AȘ PUTEA AUZI CUM CREȘTE IARBA?

Într-o zi,  copleșită de razele soarelui, Patrick și fratele său mai mare, Albert, erau la bunici, în vacanța de vară, într-un sat de munte de la poalele Călimanului.
În gospodăria bunicilor văzuse multe lucruri interesante, pe care, până acum, poate, fiind mai mititei nu le bagaseră -n seamă.
Într-o zi, bunicul cosise iarba din grădină ce crescuse înaltă, înaltă,  de-i ajungea copilului până la brâu. Grădina arăta acum ca și obrazul proaspăt bărbierit al bunicului Ionel. Așa putea  zări mai ușor pomii a căror fructe se scăldau în soare, mersul gândacului dar și mușuroaiele cârtițelor care apărură ca ciupercile după ploaie. Unele erau mai mici dar altele erau de-a dreptul uriașe. Așa apăru una, cât o coșarcă de mare. Copilul se uită mirat și zise :
- Bunicule, bunicule, privește ce  mușuroi mare! Cred că  l-a făcut Regina Cârtiță!! zise Albert.
De atunci, bunicul căzu pe gânduri gândindu-se  că grădina sa devenise Împărăția Tiței Cârtița despre care auzise că e un neam destul de numeros... Îl văzu cum în fiecare dimineață  stătea planton în fața mușuroiului  cu speranța că va vedea cumva fața Tiței Cârtița, căci numai ea putea face asemenea mușuroaie. Dar, degeaba...

Văzu cum crește iarba pentru că în ziua următoare, când veni în grădină,  firele de iarbă  crescuseră de un deget iar grădina devenise iar verzuie.
- Bunico, aș putea auzi cum crește iarba? o-ntrebă curios Patrick.
- Ce-ntrebare ciudată....zise bunica. De fapt, și eu mi-am pus-o când eram mititică.
- Da? Și ai reușit s-auzi cum crește iarba? insistă Patrick.
- Da, pentru că eram și eu copil ca și tine! Voi, copiii, trăiți în lumea visului, a imaginației și sunt sigură că veți putea auzi cum crește iarba. Ascultă-mă cu atenție...Când vrei s-auzi această minune, să te așezi  în  iarbă, în mijlocul grădinii, și să te pui pe ascultat. Patrick, nici una, nici două, vru să fugă-n grădină, dar bunica-l opri:
- Cred că cel mai bine ar fi dimineață, Patrick…
-  E bine și așa, zise Patrick.
Abia așteptă să treacă noaptea că dimineața, după ce se uscă roua dimineții, fugi în grădină și se-ntinse unde i se păru că iarba era mai măricică.
-De ieri a mai crescut…Oare o voi auzi crescând? Se-ntrebă băiețelul.
Stătu și ascultă, și ascultă…La un moment dat, auzi un fâșâit aproape de el și văzu un gândăcel  negru ca tăciunele  care ieșise grăbit dintr-o gaură din pământ și se ascunse sub o frunză roșiatică.
- Gândăcel mititel, tu auzi cum crește iarba? îl întrebă copilul.
  Dar gândăcelul nu-i  răspunse. Pesemne era prea ocupat ca să mai răspundă la-ntrebări.
Tot, acolo, zări un cosaș verde sărind sprinten prin iarbă. Patrick se ridică și-ncepu și el să sară ca și cosașul   până când  și acesta dispăru fără un cuvânt.
-Nici n-am apucat să-l întreb…Oare voi auzi cum crește iarba?
Se așeză și ascultă mai departe, cu multă atenție și deodată auzi  un  tril minunat care cuprindea grădina dar și sufletul său. Fu furat de această stare minunată, cum nu i se mai întâmplace nicicând. I se părea că realmente auzea cum crește iarba.
- Ce minunat e s-auzi cum…șopti băiețelul.
