După ce s-a certat cu rabinul Moses Roses, scriitorul Pompiliu Marcea a fost găsit mort în Lacul Herăstrău
La fel de inexplicabil, în același context conflictual, alți doi susținători ai Operelor Complete ale lui Eminescu, au avut morți suspecte.
Poetul Ion Lotreanu a fost găsit spânzurat la data de 22 mai 1985, iar Alexandru Oprea, editorul Operelor lui Eminescu, a ...
- Detalii
- Scris de: George PETROVAI
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 4
1. Cum a apărut viaţa?
În mod normal, nici măcar n-ar trebui să ne punem întrebări ca cele de mai sus. Asta dacă omul zilelor noastre ar fi echilibrat, dacă ar avea credinţă cât grăuntele de muştar şi dacă s-ar învrednici să ia seama la avertismentele înţelepţilor. Căci iată una din concluziile vieţii de mucenic a lui Petre Ţuţea, cu certitudine cel mai sfătos român scăpat cu viaţă (dar şi cu sănătatea distrusă!) din teribilul malaxor bolşevic: “Fără Dumnezeu, fără credinţă omul devine un animal raţional, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri”!
- Detalii
- Scris de: George PETROVAI
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 4
Este cunoscut faptul că nici cele mai aprofundate studii despre marii gânditori şi scriitori, nu izbutesc să surprindă toate meandrele fanteziei lor cuceritoare.
Creaţiile de mare forţă artistică şi intelectuală fiind inepuizabile, ele oferă cu generozitate tuturor generaţiilor care se succed surse de inspiraţie, izvoare de desfătare spirituală, modele de gândire şi acţiune, puncte ferme de sprijin în urcuşul anevoios spre desăvârşire pentru toţi aceia care caută cu nesaţ suprema împlinire umană. Căci „jocurile” minţilor nepervetite, „jocuri” fecundate de fiorul iubirii şi al solidarităţii umane, au înscrisă în genetica lor sui-generis porunca eternei aspiraţii spre înalturi, spre universalitate.
Iată de ce, mai devreme sau mai târziu creaţiile spirituale devin bunul cel mai preţios al întregii omeniri, marca cea mai ilustră a planetei noastre. Pentru că, lucru evident pentru oricine, chiar dacă se poate identifica un specific naţional de filosofare şi – uneori – de cercetare ştiinţifică, filosofia şi ştiinţa sunt eminamente universaliste, întrucât aspiră la aşa ceva încă din faşă şi-şi află împlinirea şi liniştea aparentă doar în familia celor mai strălucite creaţii ale genului.
- Detalii
- Scris de: Nicolae DABIJA
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 4
Liniște. S-a lăsat atâta liniște de parcă toată omenirea a dispărut într-o secundă. Și n-a mai rămas decât ea – Liniștea. Privești un oraș gol, un oraș plin de ciment, unde doar clădirile mai stau în picioare ca niște felinare stinse. Și doar ici-colo câte-un om, dar și acela cu ochii înspăimântați se ferește de tine ca de lepră. Frica s-a instalat în minte, în inimă și-n suflet ca o tumoare. Și orice gând care te sfătuie s-o înfrunți, îl împingi înapoi și-l refuzi, de parcă am vrea să nu gândim sau să oprim absolut toate gândurile. Așteptăm noaptea cu nerăbdare crezând că durerea nu știe să se adune și-n somn. Și numai lui – somnului, îi mai poate fi milă de tristețea ce-a pus stăpânire pe oameni. Numai acolo se pot împreuna toate visele lumii.
Și numai acolo ne putem întâlni, îmbrățișa, să ne ținem de mână și să ne bucurăm de râsetul copiilor noștri. Nu. Nu ăștia suntem noi! E timpul să nu mai lăsăm frica să ne muște de tâmple. Nici să evităm oglinda care ne privește. E timpul să lăsăm iarba să crească printre pietre. Și noi, să ne învingem pe noi și să ne amintim cine suntem!
