Motto: „Așa cum o zi plină de evenimente aduce după sine un somn dulce, la fel o viață trăită din plin este încununată de o moarte ferice.” Leonardo da Vinci
A trecut un an de când Ioan Romeo Roșiianu a plecat dintre noi, dar parcă nici acum nu ne-am obișnuit cu absența lui. Sunt oameni care trec prin viața noastră și oameni care lasă urme adânci, ...
Biografiile oamenilor mari nu sunt „linii drepte”, trasate în laboratoare sterile de moralitate. Uneori, cele mai profunde spirite se nasc din coliziunea cu propriile prăpăstii. Valoarea unui om nu se măsoară prin absența greșelii, dar prin uriașa forță de a se ridica, de a se reinventa și de a dărui celorlalți. Poetul și ziaristul Ioan-Romeo Roșiianu ...
După ce s-a certat cu rabinul Moses Roses, scriitorul Pompiliu Marcea a fost găsit mort în Lacul Herăstrău
La fel de inexplicabil, în același context conflictual, alți doi susținători ai Operelor Complete ale lui Eminescu, au avut morți suspecte.
Poetul Ion Lotreanu a fost găsit spânzurat la data de 22 mai 1985, iar Alexandru Oprea, editorul Operelor lui Eminescu, a ...
La momentul actual, speranţa medie de viaţă la nivel mondial este de 71 ani pentru bărbaţi şi 73,5 ani pentru femei.
Scriitorul maramureșean Vasile Muste s-a stins din viață la vârsta de 70 de ani. Poet și om de presă, acesta a lăsat în urmă o operă construită în peste cinci decenii de activitate literară și o contribuție importantă la viața culturală a Sighetului.
Născut la 30 ianuarie 1956, în Coruieni, localitate cunoscută astăzi sub numele de Coroieni, Vasile ...
Odată cu noua stagiune. A douăzecea la număr. Ce-a debutat cu un excelent concert al Orchestrei de Tineret Pitești. Dirijor Tibi Dragoș Oprea. Urmat de un recital, de Ziua Națională a Chinei, de alt recital cu muzică din ambele țări, susținut de violonista Diana Jipa și Marius Doniga la pian. A urmat Alex. Tomescu, violonist de top și un cvartet ...
Povestea celor trei vorbe
Un om o slujit pă tri vorbe, tri ani. Demult, multă lume-n sărăcie, Dumnezău de noi să ştie.
S-o dus un băiet, s-o-nsurat şi-o luat femeia şi n-o trăit numa' două săptămâni cu ea. O vinit ordinu' şi o plecat în război. Şi-n război şi-n lagăr mulţi ani.
Cum s-o gătat ...
În societatea tradiţională, căsătoria reprezenta cel mai complex
fenomen folcloric, având interferenţă cu toate celelalte manifestări folclorice.
Unele obiceiuri nupţiale maramureşene s-au pierdut sau sunt pe cale de a se pierde sau de a se contamina cu obiceiuri preluate din alte zone ale ţării sau chiar cu tradiţii importate de peste hotare de către cei care ...
Nunta este unul dintre cele mai importante obiceiuri în comunitatea tradiţională atât pentru viitoarea familie, cât şi pentru structura de neam.
- De la Craiova până în Bulzeşti sunt vreo 25-26 km, pe vechiul drum dintre Bănie şi Rm. Vâlcea. Cam tot atâţia însumează şoseaua principală a comunei, cu sate ,,înşirate ca mărgelele pe aţă”, după cum scria Marin Sorescu. De unde vine numele Bulzeşti? Are legătură cu ,,bulz”, cuvânt cu evidente rezonanţe dacice, precum ...
Fondator al revistei „Moara lui Gelu”, scriitorului și jurnalistul Dragoș Gelu s-a născut la 22 februarie 1967, în Lucăcești, și face parte din categoria personalităților maramureșene recunoscute pentru bogata activitate pedagogică, literară și culturală. Profesor dedicat, jurnalist, poet și coordonator de proiecte editoriale, dl. Dragoș Gelu a debutat în ...
O asemenea cercetare nu poate să facă abstracţie de cele două publicaţii principale care apăreau la Bucureşti şi care erau publicaţii ale Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti, mai exact ale U.A.S.C.R.-ului: Amfiteatru (1966-1991)şi Viaţa studenţească (1956-1989). Trebuie aşadar făcută o distincţie clară între revista de universitate şi ...
