Cugetări răzleţe 

    Iubesc rapsozii, din izvorul cântecelor  m-am născut şi ascultându-i am crescut! Sunt Doina doinită în baladele de dor,  cântate s-ajungă la inimile tuturor. Ascult strunele viorii  imitând glasul privighetorii în zbor,  apoi ca arcuşul lin coboară cântând, dor de inimioară. M-am născut să visez în toate cele patru anotimpuri, să trec prin decenii ca prin nisipuri, să fiu din drum întoarsă de furtuni, să-ngrop umbre-n adâncuri, să mă sprijin de oameni răi şi oameni buni!
       Aceasta sunt eu! Strâns am ţinut de coarnele plugului şi uşor m-am sprijinit în sensibilitatea condeiului! Am făcut din perne căpătâi s-adorm în braţele iubirii cea dintîi pe când soarele apune sau răsare pe cald sau pe răcoare! Crai nou, Lună plină cu multă lumină în noapte stăpână mi-ascultau rugăciunea ca dorinţă,  în toate să am biruinţă!
          Stelele nici ele nu au scăpat! Le căutam, să fiu sigură că în acelaşi loc  le găsesc, mereu le-am numărat. Să caut trifoi cu patru foi m-am  aplecat de mii de ori crezând în vise de fecioară şi sperând  în norocul care mă-nconjoară!

          Da, din florile de salcâm clepsidra  timpului făceam să văd dacă vine, dacã nu vine, dacă a uitat de mine! Margaretele, erau încercate smulgându-le petalele toate să mă conving dacă mă iubeşte, nu mă iubeşte, dacă mă părăseşte.
          Aceasta am fost şi aceasta sunt! Mi-am trăit viaţa după cum din somn mă trezesc, de prima persoană care la-nceputul anului o întâlnesc. De cum se-ncarcă norii, de unde plouă , cum încep zilele  cu rău, cu bine sau cele trei ceasuri rele. Am dorit să fiu iubită cum iubesc eu  ramul cu flori,  iarba călcată desculţă-n zori, cum apăr cuibul cu puişori, da, eu aceasta am visat de multe ori!
          Nu am vise că-s regină plină de diamante,  dar am coroană din flori de pe câmpuri adunate, cu rouă sau de ploaie spălate şi la soare uscate.Da, mi-a dat Domnul iubire câtă frunză câtă iarbă, cât nisip în adâncul mării, cât să se unească-ntre ele orizonturile, cât pe cer stelele să fie scântei şi pădurile pline cu lăstărei!
          Da, am învăţat să prind din zbor săgeţile lui Cupidon,  le-arunc de sunt otrăvite ,dar nu vreau nici cu aur spoite!
       Aş vrea să fiu mai mult decât am vrut, să câştig pe cât am pierdut, să trăiesc înainte să fi murit.