După ce s-a certat cu rabinul Moses Roses, scriitorul Pompiliu Marcea a fost găsit mort în Lacul Herăstrău
La fel de inexplicabil, în același context conflictual, alți doi susținători ai Operelor Complete ale lui Eminescu, au avut morți suspecte.
Poetul Ion Lotreanu a fost găsit spânzurat la data de 22 mai 1985, iar Alexandru Oprea, editorul Operelor lui Eminescu, a ...
- Detalii
- Scris de: Adrian SIMEANU
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 1
Dintr-un tată procuror și-o mamă judecător a ieșit... un avocat. Care se dovedi totodatʼ și un harnic literat. Având izvor nesecat pentru tabletele sale însuși tribunalu`. Cu spețele lui felurite. Mustind de istorii neobișnuite. Meritând a fi lumii povestite. Întru luare-aminte, cu alte cuvinte...
Eliza Ene-Corbeanu o face de vreo câțiva ani. Mai întâi, în ziar. Apoi, într-un op*. Venind în contact cu varii destine, le-arată în pagini. Cu rău și cu bine. Scurt, pertinent, la obiect. Transformând eficient ce află pe la instanțe în atrăgător subiect. Uneori zguduitor, alteori plin de umor. Impresionant constant, că fiecare are-o soartă. Ce-l ține-n chingi neștiut. Și-l poartă ineluctabil spre neprevăzut...
Citește mai mult: Cartea zilelor noastre | Justițiari, justițiabili...
- Detalii
- Scris de: Doina DABIJA
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 1
Nu știu dacă în vremurile din urmă oamenii se lăudau atât de mult cu faptele lor, dar cert este că și lauda din ziua de astăzi a devenit alta. O nouă inteligență!
Așa că o adunăm una după alta, ca și cum am vrea să fim cei mai buni colecționari. Și nici somnul nu se lipește de genele noastre dacă n-am fost lăudați peste zi. Așa că ne frământăm capul ce să mai facem, ca să fim observați. Luăm haina cea mai bună și oriunde mergem ne așezăm numai în capul mesei sau dacă scaunul e ocupat, îl ridicăm pe altul, dându-i de înțeles că locul ne aparține.
- Detalii
- Scris de: Adrian SIMEANU
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 1
Adică d-ale vieţii sovietice din vremea roşului ţar. Precum foametea, teroarea, minciuna, delaţiunea, colectivizarea, brutalitatea, precaritatea, mancurtizarea, sărăcia, ideologia, demagogia, lipsurile, corupţia, ticăloşia, prostia, utopia, hoţia, nefericirea şi, totuşi, supravieţuirea unor oameni din veacuʼ trecut. De la Răsărit, loc ticăloşit nici azi primenit, total curăţit de flageluʼ greu comunist ateu...
Le-a pus în pagini documentat o specialistă. Istoric apreciat şi echilibrat în contemporan. Sovietolog, sociolog, narator cuceritor. Fiindcă Sheila Fitzpatrick nu e doar om de ştiinţă. Care gândeşte atent. Ci şi-un scriitor cu condei fluent. Expunând decent, exact, pertinent fapte şi-ntâmplări. Zugrăvind pe larg un tablou de epocă. Cu oameni şi mărturii câte a găsit. Se vede clar că a stat îndelung prin arhive.
Citește mai mult: Cartea zilelor noastre | D-ale stalinismului cotidian
- Detalii
- Scris de: Nicolae DABIJA
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 1
L-am cunoscut mai întâi prin carte.
I-am citit-o și recitit-o.
Am descoperit în ea un Om Frumos, un Cărturar, o Voce a României Profunde.
L-am invitat în Basarabia.
Ca apostolii dintâi, care umblau desculți ca să propovăduiască cuvântul Domnului, Dan Puric a colindat atunci, susținând zeci de conferințe, de la un capăt al Basarabiei la celălalt, propovăduind valorile naționale, dragostea de Neam și mândria de a fi român.
Unicul onorariu pe care am putut să i-l oferim atunci lui, autorul român cel mai bine plătit în străinătate, a fost dragostea a mii și mii de consângeni.
- Detalii
- Scris de: George Petrovai
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 1
Dacă prin nuvelă vom continua să înţelegem o povestire de dimensiuni rezonabile sau un roman scurt (novela corta în limba spaniolă), atunci suntem liberi să admitem că această specie literară – fără delimitările şi teoretizările ulterioare – a apărut şi s-a dezvoltat în cadrul larg al tuturor producţiilor narative, al epicului în general şi al romanului în special.
Iată de ce primii fiori ai nuvelei, aşa cum se prezintă ea azi, ne duc cu gândul la adorabilul basm despre Amor şi Psyche, altoit de Apuleius pe firul romanului Măgarul de aur, cel dintâi roman terminat din literatura universală. Fireşte, asta nu ne îndreptăţeşte să identificăm nuvela cu basmul sau cu orice fel de povestire.
