1. Stereotip
Bate un clopot de toamnă târzie,
Flăcări obeze ard peste tot,
Se zbate-n bandaje cu multă furie
Inima noastră căutând antidot.
Se privesc în oglindă statuile slute,
Cenușa din vatră rujată-n pomeți
Râde în barbă și lemnul asmute,
Unde e ploaia să cadă-n nămeți?
Și ultimul ciubăr e gol și nu-i chip,
Dă din picioare, dă și din mâini
Pământul cu urlet stereotip,
Călare pe pradă stau haite de câini.
Geme un clopot de toamnă târzie,
Flăcări obeze dorm peste tot,
Aleargă cenușa arsă de vie
La jug trage timpul, ca un robot.
2. Cuvintele
Au adormit cuvintele în călimară,
Iar noaptea ne compune madrigale,
Sub piatra ploilor de peste seară
Îşi iese cerul tot din balamale.
Şi-au construit în taină cazemate,
Nici virgula să nu le mai despartă
Şi-au terminat cernelurile toate,
S-a răsturnat pământul peste hartă.
3. Adjectivale
Tac frunzele iar, nu le-ntrerupe!
Siesta își fac sub umbra de nucă,
Își prind la ureche flori și pe pulpe
Li se scurge un soare de vreme năucă.
Iubitule, somnul ne cheamă sub ele,
Și-n hohot se plâng că-n adjectivale
Tu mă îmbraci mai ceva ca pe stele!
Dealul ar vrea peste noi să-l răstoarne.
Iubitule, ceața, are gust de cărbune,
Se-neacă la păsări deasupra-n rotire,
O umbră de nucă, ar vrea să-și răzbune
Tributul plătit de frunze-n neștire.
Iubitule, iarba, mai murmură arar,
Se văd în cădere doar păsări de pradă,
Acum ne iubim fără vreun ,,dar,,
Ploi calde de vară vin să ne vadă.
4. Eu şi tu
Eu şi tu
n-am exista
dacă n-ar mai creşte frunza,
tot nisipul s-ar sista,
pictorul şi-ar frânge
pânza.
Eu şi tu,
cu noi tot cerul,
de-am iubi, aşa-ntr-o doară,
am fi singuri ,
ca oierul
fără stână şi mioară.
Eu şi tu,
albul pământ
de atâtea spaime trase,
adamante- am fi
în vânt
de-am lăsa file neîntoarse.
Eu şi tu,
prea des pronume,
de n-am ţine loc în cărţi,
nu ne-am şti nici după nume,
ne-am iubi ,
dar fără sorţi.
Eu şi tu,
printre alţi Oameni,
stând la poartă pe Pământ,
de nu
ne-ar deschide nimeni,
am fi nişte plopi în vânt !
5. Doamne….
Plânge, Doamne, ceru-n pumni,
S-a-nmulţit prin curte vântul,
Şi-a strivit floarea de ulmi
Sub răcoarea ei, pământul.
Trece, Doamne, prin retine
Sângele când corpul geme,
Câteodată se abţine.
Trece, tace şi se teme.
S-au sfădit iarăşi copacii,
S-au oprit din floarea lor
Căci de-atâta timp săracii
În genunchi dorm pe ogor.
Îndrăznesc acum să-ntreb
Doamne, cât o să mai ducă
Vremea nostră-n spate gheb?
Drumul rău o mai usucă!
Nişte iarbă în ogradă
Vrem, de-ar fi ea şi uscată,
Fără sfadă, doar baladă,
Dă-ne, Doamne şi ne iartă.
Şi împacă toţi duşmanii
Că de-o viaţă-i tărăboi ,
Prin străini se duc sărmanii,
După averi, dar vin tot goi…
Scoate gardul cel ghimpat,
Pod de doruri şi alei
Nopţilor să dai, prin sat
Nişte zori să laşi de vrei.
Două mâini, dă-ne , nu trei….
6. Testament
Las ochii mei obraznici pădurilor flămânde
Şi zâmbetul albastru neantului uimit,
Las strofa mea virgină durerilor plăpânde,
Conturul mâinii las iubirii de-mpărţit.
Las aerul din tindă iubitului visat
Şi gleznei de zeiţă fecioara colilie
Las roua dinspre zori străvechiului păcat,
Las pleoapa peste tine ca frig să nu-ţi mai fie.
