Umbra de pe malul mării 

  Cu valuri agitate marea s-apropie cu forţă de ţărmurile înalte, obstacole în calea ei greu de depăşit.Fluxuri şi refluxuri se-ntorc în larg răspândind sunetele turbate până-n zări depărtate. Bucle de spumă albă rămase pe nisipul fin spală umbra unui trup inert care ascultă valurile învolburate cum vin şi la ţărm se zbat!
         Rămâne să privească , nu se simte ameninţată, doar marea o ascultă în această puternică luptă. Să lase totul aici, vrea să fie uşoară, nu mai poate duce nici cea mai mică povară! Marea oboseşte,  se calmează când razele lunii o îmbrăţişează. Smaraldul verde al valurilor liniştite ating umbra rămasă pe nisipul încă fierbinte.
        Ultimele valuri îşi iau rămas bun retrăgându-se în larg. Liniştea nopţii se aşază pe marea întinsă iar în corpul inert s-a retras umbra pe nisip întinsă. Acuma este mulţumită şi lasă sirenele mării să  cânte în bezna adâncurilor! Ce-a fost azi, rămâne-n urmă, mâine este o altă zi, ziua speranţelor! Nisipul pare pulbere de aur , momentul dimineţii fiind pentru toţi este  binevenit, chiar şi pentru cel ce acuma priveşte un nou răsărit!