Poezii de Lena Mich

Fată dragă !

Fată draga nu fi tristă
Nu plânge şi nu suspina 
Iubirea ca-n poveste nu există
Degeaba crezi că ar fi, povestea ta.

Povestea ta a fost aşa şi aşa 
Una de iubire şi nu prea

Dar care ţi-a lăsat un gust amar
Iar regretele sunt în zadar.

Te minţi că el te-ar fi iubit
Că de dragul tău ar fi murit
Atunci de ce te simţi a nimănui,
Stând şi suspinând de dorul lui?

Lui de mult nu-i pasă, a uitat povestea
Dar te încăpătânezi şi îi iubeşti ca prosta
De la el n-a fost iubire, cu iluzii te hrănea
Dar în naivitatea ta, tu credeai că te iubea.

Primăvara !

Să-mi spui când vine primăvara iar
Când totul o să pară, aproape ireal
Câmpii şi dealuri, pictate-n ghiocei
Nu vreau sa pierd nimic, din frumuseţea ei.

Iernii i-am dat voie ca să plece
Deşi n-a fost ca altădată, una foarte rece
Acum vreau să mă bucur de primul anotimp
Ce ne răsfată, cu frumusetea, florilor de câmp.

Când natura adormită la viaţă reânvie 
Trezind în piepturi doruri şi muguri de iubire
Iar cerul şi pământul fac schimb de salutări
Prin glas de păsărele ce vin din depărtări.

Când primăvara-i peste tot şi în noi
Să-mi pun în păr, coroniţă de flori
Apoi să-i dau întâlnire, iubirii, sub teii înfloriţi
Când ziua-i spre sfârşite, ca cei îndrăgostiţi.

Chiar dacă viaţa te pune, uneori, la încercări
Prinzi chef de viaţă, când vezi, atâtea binecuvântări
Atatea lucruri uimitoare, focul dorului încinge
Simţi că dragostea-i în aer şi într-o clipă te atinge.

Aş vrea să nu taci !

Mi-aş dori să nu mai taci
Să mai spui o vorbă, un gând
Măcar aşa, din când în când
Să mă întrebi : ce mai faci ?

Poate-i târziu ca să mai îndreptăm ceva.
Ce-i drept, nici nu ştiu, dacă şi tu ai vrea?
Dar ai putea să mă întrebi, din curiozitate,
De pot ca să te uit şi merge mai departe ?

Tu nu vei şti probabil asta niciodată
Că amintiri cu tine, vin şi nu mai pleacă
Şi ce viscol de regrete, în mine s-a produs
Căci te-ai grăbit să pleci, fără s-aştepti răspuns.

Sunt întrebări la care, nici eu, răspunsul nu-l găsesc,
De ce a fost parcă blestem, c-am vrut să te iubesc?
Şi cum să sper că ai putea face, măcar un pas spre noi?
Când singur ai decis ce-i bine, pentru amândoi.

Fără tine azi mă simt, ca pomul desfrunzit
Dar prizonier la mine-n suflet, nu te ţin cu sila
M-am vârât în visul tău, dar a fost un pas greşit
Căci am crezut în vorba-ţi, dar iartă-mă, nu trebuia!

Daca !

Dacă simţi că n-o iubeşti, atunci las-o ca să plece
N-o ţine prizonieră într-o iubire, care mâine, îţi va trece
N-o iubi din milă, fiind-că asta, sufletul i l-ar răni
Şi hrănind-o cu iluzii, ca o floare, într-o zi s-ar ofili.

Ea iubeşte ca-n povestea ce stă scrisă într-o carte
Dar nu simte că la tine, flacăra iubirii arde
Tu iubeşti cu nepăsare, uneori debusolat
Şi nu simte că îţi pasă, că iubirea ei, ţi-a închinat.

Dacă simţi că n-o iubeşti, atunci las-o ca să zboare
N-o amăgi c-ar fi iubire, când e doar vis, pierdut în zare
Ca să-i preţuieşti iubirea, nu ai vrut sau nu te-ai priceput
Iar acuma e târziu, ca s-o luaţi de la-nceput.

Dacă....

Dacă astăzi plâng şi suspin de dorul tău
Mâine poate o să-mi treacă si voi fi iar eu 
Fără tine nu mi-e bine, dar voi învăţa 
Cum să trăiesc în lume şi fără iubirea ta.

Apoi încă o noapte singura fără de tine
În care te mai las, prin gânduri la mine
Fiind-că ai uitat la mine, ceva de care tu nu ştii
Ultimile sărutări, le mai simt pe buze, vii.

Iar apoi încet, uitarea, se va aşterne între noi
Şi vom rămâne sclavii iubirii, pe vecie, amândoi
Căci m-ai amăgit, doar cu iluzii, prin clipe risipite
Şi mi-ai rătăcit iubirea, prin vise neimplinite.

Nu te-acuz, că n-ai făcut, nimic din tot ce mi- ai promis
Căci m-am împăcat cu gândul, că n-ai fost decât un vis
Îmi şterg lacrima din ochi şi-mi promit printre suspine
Că n-aş vrea să mai aud de dor, de iubit, dar nici de tine.

Dacă cineva ar premia, naivitatea din lume
Aş putea să fiu aleasă, şefă peste ea m-ar pune
Eu credeam că în iubire, minciuna, nu îşi are loc
Dar de cules dezamăgiri, am avut mereu noroc.

Se face iar noapte !

Se face iar noapte, mă gândesc la tine
Şi-apoi dintr-odată dorul iar îmi vine
Trimit şoapte line, prin ploaia de stele
Când se-aprind dorinţi, prin gândurile mele.

Un semn de departe aş vrea să-mi trimiţi
Mă uit sus la stele şi îmi pun dorinţi
Când razele Lunii, buzele-mi vor mangâia
Să fii tu acela, să nu fie ea.

Ca să-mi stingi tu dorul, să aprinzi iubirea
În braţe la tine, să aflu nemurirea
Că tu eşti bărbatul, ce ştii cum să mă- alinţi
Şi-n beţia noptii, să nu fim cuminţi .

Când inima -mi te cheamă, cu atâtea şoapte
Vreau să rămâi cu mine şi-n această noapte
Când iubeşti din suflet, nu e nici păcat
Să nu rămână doar dorinţa ci un vis realizat.