Poezii de Alecu W. Mariana

SPERANŢA


Dulce împăcare a clipei de suspin,
Îngenuncheat am fost,neştiind cum să ţin
În piept sămânţa ta ultima mea comoară,
Când vise şi ambiţii ameninţau să moară.


Dulce amar fără vre-o garanţie
Fosta-i creată tu, să-mi fi toiagul mie.
Dulce,dar trădătoare în gânduri uneori
Îmi închizi ochii-n beznă şi-mi spui că-s printre nori.

Speranţă tu, prăpăstii în suflete umane
Pretinzi că nu mai sunt, nu-s uragane;
Ţi-aşezi lumina trădătoare peste ochii lor
Eşti dulcea lor regină. A muritorilor.


ALECU W.MARIANA.




ASCULTĂ SUFLETE

Vai suflete, puțina învățătură ce ai refuzat
Cât pașii celui viu prin lume te-au purtat,
Cătușele de patimi și lacrimi ți-au legat
De conștiința vie ce-acum s-a deșteptat.

Oh, te-ai smintit atunci când, cei care te iubeau
Se umileau în cale-ți; iar sfaturi de-ți dădeau
Te ridicai în slavă ca atotștiutor
Orbit tu de mândria slavei oamenilor.

Vai suflete sărmane, cât ți-ai dori să plângi!
Și doar pentru-o clipită în timp 'napoi s-ajungi
S-asculți de cei pe care cu vorba i-ai bătut,
Căci te-au iubit orbește și pentru Rai te-au vrut.

Neprețuite suflet, conștiința vorbește
Iar tu te chinui surd, suspinând pe mutește,
Căci iți cunoști osânda ce singurel ți-ai dat
Trăind în trupu-acela înecat în păcat
De când ai primit graiul și până ai plecat.

Privește casa aceea în care-ai locuit;
Tăcere. - De ce ai amuțit?
Este dulcea ta casă pentru care-ai murit.
Căci trupu-acela rece, țărână far' valoare
Te-a ispitit plăcerii din care doar se moare;
Pentru stomacu-acela ce viermii-l vor mânca
Ai uitat rugăciunea, pierzându-ți plata ta,
Și pentru mintea aceea ce lumea o slăvea
Te-ai îngâmfat în sine, far' măcar-o avea.

De ți-ai fi amintit cât în trup ai umblat
Că nu lumea-i bogată, ci că tu, ești bogat!
Ai fi urcat acum spre cerul ce te-a dat;
Însă, încă suspini de dorul celor morți
Văzând, deși prin ochii-mi, cum te jelesc ei toți.
Deci, tu fărâmitură de Dumnezeu Înalt
Ești repetent din nou, în cerul celălalt
În patimile tale ești veșniciei dat
Pân' ce-ai să-ți amintești de ce ai fost creat.

Alecu W.Mariana
11.03.2017







MAMA ( Fiilor)

A fost odată, ca-n povești
Bărbate, vrei să-ți amintești?!

A fost odată-un început
Și-un gând ce plângând te-a cerut
Să-i vii, la piept odor să-i fi
Bătaia vie a inimii,
Glasul ce din somn va trezi
În dimineți și nopți târzii
Omul din gândul inimii
Ce tot a dat, tu prunc să-i fi.

A fost odată, drag bărbat,
O mână care-a mângâiat
Trupul tău, pe atunci plăpând,
Și-un glas ce te învăța blând
Să trăiești frumos pe Pământ.

A fost odată, mama ta
Ce în brațele morții naștere iți da,
A fost, mai este, veșnic va dăinui
Mama, 'nceputul vieții care te va iubii.

Femeile-s copile, domnițe mai târziu,
Femeile-s iubite; iubind tot ce e viu,
Femeile-s neveste, ce parcă toate știu,
Femeile-s mămici, tămăduind pământul
Cu iubirea creând lumi noi; ele și Sfântul.

Bărbate, rod al umilei perfecțiuni,
Ea te-a crescut viteaz, dar tu ai mențiuni...
Căci i-ai uitat iubirea în multe acțiuni;
Dar azi, ai înc-o șansă, de inima-i mai bate
Să-i săruți mâna, tâmplele de gânduri încărcate,
Iar de n-o ai în lume, genunchii să ți-i pleci
S-atingi cu fruntea lumea odihnei ei de veci.

Alecu W.Mariana
08.03.2017




CÂND M-OI INTOARCE ACASĂ

Tată, când m-oi întoarce acasă,
De m-oi primi să-Ți stau la masă
Mă mângâie te rog Tată și lasă
Să sorb din palma Ta, oh toată amărăciunea
Ce-a adunat sămânța Ta de când e lumea.

Tată, când m-oi întoarce acasă
Dă-mi Tată o odaie mică, și mă lasă
Eternitatea să veghez cu ochii ațintiți
În ochii Tăi Părinte, prea iubiți;
Mă lasă rogu-Te, nimica să vorbesc
În eterna Ta milă de tot să mă căiesc.

Și de-oi decide Tată, 'napoi să mă trimiți
Dă-mi Tată existența unor lacrimi fierbinți,
Lasă să fiu lumină în rătăcite minți,
Ș-apoi mă soarbe acasă prin razele de soare
De pe obrajii celor ce inima îi doare.

Alecu W.Mariana
11.02.2017





LA MULTI ANI DACIA - ROMANIA

Pădurile de azi
Despre ieri șușotesc
Povestind cu mândrie
Trecutul vitejesc
Al neamului cel brav,
Al celui românesc.

Câmpiile întinse, sub biciul vântului
Istorii nedescrise povestesc gândului
Despre poporul care pe vremea orișicui
Luptând cu pieptul gol, și-a făcut țara lui.

Sunt secole de-atuncea de când în valuri negre
Istoria s-a scris iar dacii stau de veghe,
Șoptind prin glas de sânge la orișice ureche:
"Sunteți urmașii DACI în patria străveche,
Apărați-o cu viața, căci e fără pereche!".

Omagiu țării care
Se cheamă România
Aleasă-ntre popoare,
Omagiu și cinstire
Azi fiindcă-i ziua ei
"Deșteaptă-te române"
Ești fiu de DAC, al ei!

Alecu W. Mariana
01.12.2016

LA MULTI ANI DACIA - ROMANIA

Pădurile de azi
Despre ieri șușotesc
Povestind cu mândrie
Trecutul vitejesc
Al neamului cel brav,
Al celui românesc.

Câmpiile întinse, sub biciul vântului
Istorii nedescrise povestesc gândului
Despre poporul care pe vremea orișicui
Luptând cu pieptul gol, și-a făcut țara lui.

