pe luciul lin al apei,
sunt ca o dimineață scăldată în trezire,
când tu şi răsăritul mi-aduceți taina şoaptei.

Şi şuieră în mine un strigăt răstignit,
mi-e teamă să te chem în arşița iubirii,
doar eu să ard iubite în focul cel mocnit,
de-atâtea asfințituri scăldate-n faptul serii.

Îți sunt femeia şoaptă,îți sunt femeia dor,
am aripile arse în zborul către tine,
doar ochii tăi iubite,mă sfredelesc de mor
şi-mi lasă tatuaje pe coapsele senine.

Şi trupul meu suav ți-e liră de argint,
cu el în mâna ta faci îngerii să cânte,
iubite în lumină mi-e trupul labirint,
şi sub sclipiri de stea începe să te-ncânte.

Prin degete subțiri răsfiri plete albastre,
nocturne simfonii neterminate încă,
în care se aud doar triluri de măiastre,
iubite-ți sunt mareea retrasă pe o stâncă