Motto: „Așa cum o zi plină de evenimente aduce după sine un somn dulce, la fel o viață trăită din plin este încununată de o moarte ferice.” Leonardo da Vinci
A trecut un an de când Ioan Romeo Roșiianu a plecat dintre noi, dar parcă nici acum nu ne-am obișnuit cu absența lui. Sunt oameni care trec prin viața noastră și oameni care lasă urme adânci, ...
Biografiile oamenilor mari nu sunt „linii drepte”, trasate în laboratoare sterile de moralitate. Uneori, cele mai profunde spirite se nasc din coliziunea cu propriile prăpăstii. Valoarea unui om nu se măsoară prin absența greșelii, dar prin uriașa forță de a se ridica, de a se reinventa și de a dărui celorlalți. Poetul și ziaristul Ioan-Romeo Roșiianu ...
După ce s-a certat cu rabinul Moses Roses, scriitorul Pompiliu Marcea a fost găsit mort în Lacul Herăstrău
La fel de inexplicabil, în același context conflictual, alți doi susținători ai Operelor Complete ale lui Eminescu, au avut morți suspecte.
Poetul Ion Lotreanu a fost găsit spânzurat la data de 22 mai 1985, iar Alexandru Oprea, editorul Operelor lui Eminescu, a ...
Scriitorul maramureșean Vasile Muste s-a stins din viață la vârsta de 70 de ani. Poet și om de presă, acesta a lăsat în urmă o operă construită în peste cinci decenii de activitate literară și o contribuție importantă la viața culturală a Sighetului.
Născut la 30 ianuarie 1956, în Coruieni, localitate cunoscută astăzi sub numele de Coroieni, Vasile ...
Odată cu noua stagiune. A douăzecea la număr. Ce-a debutat cu un excelent concert al Orchestrei de Tineret Pitești. Dirijor Tibi Dragoș Oprea. Urmat de un recital, de Ziua Națională a Chinei, de alt recital cu muzică din ambele țări, susținut de violonista Diana Jipa și Marius Doniga la pian. A urmat Alex. Tomescu, violonist de top și un cvartet ...
A plecat și Mircea M. Ionescu de pe pământ...
S-a dus la Ceruri să comenteze meciuri și să scrie piese de teatru printre nori. L-am cunoscut demult și mi-a fost un bun coleg de presă. Când și când vorbeam la telefon. L-am întâlnit pe viu acum un an sau doi la Festivalul de Teatru de Studio desfășurat la „Davila" piteștean. Unde i-am văzut o excelentă ...
În societatea tradiţională, căsătoria reprezenta cel mai complex
fenomen folcloric, având interferenţă cu toate celelalte manifestări folclorice.
Unele obiceiuri nupţiale maramureşene s-au pierdut sau sunt pe cale de a se pierde sau de a se contamina cu obiceiuri preluate din alte zone ale ţării sau chiar cu tradiţii importate de peste hotare de către cei care ...
Nunta este unul dintre cele mai importante obiceiuri în comunitatea tradiţională atât pentru viitoarea familie, cât şi pentru structura de neam.
În locuinţele monocelulare, camera de locuit casa, îndeplinea toate funcţiile familiei. Astfel, pentru a evita pericolele viitoare, concepţia, naşterea, căsătoria şi moartea se realizau în acest spaţiu sacru şi intim.
Fondator al revistei „Moara lui Gelu”, scriitorului și jurnalistul Dragoș Gelu s-a născut la 22 februarie 1967, în Lucăcești, și face parte din categoria personalităților maramureșene recunoscute pentru bogata activitate pedagogică, literară și culturală. Profesor dedicat, jurnalist, poet și coordonator de proiecte editoriale, dl. Dragoș Gelu a debutat în ...
O asemenea cercetare nu poate să facă abstracţie de cele două publicaţii principale care apăreau la Bucureşti şi care erau publicaţii ale Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti, mai exact ale U.A.S.C.R.-ului: Amfiteatru (1966-1991)şi Viaţa studenţească (1956-1989). Trebuie aşadar făcută o distincţie clară între revista de universitate şi ...
