Motto: „Așa cum o zi plină de evenimente aduce după sine un somn dulce, la fel o viață trăită din plin este încununată de o moarte ferice.” Leonardo da Vinci
A trecut un an de când Ioan Romeo Roșiianu a plecat dintre noi, dar parcă nici acum nu ne-am obișnuit cu absența lui. Sunt oameni care trec prin viața noastră și oameni care lasă urme adânci, ...
Biografiile oamenilor mari nu sunt „linii drepte”, trasate în laboratoare sterile de moralitate. Uneori, cele mai profunde spirite se nasc din coliziunea cu propriile prăpăstii. Valoarea unui om nu se măsoară prin absența greșelii, dar prin uriașa forță de a se ridica, de a se reinventa și de a dărui celorlalți. Poetul și ziaristul Ioan-Romeo Roșiianu ...
După ce s-a certat cu rabinul Moses Roses, scriitorul Pompiliu Marcea a fost găsit mort în Lacul Herăstrău
La fel de inexplicabil, în același context conflictual, alți doi susținători ai Operelor Complete ale lui Eminescu, au avut morți suspecte.
Poetul Ion Lotreanu a fost găsit spânzurat la data de 22 mai 1985, iar Alexandru Oprea, editorul Operelor lui Eminescu, a ...
Scriitorul maramureșean Vasile Muste s-a stins din viață la vârsta de 70 de ani. Poet și om de presă, acesta a lăsat în urmă o operă construită în peste cinci decenii de activitate literară și o contribuție importantă la viața culturală a Sighetului.
Născut la 30 ianuarie 1956, în Coruieni, localitate cunoscută astăzi sub numele de Coroieni, Vasile ...
Odată cu noua stagiune. A douăzecea la număr. Ce-a debutat cu un excelent concert al Orchestrei de Tineret Pitești. Dirijor Tibi Dragoș Oprea. Urmat de un recital, de Ziua Națională a Chinei, de alt recital cu muzică din ambele țări, susținut de violonista Diana Jipa și Marius Doniga la pian. A urmat Alex. Tomescu, violonist de top și un cvartet ...
A plecat și Mircea M. Ionescu de pe pământ...
S-a dus la Ceruri să comenteze meciuri și să scrie piese de teatru printre nori. L-am cunoscut demult și mi-a fost un bun coleg de presă. Când și când vorbeam la telefon. L-am întâlnit pe viu acum un an sau doi la Festivalul de Teatru de Studio desfășurat la „Davila" piteștean. Unde i-am văzut o excelentă ...
În societatea tradiţională, căsătoria reprezenta cel mai complex
fenomen folcloric, având interferenţă cu toate celelalte manifestări folclorice.
Unele obiceiuri nupţiale maramureşene s-au pierdut sau sunt pe cale de a se pierde sau de a se contamina cu obiceiuri preluate din alte zone ale ţării sau chiar cu tradiţii importate de peste hotare de către cei care ...
Nunta este unul dintre cele mai importante obiceiuri în comunitatea tradiţională atât pentru viitoarea familie, cât şi pentru structura de neam.
În locuinţele monocelulare, camera de locuit casa, îndeplinea toate funcţiile familiei. Astfel, pentru a evita pericolele viitoare, concepţia, naşterea, căsătoria şi moartea se realizau în acest spaţiu sacru şi intim.
Fondator al revistei „Moara lui Gelu”, scriitorului și jurnalistul Dragoș Gelu s-a născut la 22 februarie 1967, în Lucăcești, și face parte din categoria personalităților maramureșene recunoscute pentru bogata activitate pedagogică, literară și culturală. Profesor dedicat, jurnalist, poet și coordonator de proiecte editoriale, dl. Dragoș Gelu a debutat în ...
O asemenea cercetare nu poate să facă abstracţie de cele două publicaţii principale care apăreau la Bucureşti şi care erau publicaţii ale Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti, mai exact ale U.A.S.C.R.-ului: Amfiteatru (1966-1991)şi Viaţa studenţească (1956-1989). Trebuie aşadar făcută o distincţie clară între revista de universitate şi ...