înger de nea:
vor mai fi și alte vieți dragă Adi fă o pauză de respirație
și plimbă-te puțin prin zăpadă
știu c-ai fi vrut iarbă și soare dar azi
nu pot să-ți dau decât zăpadă
vor mai fi și alte vieți de care să tragi ca de funii
eu știu pentru că văd în viitor asta e treaba mea
să stau lângă tine să te iubesc și să te cer din nou
când vine vremea pășunilor dar azi dragă Adi
nu pot să-ți dau decât zăpada asta
fă o pauză de respirație și plimbă-te puțin prin ea
nu e nicio legătură între dragoste și un clown:
nu știu de ce țin morțiș să am dreptate într-o problemă
delicată ca dragostea oricum nu e domeniul
meu preferat e un aligator pe cale de dispariție
am îmbătrânit mă
am îmbătrânit și nu mai știu să glumesc
știu pe cineva care făcea eforturi să fie haios voia
cu tot dinadinsul să fie sufletul lumii și învăța
bancuri din broșuri uzuale pe unde le găsea numai el știa
un timp era haios dar apoi lumea se plictisea
de aparenta lui spontaneitate și nu-l mai voia
ce ridicol pare un clown în haine de nuntă
părea băiat bun și chiar era dar toți sesizau linia subțire
dintre penibil și normal
au trecut anii și nu mai știu nimic de el cred că tipul
a chelit s-a umflat ca un balon nu mai are nevoie
de mască este chiar un clown adevărat
creștetul lumii s-a-nchis:
prietene hai să-ți spun un secret
pe care să-l știm numai noi azi noapte mi s-au vindecat
rănile din război pur și simplu s-au vindecat
au dispărut cât ai bate din palme n-a mai fost nevoie
de morfină să adoarmă nu le-a mai trebuit cuțit
nici sare pur și simplu s-au vindecat poate nu mă crezi
dar mai am cicatricile
albe și scârboase reci și netede ca o spaimă
și când zic asta ridic marginile t-Short-ului ca să vadă
un buric dilatat cât un cap
de copil de fapt creștetul lumii ca o rană
recent vindecată
după ce am dat
în patima nebuniei
doctorul
mi-a spus că e un viciu
ascuns în normalitate
deci sunt un înger de femeie
am dreptul la iubire și ură și
ce-o mai fi între astea
ca orice viciu mă comprimă extremele
uite stau
cu ochii închiși când
mă gândesc la tine
așa de greu îmi e
nu-ți vine să crezi dar
adevărul e câinele credincios al orbului
ieri m-am târât afară
din mine să te citesc
și rândurile
ieșeau să mă muște
scurt
ca țiparii
neamurile se strâng o dată la 100 de ani
să-și vadă progeniturile cum se scaldă în apa iordanului
cel mai mult le place când acestea se zbat
mototolite în spaimele dintre viață și moarte
atunci neamurile râd cu lacrimi până și lacrima
râde murind în cele din urmă pe fețele scorțoase
căci ele vin fără de ele dar se cunosc așa de bine
că-și schimbă oasele ca la talcioc
se cunosc din vremurile când se râvneau reciproc
când își tăiau cu secerile picioarele
când se vindeau pe doi bani din cutia milei
când mâncau porumb crud și beau țuică de dude
când se lepădau de nume și îmbrăcau haiducia
au memorie bună neamurile
nimeni n-a scris despre ele niciun cuvânt
li s-a dus vestea din vorbă în vorbă
din tată în fiu din chirpici în chirpici
cea mai frumoasă piele din univers:
fiecare vârstă are poezia ei
fiecare poezie are vârsta ei
nu/
invers/
sau e așa cum le-am așezat în ordinea aceasta debilă și derizorie
acum nu mai pot scrie despre iubire
ca la douăzeci de ani
dar nici la douăzeci de ani nu știam clar ce e iubirea
era mai degrabă imaginația mea
venisem din alte timpuri îmbrăcată în piele
aici pielea e rușinoasă
pentru că acoperă un maldăr de mizerie organică
ea însăși se acoperă cu ceva estetic
și pielea mea s-a îmbrăcat cu multe chestii estetice
