Spic de grâu cu bob de aur

Scăldat de razele soarelui,  câmpul cu grâu se leagănă-n valuri unduitoare arătând sclipirea spicelor cu boabe de aur. Fiind atât de bogat, de ce stă spre pământ aplecat? Nu cred că cineva va înţelege vreodată ce se-ntâmplă sub bogăţia adunată!
      Firave firicele scăpate de sub mantaua iernii grele, de ploi înecate sau de vânt doborâte s-au înnălţat să fie holdă bogată, comoară sfântă de toţi aşteptată. Urmărite  de luminătorii cerului de zi şi de noapte s-au înmulţit în spicele coapte.
        Roşul florilor de mac cu albastrul florilor de cicoare îmbrăţişând galbenul spicelor transformă câmpurile în cele mai frumoase covoare! Spectacolul este completat în noapte cu mii de cântări ale greierilor neobosiţi pân' s-aud cântecele ciocârliilor în zori. Câmpul este plin de viaţă în fiecare zi, în fiecare dimineaţă.

     Roiuri de albine aleargă din floare în floare furând nectarul  la fiecare. Câmpul şi azi şi mâine dăruieşte bogăţia lui, mierea pe pâine. În luna lui cuptor zeul grânelor adună pe lanuri multă lume. Pletele cu spice de aur a zânei bune sfârşesc sub  secerile flăcăilor fiind cel mai frumos vis sub cer deschis!
       Fete mândre şi harnici flăcăi adună snopii în clăi cu marea  dorinţa de a păstra dragostea pentru recolta strânsă.
De la spic au învăţat,  spre pământ să aibă capul plecat, oricât ar fi de bogat!