Dansul iubirii

 Din depărtare se zăresc asemeni unor corăbii care se apropie legănându-se pe liniştitele unde. Apa pare un covor întins  care cu reflecţiile lunii atrage totul  în minunatul decor!
    Se apropie graţioase , cu eleganţă, din când în când scufundându-se pentru a cerceta lacul,  pentru a se simţi în siguranţă.
Sunt ele, lebedele! Reginele nopţii care stăpânesc a lacului împărăţie şi-mi oferă gratuit cel mai frumos spectacol nocturn drag mie!
     Bat uşor din aripile întinse,  ating apa ca o provocare, apoi încep dansul iubirii cu a lor supremaţie!
Cu graţie îşi unduie gâturile, formează inimioare şi cu ochii de mărgele se privesc, dansează, se privesc!
De fantezii m-agăţ şi mă las dusă în lumea lor, sunt minunate, prea mult mă cuceresc!

Nu pot pleca! Nu pot abandona  spectacolul! În faţa mea se giugiulesc, se iubesc!
      M-au atras în legenda lor vie, a îngerilor cu veşmânt alb dansând pe muzica lor, dansând pe lac! Am fost  martora unei  poveşti de iubire într-un dans care  prea repede s-a încheiat!
Da, le-am urmărit până au dispărut în larg, până când din desişul de trestie s-aud sunete, de pământeni imposibil de descifrat!
    Am stat să le-ascult! Prea frumos a fost să cred că doar mi-am imaginat!
Să fiu iar spectatoarea lor?
Da! Cât de mult vreau să văd razele lunii colorând lacul şi al lebedelor veşmânt alb imaculat !