ds2    Eu sunt ca marea şi marea este ca mine,  ne apărăm de furtuna turbată când din  apusuri vine! Ţinem piept valurilor  agitate când urlă cu zgomote la poarta ţărmurilor înalte!
       Nelinişte s-aude  în adâncuri şi-i forţată să iasă din limanuri! Tumultoasă se zbate să reziste înăuntru şi la suprafaţă în faţa furtunii care pare distrugătoare, fioroasă!
      Apare el, cavalerul cerului, trimisul soarelui,  loveşte-n ea cu putere, de pe mare o alungă, iar el,  curcubeul, marea sărută! Furtuna să dispară,  orizontul să se zărească  rămâne supusã lui, trimisul soarelui!
       Aşa este marea!  Pe întinderea liniştită se vede zarea! Departe de culorile ROGVAIV, stau eu şi-mi pun o dorinţa!
Să fiu o stea lângă frumosul curcubeu!