Motto: „Așa cum o zi plină de evenimente aduce după sine un somn dulce, la fel o viață trăită din plin este încununată de o moarte ferice.” Leonardo da Vinci
A trecut un an de când Ioan Romeo Roșiianu a plecat dintre noi, dar parcă nici acum nu ne-am obișnuit cu absența lui. Sunt oameni care trec prin viața noastră și oameni care lasă urme adânci, ...
Biografiile oamenilor mari nu sunt „linii drepte”, trasate în laboratoare sterile de moralitate. Uneori, cele mai profunde spirite se nasc din coliziunea cu propriile prăpăstii. Valoarea unui om nu se măsoară prin absența greșelii, dar prin uriașa forță de a se ridica, de a se reinventa și de a dărui celorlalți. Poetul și ziaristul Ioan-Romeo Roșiianu ...
După ce s-a certat cu rabinul Moses Roses, scriitorul Pompiliu Marcea a fost găsit mort în Lacul Herăstrău
La fel de inexplicabil, în același context conflictual, alți doi susținători ai Operelor Complete ale lui Eminescu, au avut morți suspecte.
Poetul Ion Lotreanu a fost găsit spânzurat la data de 22 mai 1985, iar Alexandru Oprea, editorul Operelor lui Eminescu, a ...
Scriitorul maramureșean Vasile Muste s-a stins din viață la vârsta de 70 de ani. Poet și om de presă, acesta a lăsat în urmă o operă construită în peste cinci decenii de activitate literară și o contribuție importantă la viața culturală a Sighetului.
Născut la 30 ianuarie 1956, în Coruieni, localitate cunoscută astăzi sub numele de Coroieni, Vasile ...
Odată cu noua stagiune. A douăzecea la număr. Ce-a debutat cu un excelent concert al Orchestrei de Tineret Pitești. Dirijor Tibi Dragoș Oprea. Urmat de un recital, de Ziua Națională a Chinei, de alt recital cu muzică din ambele țări, susținut de violonista Diana Jipa și Marius Doniga la pian. A urmat Alex. Tomescu, violonist de top și un cvartet ...
A plecat și Mircea M. Ionescu de pe pământ...
S-a dus la Ceruri să comenteze meciuri și să scrie piese de teatru printre nori. L-am cunoscut demult și mi-a fost un bun coleg de presă. Când și când vorbeam la telefon. L-am întâlnit pe viu acum un an sau doi la Festivalul de Teatru de Studio desfășurat la „Davila" piteștean. Unde i-am văzut o excelentă ...
În societatea tradiţională, căsătoria reprezenta cel mai complex
fenomen folcloric, având interferenţă cu toate celelalte manifestări folclorice.
Unele obiceiuri nupţiale maramureşene s-au pierdut sau sunt pe cale de a se pierde sau de a se contamina cu obiceiuri preluate din alte zone ale ţării sau chiar cu tradiţii importate de peste hotare de către cei care ...
Nunta este unul dintre cele mai importante obiceiuri în comunitatea tradiţională atât pentru viitoarea familie, cât şi pentru structura de neam.
În locuinţele monocelulare, camera de locuit casa, îndeplinea toate funcţiile familiei. Astfel, pentru a evita pericolele viitoare, concepţia, naşterea, căsătoria şi moartea se realizau în acest spaţiu sacru şi intim.
Fondator al revistei „Moara lui Gelu”, scriitorului și jurnalistul Dragoș Gelu s-a născut la 22 februarie 1967, în Lucăcești, și face parte din categoria personalităților maramureșene recunoscute pentru bogata activitate pedagogică, literară și culturală. Profesor dedicat, jurnalist, poet și coordonator de proiecte editoriale, dl. Dragoș Gelu a debutat în ...
O asemenea cercetare nu poate să facă abstracţie de cele două publicaţii principale care apăreau la Bucureşti şi care erau publicaţii ale Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti, mai exact ale U.A.S.C.R.-ului: Amfiteatru (1966-1991)şi Viaţa studenţească (1956-1989). Trebuie aşadar făcută o distincţie clară între revista de universitate şi ...
Marian Ilea: Domnule Nicolae Breban, domnule Augustin Buzura,
cred că oriunde v-aţi afla, aveţi în memorie un loc drag, o amintire legată de Baia Mare.
Nicolae Breban: Eu m-am născut în acest oraş, dar foarte curând, pe când aveam eu doi ani, prin '36, tatăl meu care pe-atunci fusese funcţionar la episcopie, a fost numit preot paroh în comuna Recea, unde în '40 a ...
nu toate răsucirile sunt la fel
corpul meu putea sta o noapte prin colțurile buzelor tale
restul lumii nu se rușina de nimic
și nu părea tristă ce-mi făceau oamenii
mă ridicau goală târâtă de la o ușă la alta
parabolă inutilă prin dangăt de clopot
tot fugi mimând sarea mâna ta promite
mușcătura pietroasă a dealului
mă născusem într-o secundă sudoare trudă
un singur gând ridicandu-se femeie
socotea ce nu avea de spus
prin cel mai întins gol
până la urmă o să fiu mireasa râului
mă va iubi cu beția munților cu sudoarea cerului
cu strigătul fulgerului prin adâncimile zorilor
și nopțile
nopțile mele țâșnire când slută când sublimă
printre toate gloriile lumii zăpadă traversată de păsări
încă te caut dâră de blestem mai arzi rotindu-te printre pahare și femei
te aud limpede netulburată voce mă clatină verzuie pe maluri
sărmană nebună mai toarnă-mi o votcă să mă conving să te conving
ce culoare va avea așezarea buzelor tale
rămăsesem un braț de cărămizi
nezidittrupu-mi stivuit frumos răsună numai noaptea
și nu mai știu să mă curăț să mă desfac
să mă adun adiere ușoară
să-i sprijin capul înspre zori să nu-mi mai aducă durere
rânduiesc apusurile ignorând chemările inimii
o gustare rece un deget la gură o plecare a capului
chipul și înlăuntrul unei clipe halucinant încă lasă frunze de peste toamnă
respirându-mi pe piept devin lumină
intre noi oase și distanțe
aparent sincer se mai moare
iarnă recitită pe degetul meu
orgasmul stingerii cădere dinspre înalt cu înalt
o chem pe nume până la vierme
venin dulce prin pântecul viscolului
clopotul sigur pe moartea lui
sfărâmă păcatul în pumni
când zvâcnirea aceea îmi scobește pântecul
încetez să fiu un loc pustiu
printre pietre niciun gest nu e prea bătrân
până la sfărâmarea în cioburi
nu întreb de ce fluturii au căldurile și ingheturile lor
sau de ce mă zidesc singură nesfârșită cale de apă
gata să pier să mă reîntorc un soi chemat
,, mort "
îmi indici drumul spre altar vedere umflată și palidă
cădere pe gânduri invenție cu geamuri deschise
mă va cunoaște zdrobirea fiecare ger
orice colț de stradă
niciodată nu ți-aş face rău
spunea rostogolindu-se să-mi compună vara
cu imagini alintate mă răsucea ascuțită plăcere
în mod violent și atât de tandru ieșeam din trup
că străbăteam instantaneu de dureros nerăbdarea
și nu vedeam cum sufeream anonim aproape brutal
ardeam lut omenesc
depărtându-mă
statuie oglindită-n pahare
era acolo pe o măsuță mâinile-i erau mai reale
restul lumină incertă trona într-o formă ovală cât fluviul
dormeau focurile și pământul bătea din palme
reproș încărcat cu mobile vechi prin corpul viu
două aripi tăiate se răzbunau cumplit socoteau că nu aveau lemne destule
devorate în două zile erau deja la ușă
un răcnet un zăngănit de pelegrin hrănit cu conserve
îmi examina putințele cu nouă ochi în numele coșmarului și al pâinii
mă frângea viață viitoare acolo sub sticlă
era acolo pe o măsuță mâinile-i erau mai reale
restul lumină incertă trona într-o formă ovală cât fluviul
dormeau focurile și pământul bătea din palme
reproș încărcat cu mobile vechi prin corpul viu
două aripi tăiate se răzbunau cumplit socoteau că nu aveau lemne destule
devorate în două zile erau deja la ușă
un răcnet un zăngănit de pelegrin hrănit cu conserve
îmi examina putințele cu nouă ochi în numele coșmarului și al pâinii
mă frângea viață viitoare acolo sub sticlă
nu va mai crește din lacrimile mele
nici închinăciune nici miorlăit pe acoperișuri
nici focuri nu-mi vor mai împiedica mersul
să revin la consistența anterioară
undeva în lume încă exist
ceva ascuns prin pielea mea mereu mai geometric
undeva deasupra mâinilor am spus totul cândva
garanție a forței mele vin des pe-acolo
neputând să adorm
mă isprăvesc să rotunjesc adâncuri prin cuvinte
prind țipăt când tu
aproape șoptit cânți printre riduri
roșu amar
plină de tot înaltul să mă strecor
așteptare deschisă pe fereastră
până unde privesc cortegiul de îngeri pe buzele tale
asta-i durere iubi
pe-asemenea culmi tufișul îți sare în ochi
ridică-te la vocea de altădată și
pedepsește-mă cu toată palma descântată-n cești
să văd cum și cât am iubit
stângăcia în sine
simțeam nevoia să râd
nervos fir împestrițat cu morții mâinilor mele
atârnare prin nori nu mai aveam pe cine să întreb
de cale de smulgere din piept
pe străzi biciui aerul
orizont mișcător încărcat de reproșuri
veghez zilele ce se scurg printre pietre
și nu rămâne nici o celulă plină
până la răsuflările zeilor
cuvinte venite de pretutindeni nu rătăcesc prea departe
afară din mine deschid uși
Sfârșitul conversației
nici un pas inutil
dezamăgirea creștea în mine de când urcam înspre uitare
stoluri de vulturi mi-apăsau calea tot mai greu durerea luase chip de om
o frântură de sânge un strop de osândire
să fie sigură că voi fi orizont capăt banal sau sălbatic
prea multe maluri îmi străbat timpanele
prea multe bătăi de inimă inutile și
pentru ce această repetare aceasta muzică continuă a nisipului
până când voi rămâne pasăre pe caldarâm
ucisă de propriile-mi cuvinte amurg risipit în zecimale
înghițisem herghelii de lacrimi sângele -mi decojise foamea
să devin animal frumos sincer și serios
sfâşâiam straturi de fluturi cu gheare de pasăre
să mă doară fără jenă coasta aceea rest de val sclipitor
spusese cândva totul despre lumea mea
nu mai e nimic de adunat
nu mai e nimic de vorbit
despre toate mărimile omenești coborâte prin mine spații blestemate
într-o cameră așezată intre noi devin convingere jupuită până la oase
m-aş disprețui dar și asta este durere