Sunt secole de-atuncea de când în valuri negre
Istoria s-a scris iar dacii stau de veghe,
Șoptind prin glas de sânge la orișice ureche:
"Sunteți urmașii DACI în patria străveche,
Apărați-o cu viața, căci e fără pereche!".

Omagiu țării care
Se cheamă România
Aleasă-ntre popoare,
Omagiu și cinstire
Azi fiindcă-i ziua ei
"Deșteaptă-te române"
Ești fiu de DAC, al ei!

Alecu W. Mariana
01.12.2016


O TRISTA INCERCARE

Gândește fumegând, cu ochii mici
Înghițind gândurile-n porții mici,
Degetele-i descântă idei periculoase
În timp ce răutatea mintea complet îi coase.

Caută prin sertare, la ea vre-o slăbiciune
Scuipând ciudos frecvent cuvinte cu-al ei nume
Ca 'ntr-o exorcizare culeasă de prin lume,
Apoi adoarme frânt în mintea lui-tăciune.

Astrul de dimineață străluce prin ferești,
Adormitul se-ntreabă "minte, pe unde-mi ești? !"
Și ridicându-și trupul, gonește către-un "mag"
Spunându-i răspicat " o zombie vreau s-o fac!"

Acestea fiind spuse, îi dete-un săculeț
Apoi plecă pagânul către al său coteț,
Uneltind o-ntâlnire, chiar și cu orice preț,
S-o facă iarăși sclavă pe cea care-n dispreț
A măturat gunoiul ce se vroia măreț.

Ah... și ce încercare Right-click here to download pictures. To help protect your privacy, Outlook prevented automatic download of this picture from the Internet.
:) )
-"Un dar vreau să-ți ofer"
A îndrăznit demonul
Să-mbrace în mister
O cruntă tentativă
De-a se furișa-n Cer.

De gardă: Observatorul.
Un vis la ea trimite...
Ursul cel fioros era cât un grăunte
Deși părea drăguț în calea ei pe munte.
L-a protejat de ploaie
L-a protejat de vânt
Iar ursul juca rolul cățelului cel blând,
Pân' la venirea verii... când s-a făcut cuvânt.

Alecu W.Mariana
30.11.2016



SĂ ÎNCHIZI OCHII SUFLETE

Și-a pus lacrimile-nodate
Într-un loc dosit
Înțelegând în fine
C-a fost timp irosit.

Și-a așternut, dar nu ca mai 'nainte
Când somnul ei era amar chin de cuvinte,
Acum a degustat din zâmbetul tăcerii
Plecând în viitor, trecu de hotarul durerii.

Întârziase mult... tot așteptând s-apară
Cel ce-a jurat credință, dar a uitat-o afară.
A prins-o iarna-n drum cu lacrimi înghețate
În timp ce așteptatul uita de tot, de toate,
Repetându-și povestea cu-o alta-n altă parte.

Ar fi putut alege orice spital și orice tratament
Însă... și-a amintit că-n ultim testament
În custodia Lui, inima e lăsată
Oriunde-ar sta, oriunde-ar fi plecată
Dumnezeu o iubește pân' pe lumea cealaltă.

Prin lumea aceea, unde valurile-s reci
Să închizi ochii suflete de treci,
Căci Împăratul cimitir a construit
Pentru toți cei ce în cuvânt și taină au mințit,
Să închizi ochii suflete de te-or striga
Să-ți amintești că Eu, am fost salvarea ta.

Alecu W.Mariana
05.12.2016



ARBORELE SACRU

Când ramurile luminii
De sub sigiliu ies
Durerile pieirii întunecate, țes
Plafon de nouri negrii,
Ziduri de întinare,
Când trupurile cad
În pofta înșelătoare.

Fierb venele-n durere
Primind inconștient
Alt sânge care cere
Să fie dependent
De arborele sacru
Rămas iar repetent.

Împărăția aceasta
Străjerii și-a ucis
Când regele-n persoană
Cu sângele reginei
În altă carte-a scris.

Alecu W. Mariana
25.11.2016



CALE ÎNTOARSĂ

Dacă știam că-i așa greu pe Pământ
Pentru altă planetă făceam legământ.

Aici Stăpâne, bâjbâi prin ochi umani
Ce vor să mi-Te vândă pentru un pumn de bani,
Aprind nopților reci tămâie descântată
Jelind s-apuc măcar să Te mai văd o dată.

Dacă știam ce am aflat pe urmă despre acum,
M-opream când m-am întors, pe la juma' de drum
M-opream, să nu mă-ncânt odat' ajuns acasă
Și-as fi ales în schimb chiar moartea de mireasă.

Alecu W. Mariana
27.11.2016





UITĂRI

Vara ferice-n uitări se pogoară
Răceala distanței în ochi se strecoară,
Mâini tremurande odată de dor
Își fac semnul crucii în odaia lor.
Obrajii-bujori veseli de altă dat'
În prag de iarnă au înghețat.

Erau rândunele zburând pe câmpii
La vârsta de mijloc, precum doi copii,
Glumele lor răsunând prin păduri răcoroase
Sunt gânduri pansate ce mintea le coase
Prin norii tomnatici, prin vântul tăios,
Demonstrând înc-o dată...
C- așezând perfecțiunea pe dos
Ce e sus nu-i și jos!

Alecu W. Mariana
15.11.2016





AŞA MULT TE-AM IUBIT

E singur, abătut precum diavolul blestemat,
Deşi din toate ale lumii este îndestulat.

Se-aşează gânditor din nou la masa lui pustie
Bate inconştient cu degetele-n masă,
gândind la ce-o să fie...
Totul dispare, şi-aprinde o ţigare
Surâde tacticos căutând dezlegare
Eternităţii clipei iubirii lui fugare.

Din abundenţa bunurilor lumii a gustat lipsit de teamă,
În râsete-a trăit, fără iubiri sau dramă
Însă azi, stand la masa sa repetă, clipa veche în care se destramă.

Se-mprăştie-n dureri ce-i sunt necunoscute
Şi-ar vrea măcar un demon să fie acolo, să-l asculte.
Aşează chipul său înlăcrimat în palme vinovate
Rugând iar universul cu-atâta absurditate,
Milisecunda de-ndurare măcar să îi arate,
Să îi mai dea o şansă, cât inima-i mai bate.