- Detalii
- Scris de: Horia-Roman Patapievici
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 4
Într-un interviu publicat de Newsweek România pe 15 mai, filozoful Horia-Roman Patapievici a vorbit despre cenzura corectitudinii politice, „un marxism cultural” care „este dominant azi în spațiul nostru public”. Reproducem în continuare câteva fragmente din interviu.
În anii 1990, când publicam câte trei sau patru articole pe săptămână, m-am simțit absolut liber. Apoi, odată cu CNSAS-ul, a început deceniul meu instituțional, când libertatea mea publică a fost limitată de responsabilitățile instituționale. Fapt care a continuat, până în 2012, cu ICR-ul.
Dar din iulie 2010 m-am retras complet din presă, iar din august 2012 și din spațiul public. Mi-am regăsit libertatea publică din anii 1990? Nu. Între timp, a trebuit să descopăr că spațiul public nu este numai un spațiu al posibilei libertăți de expresie, ci și al campaniilor de character assassination. Față de anii 1990, spațiul nostru public este azi dominat de ortodoxiile ideologiei progresiste, care este, în fond, un marxism cultural, și de terorismul televiziunilor politice, care pot monta campanii de presă extraordinar de eficiente împotriva oricui.
- Detalii
- Scris de: DN
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 4
Implantul permite imaginile preluate de către o cameră direct către creier.
O echipă de cercetători de la Baylor College of Medicine din Houston, Statele Unite ale Americii, a creat un implant neuronal care le permite persoanelor oarbe să „vadă” forma literelor. Acest implant permite „ocolirea” ochilor, imaginile vizuale fiind transmise de către o cameră direct către creier prin intermediul implantului, notează Science Alert.
Această „proteză vizuală” cum o numesc cercetătorii ar putea permite în viitor, după mult mai multe studii şi experimente, să permită oamenilor cu probleme de vedere sau care chiar au orbit să îşi recapete capacitate vizuală în totalitate. Chiar şi ţinând cont de limitările tehnologiei actuale, oamenii de ştiinţă au reuşit o performanţă: transmiterea unor secvenţe complexe de impulsuri electrice către creier.
Citește mai mult: Un implant neuronal le permite orbilor să ”vadă” forma literelor
- Detalii
- Scris de: Zenovia Zamfir
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 4
Biserica, locul unde credincioşii merg pentru a se întâlni cu Dumnezeu, prin intermediul rugăciunii, este foarte importantă în viaţa omului, deoarece aici se petrec cele mai mari evenimente din viaţa sa: botezul, nunta şi moartea.
Acolo putem întâlni linişte sufletească atunci când suntem împovărați, iar când suntem în necazuri primim alinare și mângâiere, este unicul loc sigur în care nimic rău nu ni se poate întâmpla, în care ne putem simți în siguranță, deoarece Dumnezeu ne ocrotește. Poporul român a fost dintotdeauna un popor iubitor de Dumnezeu, trecerea de la o credinţă politeistă la creştinism s-a făcut odată cu formarea poporului român.Unitatea spirituală, unitatea de cultură s-a realizat întotdeauna în jurul bisericii, fiecare zonă, fiecare palmă de pământ a fost împodobită de-a lungul timpului cu o biserică.
Citește mai mult: Bisericuţa din Dealul Suieştilor - Făclia aprinsă de Patriarhul Justinian Marina
- Detalii
- Scris de: DN
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 2
Copiii cărora li se citesc frecvent poveşti şi care nu au acces la ecranele televizoarelor, computerelor sau telefoanelor mobile în primii cinci ani de viaţă înregistrează o dezvoltare mai rapidă a creierului, potrivit unui nou studiu, realizat de cercetătorii americani şi citat de cnn.com.
Concluzia nu este una nouă, dar autorii acestui studiu, cercetătorii de la Spitalul de pediatrie din Cincinnati, au venit cu argumente clare, obţinute prin intermediul imagisticii prin rezonanţă magnetică.
Acesta este primul studiu care furnizează şi dovezi neurobiologice ale beneficiilor potenţiale ale cititului şi ale efectului negativ pe care îl au ecranele asupra dezvoltării creierului preşcolarului.