Deodată, de pe mărul cel înalt și doldora de mere de vară care-ncepeau să se pârguiască, căzu un măr drept pe spatele său. Sări ca ars zicând:
- Tocmai când mi se părea c-aud cum crește iarba…
- Vrei s-auzi cum crește iarba? îl întrebă un glas subțirel.
- Da…Vreau s-aud cum crește iarba! Dar cine-mi vorbește?
- Tița Cârtița! Privește mușuroiul de lângă tine!
Când se uită spre locul indicat, o zări în vârful mușuroiului pe Tița Cârtița care-i făcea semn cu lăbuța.Și ce lăbuțe avea...Parcă erau niște lopățele!
-  Spune-i bunicului tău să nu mai fie supărat pe neamul meu cârtițesc. Vom pleca din această grădină pentru că și așa am făcut prea multe mușuroaie. În grădina din vecini n-o să ne deranjeze nimeni.Uite, o să-ți dăruiesc acest firicel de iarbă magic  pe care îl vei pune sub pernă și ,la noapte,  vei visa cum crește iarba.
- Adevărat?? Ce bine! Ce bine!!!Mulțumesc frumos,Tița Cârtița. O să-i spun bunicului meu ceea ce mi-ai spus.
Patrick se ridică din iarbă și fugi într-un suflet strigând:
- Bunico! bunico!! O s-aud cum crește iarba!! O s-aud cum crește iarba!!!Dar o să-ți zic dimineață...!
Când se culcă, își puse cu grijă firul de iarbă magic sub perna pufoasă, plină de vise, și nu adormi bine că se simți purtat pe-aripi de vis și cânt în împărăția ierburilor. Era aceeași melodie pe care o auzise în grădină. Acum își dăduse seama că era cântec de mierle. Apoi, apăru Prințesa Ierburilor care îl luă de mână și-l duse într-un loc minunat  unde  se așezară    sub un  clopoțel vinețiu.
- Aici te-a adus firul de iarbă din visul tău. Privește și ascută! Patrick ascultă cu atenție și văzu cum firele de iarbă se- nghesuiau să iasă la lumină. Se auzea un fâșâit firav, apoi le vedea crescând, crescând...
- Ce frumos! O să-i povestesc bunicii și bunicului că am văzut și am auzit cum crește iarba. O să se bucure! Dar cred că ei știau răspunsul dar m-au lăsat  pe mine să-l caut.
Dimineața, bunicii aflară de bucuria nepoțelului. Se bucurară că reușise singur să găsească răspunsuri.
Apoi, Patrick spuse:
- Și acum o bucurie pentru bunicul Ionel!
- Despre ce este  vorba, Patrick? îl întrebă bunicul.
- Cârtițele vor pleca în grădina vecină pentru că la noi au făcut prea multe mușuroaie.
- Ura! Ura!!Ura!!! În sfârșit voi avea o vara liniștită.
Apoi merseră din nou în grădină  și  bunicul Ionel observă o mulțime de mere care nu erau încă coapte dar erau căzute  în iarbă :
             - Nu avem noroc de meri...Nu știu de ce dar nu le merge bine....O să rămânem fără meri... Degeaba  i-am îngrijit, i-am stropit...Dacă am avea semințe mai bune, mai rezistente, ar merita să- ncercăm din nou.
Copilul auzi și se hotărî să înceapă adunatul semințelor de măr. Avea o cutiuță mititică de Tic-Tac din care bombonelele se terminaseră nu demult.
- În locul bomboanelor voi aduna semințe de la merele pe care le voi mânca, spuse hotărât Patrick.
- Bună treabă, îi zise bunicul Ionel. Cu această ocazie vei consuma și tu mai multe mere! Știi că sunt foarte sănătoase, conțin o mulțime de vitamine și...
- Știu, zise Patrick, țin doctorul departe!
- Și ce-o să faci cu ele? îl întrebă bunicul.
- O să-mi fac o livadă de meri, acolo, la Aluniș! zise hotărât copilul.