pentru care acum n-aș mai da niciun ban/
era cea mai frumoasă piele din univers
să nu daţi niciodată femeilor să mănânce rodii
căci vor sângera până la moarte copii:
bărbaţii nu povestesc ei spun vorbe de taină
cuţitul crestează inima pietrei o sparge-n nisipuri
topite apoi în pahare
femeile dorm pe jumătate-mbrăcate în pielea bărbaţilor
piciorul stâng se-ncolăceşte pe dreptul
ca o anacondă flămândă şi pierd jumătate din trup
arătându-se nude lunii de fiere
căluţii de mareîşi scutură coamele încurcate în pletele lor
cu doi cromozomi x
aşa de calde coapsele transpiră vise în purpuriu şi albastru
încât bărbaţii percep foamea ca pe sete de-alcool
femeile fac jocuri lângă
focuri albe respirate de spiriduşi inocenţi
se unduiescşi trupu-şi răsfrâng în jumătăţi de pahare
de sus în jos îşi ascund mâinile în brăţări
prea largi pentru încheieturi
gleznele strânse în inele prea mari pentru degete
doar sânii aleargă neobosiţi în amontele curgerii laptelui
ca să nu le vadă umbrele solitare bărbaţiistrâng
pleoapele până la durere până cândriduri subţiri
încreţesc lumea aceastaca pe un evantai chinezesc
le plac smochinele coapte dar
nu se pot hotărî în care timp să culeagă
stau toţi sub vâsc şi privesc
prin ochii aceia mici încreţiţi transparenţi
oh
ce mâini uscate duc la gură proteza imaginară
doar ca să vadă toţicum se întinde rujul subţire pe dinţi
degetele curbate plutesc în fumulamărui de ţigară
şi chinuie cu unghiasprânceana rebelă în care
doar câteva fire taie arcul perfect
bărbaţii nu povestesc ei spun vorbe de taină
sub pietre întunericul naşte
prin cezariană o nouă culoare pentru păcat
caiiîşi cos gleznele pierdute din copite iar gerul
miroase mai tare a iarnă
să nu daţi niciodată femeilor să mănânce rodii
căci vor sângera
până la moarte
copii
maidane de beton:
lângă orașul mort se naște
încă un oraș dar un oraș viu
oamenii fură din clădirile
abandonate bucăți de beton sticlă și lemn
orașul viu crește mai mare
și mai mare e un furnicar ce trăiește din moarte
se fură kilometri de asfalt
și se-așază pe noile străzi
se fură haine uitate
oamenii sunt fericiți
au slujbe noi au haine noi
copiii se joacă pe maidanele orașului mort
întotdeauna copiii au bucurii pentru
locuri întunecate
le descoperă și le folosesc întotdeauna
ca și cum ar fi ale lor
totul pare viu deși totul
e din orașul cel mort
tristeţe - serie scurtă:
sufăr de jale îmi iau capsula cu fericire la ore exacte
apoi sun îndelung dincolo e nimeni
doar o mie de fotoni îmi fulgeră inima
şi poate ceva mai puţini decibeli se reped
cu foame de lup să mă strângă în colţul meu
nevăruit de mulţi ani din care cel mai tânăr urlet
dintre toate adunate acolo se sparge în bucăţi
din clar în clar se adună unghiuri drepte
ce mă taie-n felii niciunul nu găseşte nimic bun prin mine
mai am un singur ochi verde şi-o fâşie dincarne
de care atârnă un suflet aşa chinuit
copilărie la kilogram:
îţi vorbesc despre noi şi despre fericirea închipuită de mine
îţi promit prea multe ca să mă ţin de cuvânt
anii dorm tot aşa de creduli unii sunt fără tine alţii cu tine
ocazional sunt foarte mincinoasă
poveştile mele aşa de credibile
iubirea ta aşa de cuminte
cu ochii ei mari şi rotunzi îmi atinge cerul
mă ţii de mână strâns
şi păşeşti inegal lângă mine cu aere de băieţandru fugar
ai cincizeci de lei ascunşi în buzunar
şi parcă atunci te duci la talcioc chiar de-ţi tremură braţele
cauţi printre oameni şi vechituri să cumperi
copilărie la kilogram
după ce m-am născut şi mama a aflat că sunt fată
