Privatizarea

Luna ascunsă parțial intrase în ultimul pătrar; unul din colțuri se agățase ciudat și părea gata, gata să cadă peste umbrele caselor. Un nor zdrențuit se învârtea în jurul ei  necontenit… nu făcea zgomot, nu lăsa urme vizibile în cotlonul acela de cer întunecat și sfâșia satelitul după toanele curenților; se prognoza o noapte senină și călduroasă!
    Stelele pâlpâind plăpânde ieșiseră în partea cealaltă a universului, când s-au adunat câțiva amici la sediul unei companii noi în care era numit șef unul dintre ei; feștania casei se ținuse dimineață, însă luați cu treburi nu  reușiseră s-ajungă atunci… acum erau invitații de onoare ai patronului care se pregătise cu bunătăți de tot felul.
     Trei dintre ei întârziaseră și căutau grăbiți numărul casei; erau fără mașini, deci aveau intenții clare… să petreacă împreună cu prietenii pe care îi vedeau atât de rar!
     Din semiîntunericul străzii se ivi o umbră, colonelul o recunoscu:

     - Ce faci mamare? Pe-aici locuiești?
     - Da! Dar ce număr căutați?
     - 183! Răspunse unul dintre ei.
După ce le arătă casa, dori curioasă să afle amănunte,
     - Dar ce faceți acolo domn colonel, că auziși de-un zaiafet? Muzică bună, miros de grătare!
     Secretoasă îl trase de-o parte și șușotiră puțin; plictisit de insistența femeii îi răspunse într-o doară,
     - Lasă mamare… întâi să vedem care e situația!
     - Insist! Am ceva clasa întâi, prospături, n-o să regretați domn colonel! Discreție totală garantată!
     Se despărțiră și bărbații intrară într-o curticică aranjată. Erau montate sesizoare ce intrau în funcțiune la cea mai mică mișcare neprevăzută, reflectoare care se aprindeau instantaneu, camere de luat vederi, iar după dorință și o alarmă sonoră.
     Au fost întâmpinați cu veselie; se cunoșteau între ei de mult, cu unii au ,,copilărit” împreună, aveau societăți private, numai Colonelul și profesorul lucrau la stat, prilej de șicană în glumă.
      Erau ultimii invitați așteptați! S-au așezat la masă și s-au ospătat cu bunătăți; erau numai bărbați însă se simțeau bine. Criticau imprudența unuia dintre ei în legătură cu constituirea societății; îi pusese acționari cu părți egale pe toți angajații. Îl preveneau că vor fi discuții, dacă nu imediat, în viitorul apropiat însă el naiv, îi contrazicea mereu… chestie de opinii, principii, experiență și interese.
      Lumina se aprinse brusc în curticică și răsună imediat alarma! Se uitară unul la altul… nu mai era așteptat nimeni.
     Stăpânul locației ieși afară… după un minut reveni și spuse pe un ton intrigat:
     - Domnul colonel… vă caută vecina mea disperată!
Râsete și colonelul indispus ieși dintre pahare.
     După minute bune își făcu apariția însoțit de două adolescente… una foarte drăguță, având ochi adânci și cealaltă foarte frumoasă, două tinere Cleopatre de facturi diferite, însă cu figuri neprovocatoare chiar ingenui.
     Echilibrul se stricase subit… se instală tăcerea și ele îndrăznețe se așezară la masă. Nu serviră decât o băutură răcoritoare și una din ele vorbi pe neașteptate, sorbind din pahar, privindu-i plină de nonșalanță:
     - Fără popou… în rest tot ce doriți!
Liniștea ca o șopârlă îi prinse nepregătiți! O secundă tăcerea se insinuă subversiv, și se prăbuși printre ei, după care unul dintre meseni, chipurile revoltat, a vrut să precizeze cât mai exact,
     - Adică acceptați tot, fără c..r? De ce mă rog? Dacă unul dintre noi vă cere așa ceva, voi nu-l slujiți? Doar sunteți profesioniste!
- Nu! Răspunse sigură pe ea tânăra… servim doar pi…dă, gură, sâni și orice altceva vă trece prin gând, dar fără popou…!
     Culmea, vorbele ei n-au părut vulgare și s-au strecurat naive, prin categoria jocurilor copilărești cu abțibilduri identificabile și îndemnuri directe.
     Interveni colonelul împăciuitor,
     - Fetele sunt făcute ,,cadou,, de mamare, vecina, fără pretenții! Sunt verificate și curate, vedeți și voi! Ele vă stau la dispoziție pe gratis, să le acceptăm toanele!
Încheie surâzând condescendent în hohotele mesenilor și atmosfera se destinse imediat.
     După alte parlamentări ,,serioase și înalte,,, legate de această problemă, profesorul o luă pe cea drăguță de mână și dispăru în hol. Au râs zgomotos,
     - Obișnuință de mocagiu! Cum a auzit că sunt pe gratis, s-a repezit primul!
     Fata frumoasă și încăpățânată rămase să facă față asaltului bărbaților, care fără răutate o sâcâiau întruna. Părea o adevărată contestatoare feministă care-și apără drepturile cu ardoare, până și-a dat seama de glumă, și a răsuflat ușurată. Profesiunea liberă dar dependentă de voința ei, era respectată. Au abordat alt subiect interesant și stresant pentru ea, vârsta. Acum se oferea scrupuloasă cu tot amalgamul de vicii… dar fără popou; nu-i păsa de vârsta fragedă, era expertă în amoruri…  până la o anumită limită!
     Unul dintre meseni ieși afară pe hol și-i zări pe cei doi amorezi, așezați pe o băncuță. Făceau preocupați schimb de telefoane și adrese. Profesorul, transpirat avea un zâmbet lăbărțat pe față, iar ea era fericită ca un copil ce tocmai atunci  mâncase o prăjitură interzisă și gustoasă; colonelul îi zări prin ușa larg deschisă și exclamă,
     - Ia te uită profesore, te-ai îndrăgostit acuma! Iar voi terminați cu prostiile și nu mai pierdeți timpul!
   Coșul din baie, la început cu numai două prezervative folosite s-a umplut treptat și cu altele colorate, cu crampoane, arome codificate, gusturi coloniale și exotice, asemenea unor fluturași zburători.
      Când tinerele au plecat acasă, cea cu ochi adânci a aruncat fără ezitare bilețelul cu litere și cifre buchisite la coș, intuind o concluzie ratată.
     Profesorul o înșelase și cu prietena ei bună, însă ea deja trecuse senină la visul următor.
     Luna, ca un felinar roșu sfărâmat atârna deasupra orașului… vicioasă, sfârtecată, respira gemând cu obrazul în flăcări!