- Detalii
- Scris de: George PETROVAI
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 1
Se face mult tam-tam pe marginea rasismului, xenofobiei şi antisemitismului (pe ici-pe colo, prin părţile esenţiale, şi pe marginea iredentismului), fapt pentru care, dintr-un exces de zel vecin cu neghiobia, patriotismul şi naţionalismul românesc, de pildă (nu şi american, german sau francez), sunt văzute cu ochi răi de făuritorii globalizării şi ai guvernului mondial.
- Detalii
- Scris de: DN
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 1
La 31 ianuarie 1797 s-a născut compozitorul Franz Schubert, unul dintre cei mai mari compozitori ai istoriei muzicii. Creaţia sa însumează peste 950 de opusuri, muzică de scenă, religioasă, coral, simfonică (9 simfonii), muzică de cameră, pentru pian, vocală (605 lieduri, 10 uverturi) şi pentru pian (22 de sonate) (m. 19 noiembrie 1828).
La 6 ani, Franz a început să fie instruit regulat de tatăl său, iar un an mai târziu a fost înscris la şcoala tatălui. Educaţia sa muzicală a început cam în acelaşi timp. Tatăl l-a învăţat tehnici de bază pentru cântatul la vioară, iar Ignaz, fratele său, îi dădea lecţii de pian. La 7 ani, a primit primele lecţii din afara familiei, de la Michael Holzer, organist şi director al corului de la parohia din Lichtental; lecţiile se poate să fi constat, în mare măsură, în conversaţii şi expresii de admiraţie. Băiatul se pare să fi învăţat mai multe de la un cunoscut al unui ucenic al tâmplarului, care îl ducea într-un loc din apropiere unde Franz putea exersa pe instrumente mai bune.
- Detalii
- Scris de: Doina DABIJA
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 2
Mama a plecat într-o dimineață înainte de răsăritul soarelui. Nu m-a trezit. Deși, nu dormeam. Știam că trebuie să plece încă din ajun. Am auzit-o cum discuta cu tata sub nucul din spatele casei. Pleca undeva departe, într-o țară de care nu mai auzisem până atunci, dar din vorbele mamei am înțeles că era una tare frumoasă și acolo va câștiga mulți bani.
Mă prefăceam că dorm când i-am simțit buzele reci lipindu-se de fruntea mea. Aveam lacrimi în ochi, dar îi țineam strâns închiși, ca nu cumva acestea să se prelingă pe obraz și mama să vadă că nu dorm. Eram deja un copil mare. Și auzisem că oamenii puternici nu plâng niciodată. Așa voiam să fiu și eu – puternic. Și de atunci, nu știu dacă am mai plâns vreodată. Dar când simțeam că acestea curg pe interior, îmi strângeam buza de jos până la sânge și le porunceam în gândul meu să se retragă. Nu voiam să mă vadă lumea, dar nici tata, care credea că numai femeile plâng, din neavând ce face sau ca să atragă atenția celor din jur.
- Detalii
- Scris de: Nicolae DABIJA
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 1
Ultimul țăran murea. El intra în istorie. Dar istoria dispăruse. Ea devenise timp trăit și timp netrăit. În vremea ce urma să vină nu se mai găsise loc și pentru dânsul. Pentru cel care a contribuit milenii la rând la continuitatea, dar și la scrierea ei, cu plugul și coasa, cu piatra de moară și cu vocabula.
Viața va continua de acum înainte fără de el. Oamenii îl vor uita, și doar bulgărele de țărână stropit cu sudoarea și sângele lui îl va ține minte.
Cartea lui Dinu Săraru „Ultimul țăran din Slătioara” e mai degrabă un recviem decât un omagiu adus țăranului român, cel pe ale cărui umeri, cum afirmaseră cronicarii și aezii, s-a ținut țara, personajul legat cu mii de fire nevăzute de pământ și cer, de realitate și legendă.
- Detalii
- Scris de: Adrian SIMEANU
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 1
Constănțean, bucureștean, Sebastian e trompetist afară bine școlit În big-banduʼ Radio prim-instrumentist. În vremea din urmă având și-un cvintet. Printre picături, activ componist. Așternând pe portativ simfo-jazz rock. În bună colaborare cu soața Simona Strungaru, orchestrator, dirijor...
I-am văzut la treabă, până-n pandemie, tocmai în Bănie. Unde-au concertat cu orchestra filarmonicii urbei. Alăturându-i acesteia, cu vădit succes, trupa mică de jazzmani. Formată din Sebi Burneci, Cătălin Milea (și el supersaxofonist, clarinetist, flautist) și vreo trei bulgari: Teodor Petkov (subtil pianist), Mihail Ivanov (ager contrabasist), Borislav Petrov (năbădăios baterist).
Citește mai mult: Muzica zilelor noastre | Simfo-jazz burnecian