NU REGRET NIMIC–Partea a şasea

...În anul 1970 când am terminat liceul, fraţii noştri sovietici plictisiţi, sătui de votcă şi kazacioc, s-au hotărât să dea o fugă până la Praga să-i întrebe de sănătate pe cehoslovaci, care călcaseră puţin strâmb şi ca atare, rusnacii au intrat noaptea cu tancurile, fără să dea vreo veste. Au luat cu ei nişte polonezi, unguri, albanezi, bulgari şi vreo doi „redegişti” Singurul care s-a pus cu curul în uşă a fost Ceauşescu şi atunci, în momentele fierbinţi, nici nu a realizat ce pas mare a făcut în drumul lui spre graţia americană şi mai ales spre clauza naţiunii celei mai favorizate. Ruşii, cu un sistem de contrainformaţii şi spionaj bine pus la punct, ştiau ce-i poate pielea lui Nea Nicu şi au intuit că dacă îl calcă, nebunu’ începe războiul. Aşa că l-au lăsat în demenţa lui, urmând ca în anul 1989 să-i pregătească „culcuşul”. Totuşi, nea Nicu şi-a concentrat toate forţele pe malul Prutului iar gurile slobode şi colportorii au dus zvonul că mai multe tancuri sovietice, trecând graniţa spre România, ar fi fost topite de nişte arme fantasmagorice cu laser, ceea ce mi se pare exagerat. Oricum, după acele evenimente, efectivele militare s-au dublat iar recruţii nu scăpau de încorporare nici dacă aveau doar o mână sau un picior. Eu păream relativ întreg, doar la greutate eram mult sub şi ca atare m-au săltat, dar am apucat să dau un examen la facultate. Despre armată vă voi povesti mai încolo. Bacalaureatul l-am luat fără probleme, am fost o generaţie de excepţie, toţi au reuşit la bacalaureat din prima şi marea majoritate a intrat la facultate atunci sau în anii următori.

După afişarea rezultatelor ne-am permis să mai facem un minibanchet, urmând să punem burta pe carte pentru admiterea la facultate, care era după trei săptămâni, mai exact pe 10 iulie. Mi-am mai permis două zile de relaxare, la un pescuit iar de poker nici nu putea fi vorba. În ziua în care am hotărât să încep, m-am retras într-o cameră în care nu eram deranjat şi am vrut să pun la punct planul de bătaie şi sistematizarea modului de pregătire, pe materii. Nu apuc să mă aşez pe scaun, că aud bătând clopotele din turn, lucru care se întâmpla la vreo douăzeci de metri, casa părintească fiind gard în gard cu biserica. Mi s-a părut dubios şi cum de furtună nu se pregătea, nu erau nori negri care trebuiau sparţi cu unda sonoră a clopotelor, m-am gândit că poate o fi murit cineva, lucru care şi în satul meu se mai întâmpla din când, în când, dar, în următoarele secunde am auzit un huruit sinistru. Am ieşit în grabă şi am văzut. Ardea şura plină cu fân, paie şi animale a unor vecini. M-am speriat groaznic. Sursa incendiului s-a aflat pe loc. Doi copilaşi de 5-6 ani s-au hotărât să se joace de-a tăiatul porcului şi pârlitul lui în şură, să nu-i vadă nimeni iar porcul era un balot de paie. Pompieri erau doar în Rupea şi cu siguranţă, erau la ştrand sau la renumitul restaurant CETATE, destul că până au venit ei, totul era un morman negru de sub care emana mirosul de animale prăjite de vii. Incendiul nu a fost motivul pentru care nu am reuşit din prima la facultate, dar a fost un şoc urât care m-a scos din ritm. Totuşi am învăţat bine şi cu spor, într-o linişte perfectă, pe stradă treceau două, trei maşini pe zi, lumea era la câmp, ce să spun, viaţa la ţară. M-am orientat la ASE Bucureşti,unde la secţia la care am dat erau 600 de înscrişi pe 200 de locuri, cea mai scăzută concurenţă în comparaţie cu celelalte secţii. Pe vremea aceea se dădeau examene scris şi oral, scrisul fiind eliminatoriu dacă media era mai mică de 5. Din cei 400 de candidaţi pe 200 de locuri, au reuşit note peste 5 doar 80, printre care şi eu. Condiţia de a reuşi sigur, era să obţin cel puţin nota 7 la oral, ceea ce nu era imposibil, teoretic. Văzându-mă pe listă, am fugit la prima centrală telefonică să anunţ bucuria celor dragi de acasă. Am lăsat vorbă la Sfatul Popular unde femeie de serviciu era o vecină care mi-a promis că îi anunţă. Mai bine nu-i anunţa. O să vedeţi de ce. Mai erau vreo trei zile până la examenul oral, dar a doua