Copil ce te-ai înstrăinat de Mine, aşa mult te-am iubit
Că din grădina Mea aleasă un crin ţi-am dăruit.
Eu l-am trimis la tine, tu nu l-ai preţuit
Preocupat de lucruri ce nu te-au mulţumit
L-ai uitat fără apă, până s-a ofilit,
Deşi ţi-a dat parfumul până ce a murit.

L-am pus Eu într-o glastră ferit de ochii tăi
Şi i-am luat parfumul, să nu-l dea celor răi.
Şi am să-l ţin ascuns de-a mâinilor călăi.

Copil cu faţa tristă, mirosul trist al morţii ţi-ai ales
Deşi prin iarba Mea cea sfânta, cu al Meu crin ai mers.
Copilul meu îndurerat acum te văd ca mai 'nainte
Când nu Mă cunoşteai şi nu aveai nici minte.
M-ai cunoscut în of şi în suspine
Mi-ai strigat numele şi-apoi mi-ai spus "străine",
Crezând că poţi simţii parfumul ei şi fără Mine.

E singur, abătut precum diavolul blestemat,
Alungând Dumnezeul ce iubirea i-a dat.
Suspină-n întristare uitând că i-sa dat
Şansă şi îndurare în sufletu-i secat,
Să păşească-n Lumină, cu genunchiul plecat.

22.10.2015
ALECU W. MARIANA.





Te-ai depărtat

Te-ai depărtat de mine
Uitând pe Dumnezeu.

Cum te-ai gândit, că poate
Lipindu-ţi sufletul de lucrurile lumii toate,
Lăsând pe Dumnezeu
Vei reuşi să fii în lumea în care sunt şi eu?

Sunt foarte îndrăgostită de însuşi Dumnezeu!
Multora... nu le plac. Să-L accepte e greu.

Trăiai la întâmplare până m-ai cunoscut,
Aveai tu la picioare, oricând orice-ai fi vrut,
Aveai averi materiale, credeai că ai un scut.
În anii tăi de zâmbete de complezenţă
Simţeai un gol în tine, aveai un dor... simţeai absenţa...
Şi din ce zilele treceau, golul şi dorul te dureau.

Atunci când Dumnezeu durerea ţi-a privit
A hotărât să-ţi dăruiască ce mereu ţi-a lipsit,
Şi fără de sfială cu bucurie, atunci ai primit.

"Ca să simţi iubirea
Trebuie să-nveţi să plângi,
Să cunoşti nemurirea
La suflet tre' s-ajungi".

Hmm... ţi s-au părut banale
Şi cumva fără rost
Cuvintele rostite cu cel mai profund rost.

Ştiai tu despre tine, că ştii şi înţelegi orice, oricând
Însă ce-aveai să aflii nu ţi-a trecut prin gând.
Şi-ai cunoscut lumina, dar nu ca pan' atunci
Ai cunoscut durerea clipelor ce le arunci
În desfătarea lumii, în tot ce trece uşor
Cunoscând în sfârşit, adevăratul "dor".

Te-a bulversat o vreme şi-ai început să-nveţi,
Ai cercetat în stele, în cărţi şi la profeţi,
Dar toţi te enervau cerându-ţi să te ierţi
Spunându-ţi să fi unul cu Cel ce te-a creat
Să uiţi de omul vechi, să mergi de unde-ai plecat.

Ei... simplu însă complicat.
Te-ai gândit să faci ''jocul", mimând un alt bărbat,
Însă IUBIREA-l cere pe cel adevărat.

Ţi-e viaţa rug, focuri mistuitoare-ţi ard
Minţile şi trupul, de lume te despart
Şi simţi lumea ce-o trăieşti cum s-a separat
De lumea-n care simţi, şi e halucinant.

Ai obosit să crezi. E prea mult pentru tine!
Iubirea-ar trebui să fie simplă şi să-ţi fie bine.
Tu să-i ordoni şi ea să te urmeze,
Să se supună fără să comenteze,
Să te accepte aşa! să te divinizeze.
Şi ai dreptate!!!
Însă... nu o cunoşti,
Cunoşti doar cum se cheamă
Din gura învăţaţilor, ce-i numeşti "proşti".

Oh... te-ai oprit în prag,
Oh... cât am tras de tine.
Ştiu! e-nspăimantător drumul către iubire
Când pentru orice faptă aştepţi o răsplătire.
Dar cunoscând îţi spun
C-orice suspin are despăgubire
De vii la Dumnezeu, trăi-vei în iubire.

Acum, în clipa aceasta eşti încă pe Golgota
Omule! roagă cerul, opreşte complota
Celor ce te învaţă să fi un desfrânat,
Şi roagă-te să aflii drumul ce ţi-sa dat.

Nu-ţi mai plânge de milă căci ţi-sa acordat
Şansa de-a suferii că să fi-ncoronat
Cu lauri de iubire şi bine nesperat,
De sincer îţi dai viaţa, Celui ce te-a creat.

Când tu spui " Nu există! nu este Dumnezeu",
Nu te-aştepta să vin să te învăţ iar eu,
Să respiri, să vorbeşti, să mergi,
Că nu sunt Dumnezeu!
Sunt doar o pietricica pusă pe drumul tău,
Sunt sabia din mâna Celui ce nu-ţi vrea rău,
Sunt muntele desprins de pe locaşul sau
Distrugând totu'-n cale, să-L vezi pe Dumnezeu,
De multe ori sunt tu, nu eu,
Sunt drumul lung şi cel mai greu,
Sunt omul ce ai vrea să fi
Dar nu-s salvarea eu.

Sunt varianta ta mai bună
În lumea ce n-o înţelegi,
Sunt tu, cel ce-a plecat din turmă
Pe Dumnezeu să IL culegi.

ALECU W. MARIANA
13.10.2015





UN DESTIN PROGRAMAT

Și-a repetat:
" să se zdrobească între ei orice legătură!"
Și-au căzut dintre lumi
Cortinele de ură, zăloage de-amintiri,
Picături de speranțe, oceane de iubiri.

Tăcere.
Uitarea ca binecuvântare
A devenit sufletelor hotare,
Ea este conștientă...
Pe el îl doare tare
Ceva... ce?! Habar n-are.

S-a hotărât din Cer,
În fragment de-nceput
Să se rescrie rândul
Când ei s-au cunoscut,
Trăindu-i separați
Uitați, iertați, lăsați
De propria menire
Pe veci abandonați.

Oh, câtă lașitate
În fuga de destin
A înrobit un adevar
Stigmatizându-l chin.

Cenușa se așterne
Ca după-un cataclism
Pe mesele sărace
Trăite-n dualism.

Repetă:
"Să se zdrobească între ei orice legătură!"

Se-ntind să se odihnească
Adorm, cerul murmură:
"Cate veți dezlega... "
Cine pe cine fură?!
Calea le-a fost blestem
Destinul o cianură.
Și-au cerut mantuirea
Prin iubire, sfârșind prin ură,
Deaceea-a hotărât...
Să le oprească mintea
Luându-le din gură
Numele ce-l chemau
Drept zâmbet pe figură,
I-a facut iar străini
Pe autocondamnații
La coroana de spini.

Alecu W. Mariana
01.10.2016




Anotimp

Atâta toamnă-n noi,
Atâția nori și ploaie,
Atâtea frunze moarte
Și doruri ce îndoaie
Până și urma verii ce supraviețuiește
Și forma soarelui ce încă strălucește!

Ce ritual nebun...
Să plângeți gratuit
Fără ca măcar toamna
Să vă fi ciufulit.

Uite... să lăsăm toamna
Să-și treacă timpul ei,
Ca pe o tristă doamnă
Să nu o mai pictăm
Cu romantisme false
Să n-o mai deghizăm.

Hai să ne recunoaștem
Cât de-amărâți suntem
C-așteptăm biata toamnă
Povești să mai creem.

Mai trecu încă o bucată însorită
Din viața noastră prăpădită ,
Luarăm la trântă toamna-abia sosită,
Nici nu s-a așezat și e cotonogită
De sute de poeți, e deja obosită.

Alecu W.Mariana
03.10.2016



TRECI TU

În slujba clipei ce te trece
Abandonează gândul rece
Când fruntea ți-o pleci la pământ
Păstrează bucuria-n gând.

În cinstea a tot ce te-a trecut
Zâmbește, căci ai petrecut
Cu vremurile de demult
Bucurii ce te-au cunoscut.

Obrazul pleacă-ți în odihnă
Zâmbind, ca-n noapte să ai tihnă.
Palmele-n rugăciune împreunează
Chemând iubirea sacră în inima-ți vitează.

În slujba vieții ce o treci
Lacrima-n zâmbet să petreci.
În slujba clipei ce te trece
Rămâi iubire, nu fi rece!
Treci tu prin viața ce te trece.

Alecu W.Mariana
28.09.2016




IMPECABIL

A îmbrăcat în grabă mantia cea neagră-a disperării
Înecandu-se-n lacrimi să se predea uitării.

A uitat cheia de la suflet iar pe dinafară
Şi drumul pan' la uşă i se pare povară
Căci, calea nu-o mai ştie şi se crede pe-afară.

A îmbrăcat în grabă mantia cea veche,
A-ngenuncheat cel fără de pereche
Lăsând la uşă timpul să rămână de veghe.

"departe... of şi ce mult până afară am!"

Deşi-ntre el şi lume nu stă decât un geam.
Suflete intră-ţi înapoi în casă!
Da-ţi manta jos şi-aşează-te la masă
Căci cel pe care-l plângi ţi-e parte, nu te lasă.

E însuşi focul între lumi ce-i aparţin
E mierea, e veninul şi pâinile din vin,
Ii mai trebuie minte, că restul toate vin.

Alecu Mariana
28.09.2015





L-AR FACE RADIAŢII DE IUBIRE

L-ar proiecta-ntr-o geometrie nouă
Să-mpace odată, lumile astea... două.
L-ar reconstitui individ din vid
Da, pe neînţeles vouă.
L-ar scrie par dintr-un impar
Şi-apoi din paritate un tot unitar.

L-ar reduce-ntratîta să fie doar esenţă
Ca-ntreaga lui structură să fie-o existenţă
Bazată pe-armonie-n deplină pertinenţă
Ca dintr-un orbital să fie o permanenţă,
Structură conţinând întreaga "ei" existenţă.

L-ar proiecta-ntr-o geometrie abstractă
Independent de lumea lui compactă,
L-ar face radiaţii de iubire
Ea, visătoarea peste fire.
L-ar aşeza într-un loc neînchipuit
Pe egoistul acela pe care l-a iubit.

Alecu W. Mariana
11.08.2016





VIAŢA VA CONCHIDE

Când ei doi s-au întâlnit
Ceva ce le părea o stea
Din ceruri i-a privit,
Ea intuind ce s-a-ntâmplat,
El orb la tot fiind.

O reîntâlnire ca a lor
E rară-n univers.
Cu multă trudă s-a adus
Nevăzutul în vers,
Cu sumedenii de-aprobări
Pe-aceeaşi cale-au mers
Bietele suflete pereche
Lumi paralele într-un univers.

Îşi doarme corbul ei iubirea
În braţele străine ce-i fură strălucirea,
În timp ce ea, vegheată de acea stea
L-aşteaptă-n pragul vieţii
Nemurirea să-i dea.

Nu se acordă şansa a doua în destin
După ce-ai înţeles că iubirea nu-i chin,
Aceeaşi ușă nu se mai deschide
După ce ai închis-o, doar viaţa va conchide
C-o va deschide altui suflet ce va să o merite.

Alecu W. Mariana
12.08.2016




ALE TALE DINTRU ALE TALE

Ascundeţi-vă ochii inimii de întristare
Fiinţa voastră faceţi poartă pentru soare
Să fiţi pictaţi de cosmos lumină şi culoare
Fiţi porumbei ai păcii, lăsaţii-i ca să zboare
Către neînchipuit în a iubirii zare.

Fiţi una-n Trinitate,
Luaţi ce vreţi din toate
Trăiţi în libertate.
Beţi vinul tinereţii,
Iar mierea bătrâneţii
S-o faceţi rugăciune
Cât mai sunteţi prin lume,
Iar când păşiţi spre soare
Când trupul vostru moare
În inimi şi în gând să nu fie-ntristare
Căci aţi trăit ca îngeri,
V-aţi dedicat iubirii
Ca cerul pentru soare
Ducând-napoi la Sursă
Tot ''ale Tale dintru ale Tale''.

Alecu W. Mariana
10.08.2016





O CALE FĂRĂ SENS

A dispărut împărăţia colorată,
Ochii s-au făcut noapte
Inima parcă-i piatră
Cuvinte nu mai sunt
Căci mintea-i e plecată
Pe-o cale fără sens
Nevăzută vreodată.

Dezintegrate gânduri
Mormane de-amintiri,
Se-adună încet în rânduri
Compuse din trăiri
Ce-ncearcă să-i aducă
Ochii la întâlniri
Uitate printre lacrimi
Printre dezamăgiri.

A dispărut împărăţia colorată
Cu tot ce-nsemna vise
Cu tot ce-a fost odată...
S-a cufundat în fondul
Ce duce nicăieri,
L-a renegat pe mâine
Fugind de ce-a fost ieri.

Alecu W. Mariana
07.08.2016





PRETUTINDENI

E uimitor de cald în preajma stelei sale.
Mărturisea un sol vorbind cu-nfrigurare;
Am fost până departe, făcut-am cercetare
Am văzut, am găsit... ce?! nu ştiu!
E... prea mare...
Va rog, cer numai pace, va cer o îndurare...

- Ce-o fi cu el?! parcă-i în altă lume,
Ori cu noi el se joacă ţinându-se de glume?
- Mmm ochii-i sunt tulburi tare,
Ceva nemaivăzut că a-ntalnit se pare,
Doar mintea sa se joacă
Să ne-nduram o zi... uimirea că să-i treacă.

Unu, unu nu este...
Povestea... nu-i poveste,
Sunt?! Unde sunt? Nu sunt!
Tot ce percep văzând
E forma unui gând?!
O... infinit mă simt
Sunt... gândul lor, or' poate...
De ce nu recunosc?!?
Ah totu-n mine arde!
Lumini... ce-or fi... m-orbesc
În lumea ca o noapte.
De-acolo vin, aici e-acolo
Sst. Se aud iar şoapte...

Alecu W. Mariana
03.08.2016



DACĂ EU N-AŞ FI EU

Nebuno ce eşti!
Prostii...
Ba nebun sunt eu!
Căci lupt să te uit
Însă te-aduc mereu
Prin gând în cuvinte
Prin zâmbetul meu,
Te-alung dar tu eşti
În tot ce sunt eu,
Eşti până şi-n rugăciunea
Către Dumnezeu.

Nebuno ce eşti,
Cel mai bun al tău sunt!
Hai 'napoi la răscruce,
C-am destinul frânt
Şi tu eşti la fel,
Pe ce am mai sfânt!

Nebuno, că eşti!
Nebun m-ai făcut
Dăruindu-mi pocalul
Iubirii,şi dându-mi avant
Să mi-te fac ţel
Cât sunt pe pământ.

Nebuno ce-mi eşti
Mă gândesc, mă frământ
Gândind ce-am fi noi
Dacă eu n-aş fi eu
Cel ce sunt.

AlecuW. Mariana
27.07.2016





ÎN BRAŢELE-ŢI IUBITE

Îţi tremurau genunchii în bucuria mea
Când gura-nfometată fiinţa-ţi săruta,
Se risipeau temeri, de tine se-ascundeau
Când braţele-ţi iubite tandru mă cuprindeau,
Scriam destin virgin într-o lume străină
Iubindu-ne bolnavi de a iubirii vină.

Au fost mai multe vieţi
Trecute de atunci,
Trăieşti din amintiri
Ce nu-ndraznesti s-arunci...
Căci încă sunt prin tine
Mă simţi şi mă miroşi,
Ţi-am rămas doar parfum
În ochii-ţi mari mieroşi.

Alecu W. Mariana
27.07.2016





RODUL ÎNCHIPUIRII

De-ar fi ştiut că viaţa ta-i război
Şi-ar fi chemat armatele de îngeri înapoi,
Căci convocase cerurile la-ntalnire, şi apoi
Demonii tăi cu toţii ieşiră la război.

De-ar fi ştiut că viaţa ta-i ruină
Şi-ar fi văzut de zâmbet în surdină,
Dar te-a cules din beznă când era lună plină
Nădăjduind că poţi fi aur în lumină.

Păcat sămânţă veche, te-ai prefăcut neghină.

De-ar fi ştiut că viaţa ta-i război
Şi-ar fi chemat armatele de îngeri înapoi,
Căci le-a trimis să te întâmpine la poarta nemuririi
Nădăjduind că vii ca regele iubirii.

Păcat neghină veche, eşti rodu-nchipuirii.

Alecu W. Mariana
16.07.2016





UN FRACTAL RÂZÂND

Ai fost de parcă n-ai fi fost
Privind în amintire, pari clipă fără rost.
Ai fost de parcă n-ai fi fost.

Chipul nu-ţi mai evocă,
Eşti simplă amintire dintr-o altă epocă,
Un scurt metraj fără substanţă
Cheltuială minoră fără de chitanţă.

Păreai... greu de pătruns, greu de văzut,
Precum ploaia de vară rapid tu ai trecut
Iar soarele de după... a şters urma ce-ai vrut
Să-ţi plângă ochii ce te-au cunoscut.

Zadarnic degete neputincioase-ntrepătrund
Gânduri, regrete, vise din ochii-ţi reci plângând,
Ea a decis că eşti doar un fractal râzând
În umbrele uitării, străine pe pământ.

Alecu W. Mariana
14.07.2016





NU-I PĂCAT ( sa iubesti)

De-ar fi să pedepsească Domnul omul păcătos
L-ar pedepsi când este-ndrăgostit făcând totul pe dos.
De-ar exista cu-adevărat păcat în astă biată lume amărâtă
Ne-ar fi amară apa vieţii, viaţa bucăţi făcută
După ce dragostea ne lasă răvăşiţi prin furtuna trecută.

Păcatul cel cu-adevărat de condamnat
Constă-n iubirea ce n-am dat
Sufletului bătut în cuiele egoului pătat
De aroganţa închisorii din care a strigat:
''Îmbracă-mă-n iubire,sunt gol, am îngheţat!!!''

De-ar fi să pedepsească Domnul omul păcătos
L-ar pedepsi când este-ndrăgostit făcând totul pe dos,
Dar Domnul dragostea ne-a dăruit a dou-a copilărie
Pe calea spre iubire viaţa un cântec să ne fie.

Alecu W. Mariana
07.07.2016





...căci după cum se spune...

Lilith a fost întâi,
A lui Adam în lume
Pereche, confidentă
Aleasă-n uniune
În Rai să vieţuiască
Întru perfecţiune.

Căci după cum se spune...
Erau perfect egali,
Pe Lilith cu Adam
N-aveai cum să compari,
Erau ambii ţărână în cantităţi egale
Şi versiuni perfecte din Sursă continuare.

Lilith fiind femeie aleasă-a se numi
După cum i-a fost dat...
Conştient a ales pentru-a se răzvrăti;
Nici şarpe, nici Adam, nici Sursa n-o opri
Din alegerea sa numită "a greşi".

Şi după cum se spune...
Adam o-nlocui
Cu o nouă femeie pentru-a se lecui,
Cu una inferioară ce Sursa plămădi
Trup din ţărâna lui să-i fie-n noapte zi.

Astfel Lilth cea mândră se prefăcu urgie
Nepricepand cum începutul va să fie
Într-un război continuu cu cea care nu ştie
Nici măcar că-i femeie, dar ce-ar putea să fie!

Şi astfel scumpu' Adam încă din început
Fiind inteligent, perfect a priceput
Că Eva e doar una, că-i blândă şi supusă
Fiind parte din el, şi aleasă de Sursă
Să fie mierea lui cea cu miresme unsă,
Pacea după războiul cu Lilith cea răpusă.

Prima femeie pe Pământ
Piatră de căpătai
Rămâne totuşi Lilith.
Acum... e-a dracului!
Stăpână iadului.
Adică mai exact s-a ales singurică
Să nimicească Adamii ce Evele ridică.

Să te ferească Sursa să dai cu Lilith ochii,
Că de nu meriţi Eva, or să îţi cânte popii.

Prima femeie încă e geloasă, încă-i posesivă
Inventând demoni fără număr, mereu în ofensivă,
Pentru a nimici-o pe Eva defensivă.

Alecu W. Mariana
07.07.2016







AZI ÎNŢELEG SUSPINUL

Doamne, azi înţeleg de ce spun oamenii: ''oh am inima frântă''
Azi înţeleg de ce pianul notele triste-şi cânta,
Azi înţeleg de ce vioara plânge aşa blândă.

Dar pentru ce-i nevoie de furtuni, de război
Să putem înţelege trăirile din noi?
Chiar este necesar ca sufletu-n noroi
Să terfelim, ca să rămânem goi
Să ne poţi completa Tu cu iubire apoi?!

Oh Doamne, înţeleg pe deplin
Ce spun oamenii atunci când vorbesc despre chin.

Oh Doamne iartă-mă, mă rog şi mă închin
Alungă de la mine acest amar suspin
Cere-mi tu-napoi viaţa de la acel străin,
Spune-i că-ţi aparţine, că eu Ţie mă-nchin,
Desprinde-mă de lanţuri ce-n ireal mă ţin.

Înţeleg Doamne totul, de răspunsuri sunt plin
Sunt omul Tău, copil, la Tine vreau să vin.

Alecu W. Mariana
30.06.2016





SOŢIA TIMPULUI

Femeia nimănui, numai timpul te vrea
În drum spre nicăieri să fii amanta sa.
Femeia nimănui, timpul, perechea ta
E singurul bărabat ce-alături îţi va sta
Şi singurul capabil secundele-aţi gusta.
Femeie nu mai plânge, timpul încă te vrea
Acest domn înţelept ce vrei te va-nvăţa,
Fidel îţi va rămâne, nicicând nu va trăda
Speranţele-ţi frumoase şi toată-ncrederea.

Timpul: Bună, iubito; bună, regina mea!
Înclină-ţi uşor capul, mai dormi pe mâna mea,
Alintă-te dulceago lăsându-ţi lacrima
Curgând printre secunde către inima mea,
Lasă-te răsfăţată, eşti favorita mea!
N-am să te las să pleci oricât ai încerca,
Am planuri pentru tine. Tu eşti femeia mea!
Sunt soţul tău femeie, tu eşti soţia mea.

Alecu W. Mariana
28.06.2016





CE ADUCI LA ALTAR

Aerul păstrează ce neagă universul ei
Freamătă, abundă plângând prin florile de tei
Se fac aburi fierbinţi, se-ascund în norii grei,
Vor plânge într-o zi din nou iar peste ei...

Universul acesta, asemeni celorlalte
Construit e perfect, se vede dedeparte.
''Să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine''
A înţeles de mult fixând ideea bine
Ştiind că-n universul ei e loc doar pentru tine...
Pentru acela ce-a ales locul ce-i se cuvine.

Ori dacă 'ntr-o Biserica slujeşti numai formal
Ce hrană pentru suflet aduci tu la altar?
Dacă pleci capul tău gândind şi la Baal
Adormind în simţiri ce-ai să pui pe cantar?

Universul acesta, Biserica din ea
Miroase a etern, doar curat ai putea
Călugăr prefacut să pătrunzi în ea,
Iar de-o păşeşti murdar ea te va accepta
Însă pe rug te va purifica,
Făcând din tine praf pentru o nouă stea.

Alecu W. Mariana
27.06.2016





SUFICIENT

Şi numai pentru o secundă şi-a dorit
Să-şi simtă inima bătând lângă al ei iubit,
Şi numai pentru o secundă a venit
Numai pentru-un moment real, şi neînchipuit
A mângâiat-o cu iubire cum mereu şi-a dorit.

Iubirea aceea despre care toţi vorbesc
Dragostea pentru care mulţi se prăpădesc,
În casa existenţei ei a poposit
Pentru-un moment... ce va dura la nesfârşit.

Poţi să trăieşti, chiar fiind mulţumit
Ştiind că o secundă iubirea ai simţit.
Poţi să trăieşti secunde ani la rând
Amprenta unei clipe drept steag alb fluturând
Singurătăţii ce te vrea-n război
Cu un nepotrivit, doar că să fi în doi.

Alecu W. Mariana
22.06.2016





ÎMI EŞTI PERFECT

Cum te iubesc dintotdeauna
Şi-n lipsă te-am iubit mereu
Trăiesc şi azi la fel, cuminte
Hrănindu-te, pictandu-te în gândul meu.

Că te ador cu martor cerul nesfârşit
Creându-te, în veacuri cu tine am ieşit
Din lumi ce încă nume n-au primit,
Te-am compus cu note din Terra, al meu iubit;
Imaginându-te perfect aşa cum mi-ai păşit
Curcubeu, poezie în visu-mi împlinit.

Ca ultima dintre cele pierdute-n a iubirii zare
Te sorb în gânduri căzând în visare,
Am înflorit ştiind că eşti născut în lumea mea
Îmi e deajuns să te iubesc, pentru-a trăi, a exista;
Îmi eşti perfect şi te ador aşa...
Respir pentru că eşti, fără-a te deranja.

Mariana W. Alecu
18.06.2016





IUBIRE SĂ PLANTĂM

Cum zilele existenţei terestre ne sunt limitate
Să conştientizăm toate clipele date
Construind din gânduri viaţa de după moarte.

Dacă zilele noastre sunt toate numărate,
De ce să nu gândim că poate
Ziua ce aşteptăm se poate opri în noapte
Găsindu-ne săraci în darurile luate
Din vasta vistierie a clipelor lăsate
Drept pâine pentru suflet pentru eternitate.