nu i-a părut nici bine nici rău
nu m-a sărutat nu m-a alintat
s-a odihnit pe o rană din curte unde pământul
crăpase poiana odată cu naşterea mea
s-a odihnit zic pentru că n-a dormit
s-a gândit ce să-i spună tatei seara
eu mă prefăceam că dorm ascultam gândul mamei
şi cum se prăbuşea lumina peste mine în felii de soare
dacă tata se va bucura
zicea ea
mâine îmi va îndesa în gură sânul
dacă va trece pe lângă mine ca pe lângă o scândură
atunci va vedea ea cum mă va scăpa de ură
o viaţă întreagă m-a ascuns ca pe-o râie
şi când scăpam vedeam ura tatălui cum creştea cât casa
cum se urâţea lumea şi cum venea nor de ploaie
eu n-am fost niciodată copil
nu m-am jucat
nu am dormit înfăşat
nu am chicotit
amintirile mele sunt fără zâmbet
mamei i s-a făcut de moarte şi-a plecat iar tata
s-a culcat într-o dimineaţă în rana pământului din curte
nimeni nu mă ascunde acum de nimeni
şi nimeni nu mai urăşte pe nimeni
doar eu cu pielea albă ca laptele mă ascund de mine
să nu mă ardă iubirea cuiva
poetăraşul:
salată de jigodii servită
la masa de prânz unui poetăraş flămând şi-nsetat
oţetul de mere se-ncălzeşte-n carafe de vin
cine a uitat gustul sărat de sânge e liber
să-i taie o bucată de carne din braţ
jupuiţi tălpile poetăraşului să nu mai poată
umbla când în sus când în jos
e numai bună toamna căci bruma
îi zgâlţâie buzele într-o alergare nebună
cuvintele ies terfelite şi pupilele se dilată de ciumă
poetăraşul trece şi el
prin iad cum trece prin apă cerul sângeriu al înecatului
e omul pe care poţi călca fără teamă
că-şi cheamă fraţii şi taţii
Fişă de autor
Adi Filimon (n. 20 mai 1965, în loc. Ghelari, jud. Hunedoara) a absolvit Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” și Facultatea de Istorie a Universității „Spiru Haret” din București.
În anul 2013 a obținut premii la mai multe concursuri naționale de poezie, cele mai importante fiind premiul „Mopete” pentru manuscris, acordat de Asociația „Artgothica Sibiu”, în cadrul Premiilor Naționale pentru Poezie „Mircea Ivănescu” și premiul special „AdeniumTimpul”, obținut în cadrul Concursului de Debut, organizat de Editura „Adenium” Iaşi, ambele premii fiind acordate pentru același manuscris concurent. În cursul anului 2013 a publicat volumul de poezie Spaimele, Editura A.T.U. Sibiu (volum de debut). Apare în antologia “Desant 2013” a Editurii “Adenium” Iaşi.
În 2014 a obţinut premiul „Mircea Ivănescu” pentru debut, acordat de Asociația „Artgothica Sibiu”, în cadrul Premiilor Naționale pentru Poezie „Mircea Ivănescu”.
În 2015 publică volumul de poezie Ștefia, Editura Vinea.
În 2015 publică volumul de versuri Ștefia-les eaux du pharaon (traducere în lb. franceză) - Editura Vinea
În anul 2016 apare volumul de versuri Sedativ, Editura Paralela 45 și romanul Rănile dimineții, publicat pe platforma digitală Streamland. Tot în 2016 Editura Vinea reeditează și publică volumul de debut Spaimele.
Din 2014 publică proză și poezie în mai multe reviste literare din țară și este prezentă în câteva antologii de poezie: ziarul ” Timpul” Iași (proză și poezie), Almanahul ”Sintagme literare” editura ”Eurostampa” Timișoara, Antologia poeziei de dragoste ”Poemia” ed. ArtCreativ București, Revista ”Poem Caffe” Brăila, Revista ”Fereastra” a Asociației Culturale ”Agatha Grigorescu Bacovia din Mizil, Antologia de poezie ”carTe diem” editura ”Vocativ” București, Revista de cultură ”Negru pe alb” a sitului literar ”Negru pe alb”, Revista ”Caietele Blaga ” Sebeș.
Contact e-mail: