Biografiile oamenilor mari nu sunt „linii drepte”, trasate în laboratoare sterile de moralitate. Uneori, cele mai profunde spirite se nasc din coliziunea cu propriile prăpăstii. Valoarea unui om nu se măsoară prin absența greșelii, dar prin uriașa forță de a se ridica, de a se reinventa și de a dărui celorlalți. Poetul și ziaristul Ioan-Romeo Roșiianu ...
După ce s-a certat cu rabinul Moses Roses, scriitorul Pompiliu Marcea a fost găsit mort în Lacul Herăstrău
La fel de inexplicabil, în același context conflictual, alți doi susținători ai Operelor Complete ale lui Eminescu, au avut morți suspecte.
Poetul Ion Lotreanu a fost găsit spânzurat la data de 22 mai 1985, iar Alexandru Oprea, editorul Operelor lui Eminescu, a ...
În data de 25 februarie 2024 am semnalat faptul – pe Facebook – că (a)numita Iulia – Florentina Paciurea a publicat, în antologia „Fior de argint” - recent apărută la Editura „Contraste culturale” din Giurgiu, coordinator Izabela Tănasă – un CV neconform cu realitatea.
Redau – mai jos - în întregime postarea făcută, am boldat și dat cu italic, ca ...
Când am aflat că ai PLECAT și tu eram în Satu Mare, în dulcele nostru stil încercam să nemuresc oameni ce nu mă merită.
Nici pe tine nu te-au meritat muuuuuuuuulți din cei ce te (de)plâng azi... ÎN VĂZUL LUMII!
N-o fac pentru tine, prietene (stră)vechi, o fac pentru ei, preamărindu-se pre ei!
Așa va fi și după mine, la fel după alți dragi ai noștri.
Te-am ...
„Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţei, până nu vin zilele cele rele şi până nu se apropie anii, când vei zice: Nu îmi găsesc nici-o plăcere în ei” stă scris în primul verset din ultimul capitol din Eclesiastul.
E cel mai răspicat îndemn care li se face tinerilor în Sfânta Scriptură, şi, totodată, poate cel mai ...
Numărul 33 este un număr magic, unul maestru, o cifră a destinului.
Marii înțelepți au vorbit despre EL ca despre un „număr al îngerului”.
Nu mi s-a dat șansa de-a dezbrăca de sensuri și înțelesuri taina numerologiei, deci TAC!
Totuși, dragilor, ECREATOR – Editura și Revista ECREATOR, sau invers – astăzi împlinește numărul 33 al Colecției Antologica.
...
Scriitorul maramureșean Vasile Muste s-a stins din viață la vârsta de 70 de ani. Poet și om de presă, acesta a lăsat în urmă o operă construită în peste cinci decenii de activitate literară și o contribuție importantă la viața culturală a Sighetului.
Născut la 30 ianuarie 1956, în Coruieni, localitate cunoscută astăzi sub numele de Coroieni, Vasile ...
Odată cu noua stagiune. A douăzecea la număr. Ce-a debutat cu un excelent concert al Orchestrei de Tineret Pitești. Dirijor Tibi Dragoș Oprea. Urmat de un recital, de Ziua Națională a Chinei, de alt recital cu muzică din ambele țări, susținut de violonista Diana Jipa și Marius Doniga la pian. A urmat Alex. Tomescu, violonist de top și un cvartet ...
A plecat și Mircea M. Ionescu de pe pământ...
S-a dus la Ceruri să comenteze meciuri și să scrie piese de teatru printre nori. L-am cunoscut demult și mi-a fost un bun coleg de presă. Când și când vorbeam la telefon. L-am întâlnit pe viu acum un an sau doi la Festivalul de Teatru de Studio desfășurat la „Davila" piteștean. Unde i-am văzut o excelentă ...
Mai 2026. Bilanț
Vă sunt dator c-o informare, succintă ca de obicei, despre ce fuse luna trecută la filarmonica piteșteană. Încep, deci, cu „Tulip Jazz Festival”, ediția a doua, ce-a durat patru seri. Români și străini au atras la sediu melomanii genului. Sonorități interesante, unele ungând pe suflet...
Apoi, imediat, „Apollo Cvartet”, în care-l ...
Pitești, aniversar 2026...
Nu cu mult în urmă, municipiul de pe mal de Argeș a sărbătorit mai bine de 638 de ani de existență. Prin concerte și-un festival de teatru de studio în sala „Liviu Ciulei". La „Davila" n-am ajuns din motive independente de voința mea, așa că voi face câteva remarci despre concertu' dedicat celor nouăsprezece ani de la ...
2.Venalitatea și ipocrizia politicilor actuale
Inițial mă gândeam să dedic politicilor medievale și moderne un capitol distinct. Dar am renunțat la această intenție, amintindu-mi că în articolul Greii lumii stau la pândă în politica bolundă din 21-22 septembrie 2025 m-am referit pe scurt, adică atât cât să-i stârnesc pe ...