Din toate câte ştim fără a cerceta,
Ne este cel mai clar că trupul va-nceta
Aerul scumpei Terre 'ntr-o zi a respira.

Aşadar, frici şi-ngrijorari, să-nţelegem cu toţi
Că nu ne vor urma şi-atunci când vom fi morţi,
Iar datoria noastră e să ne bucurăm;
În tot ce pare rău, bine să căutăm,
În semeni şi-n natură noi să ne cercetăm,
În oricare secundă iubire să plantăm
Să ne naştem iubire după ce-o să plecăm...

Alecu W. Mariana
20.06.2016





CE ŞTIE DĂ UITĂRII

Tăceri gemande nu-i insipra
Nicidecum vre-o speranţă
În clipa ce-l respiră.

De gheaţă-i par momente
De fapt ce îl topesc;
Iluzia trădării
Gândurile-i opresc
În peisaj nocturn,
Ochii-i împăienjenesc
Straturi de lacrimi vechi
Ce din suflet jelesc
Iluzii şi momente
Ce încă-n el trăiesc.

În topul lumii este
Cu lumea la a lui gleznă,
Însă inima-i plânge
Căci soarta lui e-n beznă.

Vede doar în prezent
Cu ochi din viitor,
Urmărit de trecutul
Ce-l sfâşie de dor.

Oh, unde-i Dumnezeu
Când se simte-n răscruce?
Unde-i este speranta,
Pe care drum se duce...?

Mintea îşi dă crezării
Ce ştie dă uitării,
A obosit sperând
Pe braţul disperării.

Mariana W. Alecu
18.06.2016





DESTINUL ÎN SPIRALĂ

Extremitatea degetelor tale
Drumul spre infinit,
O gaură de vierme, spre cine eşti o cale.
Semnaţi, semnaţi dar toţi spirala infinită
Pe-acelaşi portativ, dintru aceeaşi mamă provenită
Modificată-ntru mister, pe destin oferită.

Extremitatea degetelor tale binecuvântate
De suite de lucrători întru lumină-au fost lucrate
Minuţios, exact, perfect cu un scop aşezate
Pe baghetele dirijând, cum au fost dirijate
De Bagheta Supremă în capătul spiralei aşezate,
De care galaxii, fiinţe şi-universuri sunt create.

Atinge-ncetisor un firicel de praf...
Cu degetul sărută-o coală de hârtie,
Observă cum ţi-arată maestrul cartograf
Destinul în spirală. Tu eşti un coregraf!
Tu eşti un dirijor! tu eşti un cronograf!

Alecu W. Mariana
08.06.2016





ÎNTÂLNIRE

După cum ceasul biologic înţelege
În firea timpului se află, într-o lege.

Deschide ochii bulversat iar de decor
Privind întunecimea din timpul parcă gol.
Restul uman cel necesar revine rostogol,
Întrebarea dispare, trezitu-i benevol.

În faţa aceleaşi oglinzi ce-l recunoaşte
Se priveşte-ndelung, se-adună şi renaşte.
Un fir de par răzleţ i-se pleacă pe frunte
Îşi oglindeşte mâna dregandu-l, şi-l ascunde
În lumea sa de gânduri ce-i albesc pe la tâmple.

Linişte.
Păsărele voioase se-aud doar, foarte aproape
Paşii-l grăbesc, de vis ar vrea să scape
Căci fost-a la-ntalnire cu el însuşi îndeaproape!
Călătorind prin flăcări, milenii într-o noapte.

Popor de foc a ars în el ştanţând un cod ciudat.
Ştia că-i singurul din toţi ce misiunea-a luat
Călătorind prin timp spre universul suprapopulat,
Să-nfaptuiasca planul dintotdeauna dat...
Dar... cum de nu-i femeie, de ce este bărbat?!

Oglinda-l cheamă înapoi. Revine şi priveşte.
Priveşte prin irisul lui, adânc, şi regăseşte
Dansandu-şi buzele în şoapte, femeia ce-i vorbeşte
Şocant de simplu despre tot. Wow, asta îl uimeşte!
A fost coşmar... el o cunoaşte... să plece se grăbeşte.

Alecu W. Mariana
08.06.2016





SINGURA FIINŢA

Ce zeu poate să-i interzică
Să te iubească ori să îi fie frică
Să-ţi dăruie universul? deşi e o furnică,
Te crede îngerul ei ce spre cer o ridică.

Nici măcar tu înţelepciunea clipelor înălţătoare,
Nu poţi împiedica iubirea-i arzătoare!
De-ai deveni duşmanul ce-ar vrea să o doboare
Ţi-ar da utima clipă, fericită că moare
Sub ochii tăi iubiţii şi în mâinile tale.

Imensa ei iubire, nu poţi să o suporţi
Parcă... e prea mult gratis!
Respingător te porţi...
Cu singura fiinţă ce te-ar urma şi-n morţi.

Alecu W. Mariana
07.06.2016



NU TE ATAŞA

La ce rost inc-o amintire?
Ce rost, să nu fii în iubire?
La ce rost o uitare-n plus
Peste uitările ce-ai pus
În timpul vieţii ce s-a dus?

La ce rost visului să-i faci palat
Când tot ce ai e visul ce-ai visat?
Pentru ce zilele să-ţi minţi
Sfârşind în noapte scos din minţi?
La ce rost nebunia toată
Să o inviţi în ochi cuminţi?

Ce rost, să fii tu numai gând
Trăind, cu lacrima-n pământ
Încătuşat într-un cuvânt...
Amăgire. Fără deznodământ.

Fii liber, nu te ataşa!
Viaţa îţi cere-a complota.
Iubeşte, nu te ataşa!
Singur vii, singur pleci,
E viaţa ta!

Alecu W. Mariana
06.06.2016



UNDE AI APUS

Îmi adoram părinţii când se îmbrăţişau
Visam cu ei când pentru mine visau,
Era atâta siguranţă, încât
Aş fi îngheţat timpul, în braţe să le stau.

Îmi adoram bunicii, ce mult se mai iubeau!
De când s-au cunoscut, zilnic se-ndragosteau
Deşi vechi în iubire, ''te iubesc'' îşi şopteau
În fiecare zi şi noapte. Aşa frumos mă educau...

Am cules nebunia părinţilor extrem îndrăgostiţi
Spunând ochilor mei: ''va rog să nu priviţi!''
Credeam că se urăsc, târziu am înţeles...
Erau impatimiti!
Erau prea tineri, şi mult prea zăpăciţi
Erau geloşi ieşindu-şi des din minţi
Uitând de multe ori că erau şi părinţi.

Am cules frumuseţea iubirii din bunici,
Erau uniţi în lacrimă şi-n zâmbet,
Erau două furnici!
Cu forţa colosală a iubirii curate
Din nimic făurit-au minuni adevărate.
Au fost greu încercaţi cu zile-ntunecate,
Ei au fost răbdători, iubirea le-a învins pe toate.

Mi-e dor, mi-e dor de braţele ocrotitoare
Ale bunicilor. Mi-erau o sărbătoare!
Mi-e dor, mi-e dor de clipa concepţiei mele
S-aud inimile părinţilor iubindu-se-ntre ele.

Unde ai apus iubire, unde-a adormit blândeţea?
Unde s-au uitat părinţii, unde şi-au dat tinereţea?
Unde mi-au plecat bunicii, cum să mângâi eu tristeţea
Ce-mi plânge zilele cu dor?
Astăzi, sunt şi eu părinte
Şi le-aş cere sfatul lor.

Alecu W. Mariana
05.06.2016





PARFUM DE TEI ÎNDRĂGOSTIT

Parfumul florilor de tei
Se-aşterne blând pe ochii tăi,
Pe gâtu-ţi lung, pe sănii tăi.

Te adulmec, îţi gust a inimii bătăi
Sărut înebunit, din ochii tăi văpăi
Ce mă invită tandru în mii de năbădăi!

Părul ţi-e ploaie de tei aromat,
Mâinile-mi tremur, mă simt controlat!
Păru-ţi miros, oh sunt ca turbat!
Te doresc divino! te doresc în păcat.

Noaptea aceasta ne-a imparfumat
Veşmintele toate ce am lăsat
În iarba pe care teii au plouat
Patul iubirii, pe care ne-am dat
Săruturi o mie, şi-n amor am visat.

Parfum de tei îndrăgostit
Sunt. Sunt al tău iubit!
Eşti floarea-mi de tei înflorit
Eşti. Mie te-ai dăruit!

Alecu W. Mariana
05.06.2016





ARD DE GELOZIE

Scrie-mi iubito, scrie-mi poeme de iubire,
Scrie de zor ce simţi, dar să-mi scrii numai mie!
Accept toţi ochii să se bucure, dar ard de gelozie
Numai să mă gândesc, cum altuia ai scrie!

Văd degetele tale mângâind fin stiloul aurit,
Mă simt stiloul tău, şi mă vreau folosit!
Să-mi mângâi ceafa-ncet, până-n par să-mi ajungi,
Pe chip, pe buze şi pe ochi, cu degetele-ţi lungi
Să-mi desenezi, să-mi rescrii soarta, romanţe să îmi plângi.

Dezmiardă-mi inima-n cuvinte poleite
Adoră-mă când scrii cu şoapte explicite,
Păstrează-mă în ochii minţii când tresalţi
Scriind despre iubire, cu mine să te-nalţi!

Nu te opri iubito! parfumul vreau să-ţi simt
Miresmele-n cuvinte m-ajung, nu pot să mint,
Sunt avalanşă-n mine cum nu am mai trăit!
Răsfăţul tău iubito, m-a îndumnezeit.

Rosteşte blând iubito poemele pe rând
Rămâi îndrăgostită, vin la tine curând!
Vin să mă-mbeti cu mângâieri divine,
Să-mi scrii pe trup amorul, cu buzele-ţi aşa de fine...
Ah! dezarmat, învins sunt doar de tine!

Scrie-mi iubito, scrie-mi poeme înălţătoare
Transformă clipele noastre de iubire-n sărbătoare,
Zâmbeşte-mi languros în poemele tale
Sedu-mă, fă-mă sclav! topeşte-mă-n mirare!
Sunt gelos pe idei, că-s în minţile tale,
Vreau să fiu eu acolo, şi pe coapsele tale!

Alecu W. Mariana
02.06.2016





CAPITOLUL IUBIRE

Se da pe sine.
Îşi da trupul în paturi păcătoase
Săracelor femei cu inimile arse.

Înfometat de dragoste şi mângâiere
Inimereste iar greşit la o altă muiere
Ce caută dezmăţ, dar nu şi-apropiere.

E savurat (că-i splendid) doar trupeşte
De orice domnişoară ce îl ademeneşte.
Le gustă şi el pe moment, apoi le părăseşte,
În ele amor doar au, iubire nu găseşte.

A văzut multe chipuri, multe trupuri l-au vrut
Toate l-au sărutat, nici una n-a ştiut
Să-i atingă fiinţa aşa cum ar fi vrut,
S-au minţit pentr-o clipă, şi apoi i-a durut.

De ce te dai lor, minunat bărbat?
Anii trăiţi încă nu ţi-au predat
Capitolul ''iubire'', lecţia nu ţi-au dat?!
Iubirea n-ai să aflii, sărind din pat în pat.

Alecu W. Mariana
03.06.2016





OPT

Încă-i caută adresa
În şirul nesfârşit
De formule şi cifre
Care l-au zăpăcit.

Îşi pregăteşte speech-ul
Atent şi îngrijit,
Deşi răspunsu-i simplu
Dar greu de înghiţit...

Cunoaşte în detaliu
Ce din sud a venit,
Căci i-a aprins lumina...

N-a fost atent,
A fost nepregătit.

Încheietura mâinii
Ades priveşte
Fiind nedumerit...
În minte-i se iveşte
Un spaţiu infinit...

Prin tremurul ideii
Pătrunde curajos.
E linişte profundă;
Nu-i nici sus dar nici jos.

Încrâncenarea vine
Când lumile se bat,
Formulele-l inundă
Numerele se scad,
Privirea îl înşeală
Fizicile-l combat,
Teorii ce au noimă
Din adevăruri cad.

Îi e udă cămaşa,
Emoţiile-l ard!

Cunoaşte! ştie sigur
Pentru că i s-a dat
Pentru curiozitate
Răspunsul... ce-a uitat.

Dormi. Pentru inc-o noapte
Din sud uman răsar
Ca împotriva firii
Darul, să-ţi dau în dar.

Aşa-i pătrunde-n emisfera ce o neagă
Ideea inumană, cerându-i să o vadă.

Nebună nebunie
Prin ton de simfonie,
Conţine într-o octavă
Omenească otravă.
Urcând puţin mai sus
Ce spui, e perfect spus.

Sublim, e-mpachetat
Sub minte aşezat,
Pe centru concentrat
Fără formule dat.

Alecu W. Mariana
30.05.2016