Marian Ilea: Domnule Nicolae Breban, domnule Augustin Buzura,
cred că oriunde v-aţi afla, aveţi în memorie un loc drag, o amintire legată de Baia Mare.
Nicolae Breban: Eu m-am născut în acest oraş, dar foarte curând, pe când aveam eu doi ani, prin '36, tatăl meu care pe-atunci fusese funcţionar la episcopie, a fost numit preot paroh în comuna Recea, unde în '40 a ...
Gânduri…
Şi cum se duc cocorii trişti în zare,
Purtând în zborul lor, privirea mea
Purtând şi pasul când îl fac spre tine.
Când vremea este bună sau e rea.
Cu aripi obosite peste mare,
A câtaoară ei îmi poartă dorul,
A câtaoară visele-mi sunt frânte,
De toamna care-n mine-şi lasă zvonul?!
Dacă-ai putea privi ce-ndureraţi
În ochii mei se-ntorc din vreme anii,
Când fără vină, paşii tăi curaţi
I-am alungat precum alung duşmanii.
Şi cum se duc cocorii trişti în zbor
Şi duc înlăcrimaţi privirea mea,
Când nu te chem dar mi-e atât de dor,
De vremea bună, chiar dacă-a fost rea!
Gânduri…
Mă opresc la ţărmul mării,
Apele lovesc nebune malul…
Ochii îmi ridic spre largul zării,
Şi Tu cerţi din nou, furtuna…valul
Gândul păcătos îmi poartă barca,
Pe o mare plină de furtuni
Valurile îmi înghit speranţa,
Dar Tu, Doamne, vii şi le aduni!
Drum îmi faci prin ape-nvolburate,
Peste valuri, Tu mă ţi de mâna
Mi-ai făcut privirile curate,
Peste moarte, m-ai făcut stăpână!
Gânduri…
Ridică-mi, Doamne, braţele spre cer
Şi ţine-le în semn de rugăciune,
Am oboist în lumea de dureri
Să tot iubesc, şi să nu am cui spune!
Ridică-mi, Doamne, braţele spre Tine
Să te cuprind cu toată nostalgia,
Apusului de toamna care-n mine
A coborât întreagă, veşnicia!
Gânduri…
La poartă veşniciei,
Cu dor înfrigurat
Te-aştept Isuse-n nopţile târzii,
Mă tem că n-ai să vii…
Şi-ndurerat
Ochiiîmi plec,
În sens de poezii
Mi-ai dăruit o nouă zi,
Plină de pace şi lumină
Plină de multe bucurii,
Prin care ochii mei se-nchină.
Mi-ai dăruit încă o zi,
Să-mi las în roua dimineţi
Paşi reci de toamnă, şi pustii
Şi obosiţi de mersul vieţii.
Mi-ai dăruit iarăşi o zi,
Să mă întorc cu umilinţă
La Crucea Ta ce-mi poate fi
Drum luminos spre pocăinţă.
Gânduri…
În gară aşteptam acelaşi tren… cu numărul impar, în semn de doliu
Vagonul meu era imaginar…al tău, era doar unul provizoriu.
Grăbit mi-ai oferit acelaşi loc, pe care-n mers îl ofereai la toate,
Ce îţi lăsau privirile zălog, pentr-un sărut cu iz pustiu de moarte!
Eu nu sunt doar o simplă călătoare, în trenul cu destinul lui ciudat,
Cu locurile goale din vagoane, cu mersul peste sine cadenţat.
Sunt formă-n care tu zăreşti prin geamuri , un început de nouă poezie,
Sunt frunză care cade de pe ramuri, în semn că toamna este, prea târzie.
În gara vine iar acelaşi tren, fără destin, cu număr provizoriu.
Îl aşteptăm la capăt de refren, pe un peron rămas mereu în doliu.