Las cheii de la uşă drumeţul rătăcit,
Iar visele-nrămate minutului tardiv,
Cărărilor las pasul pe unde-a hoinărit,
Duios las să te ningă c-un anotimp naiv.
Las nopţilor de-amor trecutul neîntâmplat
Şi zilelor prea scurte amurgurile pline,
Las inima-n pridvor. Las totul şi-am plecat,
Şi-o veşnicie las, din ea să guste-oricine.
7. Copacii dorm în ghete
Ne vând durerile la kilogram,
Căci hainele-s prea grele pentru noi,
Se-adună păcătoșii ca la hram
Să capete pesmeți cumva, dar moi.
Până și toamna acum e plagiată,
Se dau la stele ca pe tobogan,
O zare le privește amuzată,
Picior peste picior pe-un bolovan.
E mânios pământul nearat,
Că sarpele la sân l-a încălzit,
Prin talpa pietruită l-a mușcat
De inimă și ceasul i-a oprit.
Copii așteaptă acum în eprubete
Ca niște clone și se plictisesc,
Copacii fără frunze dorm în ghete,
Cu spaimă de cutremurul actoricesc.
8. Desculță
Toți doctorii din lume stau lângă patul meu
Prin lăstăriș vărat cad ploi în nepăsare,
Tot părul mi l-au nins și-n pas de curcubeu
Dansează langă mine neobrăzat un soare.
Gătat îmi este versul, zorit mă spovedește
Datornic cu o viață, la mine, mai demult
Cireșul dinspre vie, ce tare mai bocește,
Vreau toți copiii voștri râzând să-i mai ascult!
Mă strâng pantofii tare, mă doare așteptarea
Aripile mă dor, demult cimentuite,
Desculță aș fi vrut să plec, dar înseararea
Peste cărări se lasă, amarnic ghintuite.
Și frunzele m-apasă, discret mă-neacă roșul
Cireșilor ascunși în fluturii mahmuri
De atâta zvârcolire în cercuri, când în cloșul
Cămășii mi s-a-nchis o inimă-n armuri.
9. Ascultă-mi secretul şi taci!
Mi-au fost otrăvite fântânile-n masă,
Mi-au fost răvăşite pădurile toate,
Toamnele roşii alungate de-acasă
Mi-au fost exilate într-o seară de marte.
Au strigat şi caişii ca din gură de şarpe,
Când vestitoarele iernii n-au mai venit
Nici cu zăpadă, nici cu o parte
Din visele ce odată m-au prevenit.
Am atâtea răspunsuri şi zile puţine,
Ordinea care să fie nu ştiu,
Îmi ţin la lumină crengile pline
Şi departe de nisipul adus din pustiu.
Cina nu-i gata, pe nimeni n-aştept
Prea repede cade un amurg cam diliu
Ce m-ascunde în lacrimi, tăcut şi inept,
De aşteptare caişii au părul tot coliliu.
Îţi sunt destinată doar ţie, tu ştii
De ce mai întrebi, habar eu nu am,
Când anii îi ai aşa de pustii
Hai să aducem toamnele acasă pe ram !
10. Martori nemincinoși
De-ar trăda cumva și luna
Sub tăcuți luceferi, vântul,
La străini ce vin întruna,
Amanet s-ar da pământul.
Dacă-ar fi cumva să moară
Toți soldații lumii, buni,
Neclintit ar sta-ntr-o doară
Ceasul zilelor de luni!
Dacă-ar fi ca să își vândă
Castelanii moștenirea,
Pe-o colibă prea plăpândă,
S-ar da naibii omenirea.
Stau ascunși de vremuri grele
Prin hlujeni ca de paradă,
Ierburi plânse, sub pingele,
Viața noastră-i o șaradă!
Dacă-ar fi să liciteze
Disperați, flăcăii, pași
În tandemuri suedeze,
De valsări, am fi prea falși.
Dacă-ar fi mieii fricoși
La tăiat să stea semeți,
Martori muți, nemincinoși,
Ar fi doar niște pereți!
Dacă-ar fi timpul în loc
Să-l oprim în miez de viață,
Cine ar mai intra în joc
Şi ne-ar trece la prefaţă?