zi m-am trezit cu tata la mine, la cămin undeva pe strada „Ştefan Furtună”. Cum trebuia să doarmă undeva, ne-am dus la o verişoară de-a lui, cu mult mai tânără, divorţată, avea atunci vreo 38 de ani şi trăia cu un inginer mai în vârstă şi extrem de gelos. Se pare că avea şi de ce. Ne-a primit femeia, i-am spus despre ce-i vorba, la care ea ne-a spus că un vecin de-al ei e profesor la ASE şi dacă vrem, ia legătura cu el. Aşa a şi fost, au plecat amândoi la respectivul şi după zece minute s-au întors toţi trei. Profesorul m-a interogat ce note am avut la bacalaureat, avusesem note bune, i-am zis că am nevoie de cel puţin nota 7 la oral şi totul era ca şi aranjat.. Mi-a spus cum arată profesorul care urma să mă examineze şi s-au retras în altă cameră pentru negocieri. A cerut trei mii de lei, vezi Doamne să-l mituiască pe examinator. Tata săracul avea doar banii de drum şi de câteva beri, situaţie în care l-a împrumutat mătuşa, urmând ca într-un final fericit să-i dăm banii înapoi. Tata, în final s-a cazat la o altă mătuşă, sora celei care ne-a făcut legătura cu profesorul mafiot şi care locuia „la curte” cum zic bucureştenii. În sfârşit, eu m-am dus la cămin unde am mai învăţat, dar bulversat de situaţia în care mă aflam pentru prima dată în viaţa mea. În preziua examenului m-am dus le verişoara tânără în ideea să o sune pe sora ei care să.i spună tatălui meu ora şi locul unde trebuia să ne întâlnim. Aici a început o fază de toată minunea ca să nu zic de tot rahatul. Mătuşica tânără avea o musafiră de vreo 45 de ani, căreia nu-i stăteau prea bine ochii în cap. Am observat că a pus ochii pe mine şi se pare că era dornică de sânge proaspăt de la ţară. Aveau pe masă şi o sticlă de lichior în care se vedea jumătatea plină deci, aveau ceva şi la bord. Destul că la un moment dat, frumoasa de 45 de ani avea chef de dans şi cum doar eu eram în casă mascul feroce de nici 19 ani, a trebuit să dansez exact lucrul de care aveam nevoie în momentele în care mă c.... pe mine de emoţii. Nu mai spun că în timpul dansului începuse să-i patineze palma în zonele mele intime. Când s-a terminat melodia, ambele sirene s-au retras în altă cameră iar acum bănuiesc faptul că puneau ceva la cale, subiectul fiind eu. Am rămas singur, dar, după câteva secunde a sunat telefonul. Nu ştiu nici acum ce a fost în capul meu că am ridicat, am zis Alo! După care am auzit  ti...ti...ti... şi  cel care sunase a închis, dar mătuşica, auzind, a venit şi ştiind ce se întâmplase, a expediat-o pe viitoarea mea gazdă de o noape şi în scurt timp a intrat în casă val-vârtej concubinul turbat. A venit repede că avea un FIAT 850 şi spera să-l sugrume pe un presupus muşteriu care îl suplinea când era la serviciu. Până la urmă i-a scăzut tensiunea, recunoscându-mi vocea şi vrând, nevrând am băut cu el un păhărel de lichior. M-am dus la cămin unde toată noaptea nu am închis un ochi iar a doua zi m-am întâlnit cu/ tata şi am intrat la examen. Aveam emoţiile dublate şi de faptul că trebuia să fac puţin teatru în faţa examinatorului corupt de la care mă aşteptam din clipă, în clipă să spună mulţumesc şi să-mi trântească şaptele atât de necesar. Îmi picase şi un bilet urât de tot. Mi-a dat nota patru şi am ieşit mai ameţit decât am intrat. Tata şi-a dat seama că am picat şi că tot ce-a făcut vecinul mătuşii a fost escrocherie. Îl chema Isopescu şi era renumit în ASE. El spera să iau acel 7 pe puterile mele şi lui să-i intre în buzunar cei 3000 de lei, echivalentul unui salariu de profesor universitar. Până la urmă a dat banii înapoi, tata mi-a zis bărbăteşte, hai la o bere apoi am revenit în sătucul nostru. După câteva luni, timp în care am hoinărit prin pădure cu tata, într-o seară a venit un nene cu ordinul de încorporare. După alte patru zile eram militar în termen, la Constanţa. După armată am făcut o şcoală tehnică de proiectanţi, apoi facultatea în care am defilat datorită şcolii tehnice unde am învăţat multe materii pe care în facultate doar le-am repetat. Ulterior nu am regretat că nu am intrat la ASE, deoarece cred că nici nu mi se potrivea.