Marian Ilea: Domnule Nicolae Breban, domnule Augustin Buzura,
cred că oriunde v-aţi afla, aveţi în memorie un loc drag, o amintire legată de Baia Mare.
Nicolae Breban: Eu m-am născut în acest oraş, dar foarte curând, pe când aveam eu doi ani, prin '36, tatăl meu care pe-atunci fusese funcţionar la episcopie, a fost numit preot paroh în comuna Recea, unde în '40 a ...
AJNA
Se scufundă, singurătatea se scufundă odată cu numele abia născute. Retragere lângă numele tatălui. Plasmă destrămată și torențiale idei. Ai vrut să vezi frumosul rupt ziua, drumul mat. E tot mai aproape amețeala înfricoșată, bezna fără prieten. Venele saltă pe ritmuri fără stare când vibrațiile sunt neștiute. Ajna, ajna, ajna...unde e lobul frunții oculte? Fluidul altor regiuni vâslește spre simțirea extremă a eului împodobit cu treceri. Mersul pe diagonală – margine mereu dureroasă. Ești vesel pe unda punctului, repetată. Lumea e liberă. Somnul posesiei. O veste – cerul cristalului s-a prăbușit. Se întâmplă iubiri de azi spre ieri. Al cui e străinul ce coboară?
ÎN MIJLOCUL CERULUI
Suntem trei – tată, fiu și fiică, mergând cu plutiri reale spre limita dintre mare și uscat, în după-amiaza cu parfum de repaus. Coborârile sunt încercări zburate, treceri de taină peste neînțelese vremi. În mijlocul cerului, fata îmi arată lumea, familie zurbagie interesată de plăcere, somn, injurie. Cine sunt aceste rude? Caut în cartea vieții ce vor să ne spună. Totul e șters și înlocuit cu pictura naivă a întârzierii. Hai să verificăm tăria meduzelor! Veniți spre ele. Marea le-a uitat! Deasupra liniei, te văd, te strig... Ești învăluită în spuma începutului. Nu mă auzi. Brusc, pletele încep să crească, cadou luxuriant pentru tigvele bolnave. Se întunecă în templul galben. Lumea e sobră, numai eu râd, și râd, și râd până simt că plămânii nu mai pot să vă cuprindă. Poate o să mă trezesc viu dacă nu mai admir capetele pletoase dintr-o amiază a pierderii. Râd...
PE MALUL STÂNG
Poate încă sunt strivit de oglinzi incandescente. Pe vremea aceea nu existau ferestre. Un astru se cobora pe hornul înzăpezit de inițierea în taina unui sunet, vaiet, tunet din partea stângă a extremului sentiment. Doreai să învăț mersul măduvei spre absolut. Jos, pe podeaua ideilor și insectelor nocturne se înstrăina corespondența dintre doi amanți. Lectură obligatorie. Simt oprirea. Nu mai vreau să chem muzeul sau fântâna prea încăpătoare, pasul dilatat sau aburii inspirației. Caut prăpastia nisipului strălucitor, plăsmuire din zona oprită.
PERICOL ÎN SOMN
Șoareci înnegurați mistuiau marginea neconsumată a păcatului, spațiile îndelung parfumate a epidermă. Stingerea înaltă învăluia nehotărât ploile unui suflet transportat către sferele clivajului. Ce scurt a fost timpul! Absurd, viitorul se proiecta numai în priviri străine. Metalul greu oprește răspunsul mișcării, fără acoperire. De ce această infamă datorie a momentelor opuse? Vârsta de aur, e o convingere, nu privește în calendarul risipei. Țesuturile se recunosc prin intuiții rămase din alți evi, fără certificate natale. Totuși, pentru amurgul parfumului, o clipă ar fi însemnat căderea. Grație fără subiect. Pericol clipind în somn.