În societatea tradiţională, căsătoria reprezenta cel mai complex
fenomen folcloric, având interferenţă cu toate celelalte manifestări folclorice.
Unele obiceiuri nupţiale maramureşene s-au pierdut sau sunt pe cale de a se pierde sau de a se contamina cu obiceiuri preluate din alte zone ale ţării sau chiar cu tradiţii importate de peste hotare de către cei care ...
Nunta este unul dintre cele mai importante obiceiuri în comunitatea tradiţională atât pentru viitoarea familie, cât şi pentru structura de neam.
În locuinţele monocelulare, camera de locuit casa, îndeplinea toate funcţiile familiei. Astfel, pentru a evita pericolele viitoare, concepţia, naşterea, căsătoria şi moartea se realizau în acest spaţiu sacru şi intim.
Perioada de lehuzie reprezintă intervalul de 6 săptămâni de la naştere, când acţionează o sumedenie de interdicţii, atât privitoare la noul-născut, cât şi la mamă: lehuza nu are voie să plece de acasă, nici să iasă din “odor” (curte); să nu meargă la fântână până nu era botezat copilul, “ca să nu ia vreo boală din acel loc”; să nu calce pe ...
Moartea, eveniment inevitabil în viaţa omului, reprezintă trecerea din lumea aceasta, în lumea de dincolo. Moartea înseamnă o despărţire definitivă a defunctului de familie, de colectivitate.
Omul – această ființă complexă, creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu – este înzestrat cu fantezie și imaginație. Astfel, lumea reală, raportată la lumea divină, capătă sensuri, conotații și culori noi în imaginarul colectiv.
Viața omului, așa cum este firesc, se desfășoară în strânsă legătură cu mediul natural, cu regnul vegetal și ...
Fondator al revistei „Moara lui Gelu”, scriitorului și jurnalistul Dragoș Gelu s-a născut la 22 februarie 1967, în Lucăcești, și face parte din categoria personalităților maramureșene recunoscute pentru bogata activitate pedagogică, literară și culturală. Profesor dedicat, jurnalist, poet și coordonator de proiecte editoriale, dl. Dragoș Gelu a debutat în ...
O asemenea cercetare nu poate să facă abstracţie de cele două publicaţii principale care apăreau la Bucureşti şi care erau publicaţii ale Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti, mai exact ale U.A.S.C.R.-ului: Amfiteatru (1966-1991)şi Viaţa studenţească (1956-1989). Trebuie aşadar făcută o distincţie clară între revista de universitate şi ...
Marian Ilea: Domnule Nicolae Breban, domnule Augustin Buzura,
cred că oriunde v-aţi afla, aveţi în memorie un loc drag, o amintire legată de Baia Mare.
Nicolae Breban: Eu m-am născut în acest oraş, dar foarte curând, pe când aveam eu doi ani, prin '36, tatăl meu care pe-atunci fusese funcţionar la episcopie, a fost numit preot paroh în comuna Recea, unde în '40 a ...
Voi continua cu partea a patra a dialogului.
– Dar să nu trecem cu vederea că Heraclit considera mișcarea ca fiind esența realității. Heraclit spunea că totul se află într-o continuă mișcare, conform principiului “panta rei”. Totul curge.
– Și să nu uităm, dacă tot suntem la Heraclit, că opozițiile și contradicțiile sunt sursa dinamicii universale, iar ...
Vreau să spun din start că Dialogul cu Domnul Profesor Valentin Lupea nu are cum să se termine (așa am ajuns la partea a treia), pentru că pe lângă faptul că amândoi suntem îndrăgostiți de spiritualitatea grecească, amândoi ne “hrănim” din înțelesurile pe care grecii le-au dat multor lucruri, idei, concepte. Dar nu este numai asta, este și acel faimos: ...
Ion Cristoiu [I.C.]: UASCR-ul funcţiona cum funcţionau şi alte instituţii, organizaţii ale sistemului ceauşist, cum ar fi Comitetul Central al PCR pentru Scânteia, conducerea Frontului Unităţii Socialiste pentru România Liberă sau pentru Scânteia Tineretului – CC al UTC, în calitate de patroni şi editori. Principiile de funcţionare nu difereau cu nimic de ...
1
Era vremea copiilor cu cheia de gât,
când părinţii îşi spuneau mai multe vorbe în scris,
lăsându-şi lacrimile, unii-altora, prin bileţele
şi apoi plecau la servici.
Era vremea copiilor nesupravegheaţi cu orele
pentru că părinţii treceau de la o coadă la alta,
pentru carne, ouă sau hârtie igenică
după care, plecau la servici…
În acea vreme, biletele conţineau sarcini,
„foarte importante”.
Unul din copii mei, analfabet pe vremea aceea,
colecţionar de ambalaje de gumă de mestecat, o raritate…
a confundat biletul, pe care i l-am lăsat soţiei,
cu o nevinovată hârtiuţă desenată şi… l-a pus la colecţie.