"Este important, pentru că organul se dezvoltă cel mai rapid în primii cinci ani de viaţă", a spus coordonatorul studiului, medicul John Hutton, potrivit Mediafax.
"Copiii care au parte de mai multe experienţe care îi stimulează, ce ajută creierul să se organizeze, vor avea un avantaj uriaş atunci când vor ajunge la şcoală", a spus Hutton. "Şi este din ce în ce mai dificil pentru copii să recupereze, dacă rămân în urmă la şcoală", a mai spus acesta.
Citește mai mult: Creierul copiilor cărora li se citesc regulat poveşti se dezvoltă mult mai repede
- Detalii
- Scris de: Nicolae DABIJA
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 2
La începutul anilor '80 sosire la Chișinău un român stabilit în Franța, George Piscoci, care voia să cunoască Basarabia.
După ce l-am purtat pe la ruinele de la Căpriana, pe la bolnița cu nebuni de la Saharna și pe zidurile închisorii de la Suruceni, adrese pe care oaspetele nostru le găsise prin cărțile vechi de istorie, acesta a ținut să viziteze Cernăuții.
Nu-l cunoscuse prea bine pe Iulius Popa, dar el scrisese câteva articole despre Bucovina și, la telefon, l-am rugat să-mi spună ce e de văzut la Cernăuți.
Răspunsul lui a fost:
– Las' că merg eu cu voi.
Românul nostru venise de la Paris cu o mașină, l-am preluat pe Iulius, iar lucrul care ne-a mirat a fost că pentru el Bucovina începea de la Bălți. Ne-a povestit toată istoria Țării de Sus. Ne-am oprit la Boian, ctitoria lui Ioan Neculce, apoi într-un sat de alături, unde preotul păstra în altar un portret uriaș al lui Ștefan cel Mare, acoperit cu o năframă pe care o dădea la o parte numai când trecea pe acolo Iulius Popa.
Citește mai mult: NU ȘI-A TRĂDAT NICIODATĂ PRIETENII ȘI VISELE…
- Detalii
- Scris de: Doina DABIJA
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 2
În ochii sfinților au ajuns să nu mai încapă lacrimi. Și lacrimile lor se revarsă-n ochii noștri. Doar că noi nu știm cu lacrimile cui plângem, nici de ce pământul se-neacă cu ele...
Plângem împreună cu sfinții și ei, împreună cu îngerii noștri. Care, observându-ne tristețea adâncă, ne-ar împrumuta din inima lor, doar-doar să ne vindecăm de această tăcere...
Această tăcere care s-a lăsat peste lume ca după un război sau ca după o moarte. O tăcere surdă care știe să sfâșie orice interior. Și nu mai auzi nimic... decât un foșnet de aripi, dar și acelea par să se zbată parcă într-o sârmă ghimpată, încercând să se elibereze și ele din această tăcere înmărmurită sau strigătul unui cocoș, dar și acela speriat de atâta înmărmurire, a uitat să cânte și urlă.
- Detalii
- Scris de: Nicolae DABIJA
- Categorie: Opiniuni
- Accesări: 4
În luna noiembrie 2019 a avut loc prezentarea romanului „Tema pentru acasă”, apărut în ungară, la Muzeul „Sándor Petöfi” din Budapesta.
Înainte de lansare, colegii de la Uniunea Scriitorilor din Ungaria mi-au pus la dispoziție un angajat pentru o excursie care să-mi arate clădirile cele mai importante, încărcate de istorie din capitala Ungariei, pe care Dunărea o face una dintre cele mai frumoase din Europa.
La un moment dat pe una dintre străzile aglomerate văd venind în întâmpinarea mea o echipă de prieteni de la Oradea, în frunte cu profesorul Teodor David. Ne-am salutat, ne-am îmbrățișat ca niște frați:
– Ce surpriză să ne vedem, le zic. Tocmai azi am și eu aici o lansare de carte.
– Păi, noi pentru ea am și venit, îmi spune profesorul David.