POZĂ ARTISTĂ
Valea regilor străini, pierdută printre înfrigurate plusuri și copaci diurni, în fotografie. Expun. Mă expun. Interiorul sunetului, încercuirile cotidiene, înregistrează apăsarea. Suma picturilor fotografiate apune când lovitura geme a plăceri durute și ochii se spală deasupra rugului înlăcrimat. Marginea anului rămas contra iernii răspunde monumental. Tot acest climat artificial e învins de ecranele mari. Proză, poză artistă, pictată sfios. Tinerețea repetă cadrul interzis din jocul însemnat al primelor veri cu vânt. Sărută focul peste ape mari! Imaginea nu se încheie cu tabloul presupus. Altfel, soarta e un șarpe alb ce se destramă.
URMĂ ȘI FLOARE DE ROȘU PE TIMP DE IARNĂ
Coborârea în pântecele cuvintelor care nu s-au mai spus demult, ca sângele sfințit sub ochii toleranți ai bibliotecilor îngropate. Jocul cinstei nu mai contează. Lada de zestre vrea să te înghită sentimental, picătură cu picătură. Gâtul prețiosului odor sculptat la începutul unuia dintre secole va fi retezat cu ghilotina lacrimilor calculate. Într-un plan totul e bine. Cărțile se îndoaie, plutesc, iar se îndoaie. Sunt cele mai profitabile cărți. Între părăsiri și interziceri rămâne aerul tare al labirintului, așteptând lanțul. Urmă și floare de roșu pe timp de iarnă.
CERC FĂRĂ DURERE
Neamul născut din chinurile pământului urăște pe veci himerele neatinse de patima focului. Răzbunarea poartă pe brațe slabe o nouă speranță – cunoașterea drumului fără cădere. Cu frica viselor nedefinite care absorb conștiința, cercul se îngustează fără durere. Unu rămăne unu, sau zeul își arată obrazul din unghiul stabilit. Seve umezesc pădurea ce-i populează jumătatea văzută. O punte înviată se înalță cu frământări și dospiri spre locul unde smulgerea vrea să aibă proporția sublimului. Va rămâne acolo, cu cercul întreg ajuns prizonierul științelor trădate mereu.
LIMBĂ MOARTĂ
Nu am dorit trezirea. Alunecam spre lumina ochilor obosiți, printre fântâni și râuri adorându-mă. Sângele se retrăsese în pământ pentru a-mi regăsi figura. Pot să iubesc fără să știu masca stăpânei pădurilor aprinse. Pot să vorbesc într-o limbă moartă, din cine știe ce lume. Dar acum, numai acum, nu vreau să ascult liniștea. Ea ne va mângâia împietrit. Liniștea de dincolo de val. Și totuși, bulgării trebuiau să sfârtece timpanul, cerul torid trebuia să ningă. Nu a plâns nimeni din rană. Ar fi fost prea puțin.
CALA
Noi creștem deasupra. Copacul încă ne știe. Mai spun că geniul se vopsește cu verde. Cineva tolerează prezența noastră printre florile de catifea. Știința depunerilor chiar poate demonstra activitatea spiritului. Cunoaștere târzie, proaspătă ca stigmatul amorului. Aerul urmărește cifre și stimului. Pauză de sânge în teatrul divin. Când am venit, ideea păsării sângera – este desigur vina ta, mână zburătoare. Tot mai sus vibrează cala. Picătură pentru echilibrul trestiei robite în mare.
MAREA TA NECUNOSCUTĂ
Zona uitărilor naște flori și muguri pietrificați la cunoscuta altitudine rotită. Curajul cere curaj. Rotundă, sclipirea poate admite zăpezi întoarse și odată interzise înrudiri cu finețea. Afară s-a iscat zodia fugii. Ruptă, abandonată, vestind stingerea – porția tremurului, a interiorului dependent. După o vreme, pe fețele stoarse încă trăiește urma primei nopți. A nins deasupra unui turn înecat în marea ta necunoscută.