După câţiva ani, pe vremea când devenise semianalfabet,
descoperea biletul meu şi-mi reproşa greşelile de exprimare.
Cine mai avea grijă de cacofoniile dintr-un bilet oarecare,
când la dugheana de jos se vindea hârtie igenică?
Am înţeles totuşi că o asemenea neglijenţă
te va supune unui rechizitoriu, al timpului
şi vei roşi în faţa “judecătorului”.
De atunci îmi cizelez gândurile înainte de a le trece pe hârtie.
De unde ştiu eu că o ciornă nu se va strecura
printre ambalajele de gumă ale vreunui stră-strănepot.
De unde ştiu eu că micile mele erezii
nu vor parveni, cum spuneam, urmaşilor,
făcându-mă vinovat de pata aruncată pe obrazul cultural
al începutului de secol XXI.
2
Am îngenunchiat ani în şir în albia râului,
nisipul aurifer al poeziei
necontenit l-am cernut,
buzele însetate au sorbit apă tulbure,
rănile au sângerat…
Sunt bogat, îmi ziceam uneori
cu o inconştientă lăcomie;
roadele mele vor ostoi foamea urmaşilor mei,
îmi ziceam, în locul rugăciunii de dimineaţă...
Către asfinţit,
înaintea somnului lung,
gânditu-m-am să număr pepitele…
Doar câteva mi-au rămas,
cât să pot dovedi că am fost
un căutător de aur.
3
Noaptea m-a răpus
cu un alb de nesomn,
se vesteşte-n statui
evadarea din vise,
pe eşafodul alb al hârtiei,
robite de zbor,
stau gândurile mele ucise.
4
Hienele se vor bucura
văzându-mi chipul,
nechemate vor prânzi
roadele încercate
de pofta şarpelui
pe roţile de osândă
ale celui car
5
Vulturul
măsoară trecerea timpului
acolo unde zborul
nu mai are cer
străbătându-l.
6
Am ajuns iarăşi acasă…
curtea înghite frunzele de nuc an după an,
rufe la uscat nu mai sunt,
casa e goală, scaunele pustii,
semn că spaimele mele se adeveresc.
Părinţii sunt pe undeva…
să-mi pregătească aşternutul
pentru câteva nopţi de locuit într-un muzeu,
alături de amintiri:
„copiii se hârjonesc în tindă
imitând jocul îngerilor,
în jurul unui blid,
la o masă rotundă”…
Am călătorit ca un bumerang
în propria viaţă-muzeu
şi am eşuat
stelele numărând.
7
Dacă buzele tale nu sunt obişnuite cu asprimea viscolului,
Ea, degeaba se iroseşte pentru tine;
mirosul ei, degeaba te adulmecă.
Este ca o umbră în care pasul nu-şi mai lasă urma.
Ea stă şi gândeşte la trandafirii privirilor însetate,
iar tu orbeşti, de lumina
neîncăpătoare în pleoapă, ce este.
Câtă iubire, sufletul său, dezleagă de taină,
atâta prietenie vând alţii pe arginţi,
iar dacă ar obişnui să tacă,
în lăuntrul propriului ecou, tăcerea ar exploda.
8
Am iubit toamna întotdeauna,
o îmbrăţişam în propria-mi inimă
cu frunze cu tot,
acum o detest, ca pe un vechi instrument,
peste care arcuşul trece,
către ultimul anotimp…
9
Fiecare cuvânt
mimează bucurii,
cum fiecare rând,
din vechile scrisori,
inventa iluzii.
10
Cuvintele mele ies din ascunzişuri
când asupră-mi se lasă liniştea;
le ademenesc cu câte un vers,
cu câte un poem…
ce-mi scapă printre rânduri,
sălbăticite, le arunc în lupta de zi cu zi.
În panoplia mea de vânător,
trofeele sunt fluturi de noapte
şi vulturi striviţi de creste.
11
Am reţinut din poveştile copilăriei,
pilda unui trecător
care nu a rămas nepăsător
faţă de fântâna secată şi ne sleită,
faţă de pomul fără roade,
sau de cuptorul părăsit,
învrednicindu-se să le îngrijească.
De câtva timp sunt o fântână
care nu mai ademeneşte trecătorii cu izvoru-i secat,
de aceea, nu mică îmi este mirarea
când cineva încearcă să dovedească vechiul izvor,
în bănuiala sa că ar mai putea ostoi setea trecătorilor.
Sper să nu mă săvârşesc
până nu ajung să-i răsplătesc osteneala.
12
La naşterea mea, ursitorile s-au îmbătat,
Alergau pe câmpii ca nişte zălude,
Cu albastru de cer voind să mă ude
Şi să mă arunce în izvor de păcat.
Caii-ngenuncheau lângă iesle, târziu,
Primul poem adunat în descântec,
De cerbul cu ochiul întors lângă pântec,
Acum este mort de atâta pustiu…
Încearcă noaptea înjunghiată de pleoape
Să îmi îndure plecarea,
Ca o rostogolire abstractă
de lumină pe şoapte.