Poezii de Alecu W. Mariana

AŞA A FOST SĂ FIE

Perfectul Simplu şi Mai Mult ca Perfectul
Făcură experiment,apoi văzură efectul.
Mai mult decât perfect,se prezentă drept simplu
Iar Simplul cel perfect îi acordă tot timpul.
Simplu comunicară, chiar mai mult ca perfect,de neimaginat
Cum mai mult ca perfect,simplu s-au mângâiat,
Cum perfect simplu îşi imaginară
La fel de simplu,să se vadă iară.

Simplu se sărutară,ori...
Mai degrab' visară!
Pe Mai Mult că Perfect emoţii-l invadară...
Simplul Perfect,oh... mai,mai ca să moară!
"Nu"...
Perfect dar simplu, ce-i mai mult ca perfect poate să doară.

Şi se-nvartira şi se-mbratisara
Se mirosiră şi se îmbătară,
Noaptea perfectă se cerea încă seară
Căci mai mult ca perfect ei se simţeau afară.
Perfectul simplu ca o domnişoară,
Mai mult decât perfect s-a apropiat iară...
Voii dar nu-ndraznii sarutu' a isprăvi
Iar mai mult ca perfectul, un pic se zăpăcii.
O fantezie împrumutată ce pare mult prea complicată
Viată,ne este pur şi simplu dată.

Perfectul simplu conştientiză
Că mai mult ca perfectul doar într-o clipă stă.
Priviră împreună sursa ce-i veghea prin dioptrii exagerate
Mai mult decât perfect voind să le arate
Că simplu e perfect când nu e jumătate,
Şi mai mult ca perfect când întregul se-mparte.

Mai mult ca perfect e-n orice împrejurare
Când perfect simplu iei tot ce eşti ca atare.

Alecu W.Mariana
28.05.2016





AI FOST ALES

...pune şi-un strop din ce-ai păstrat din altă dimensiune,
Un gram din ce-ai trăit, din rele şi din bune,
Un miligram de ''eu'', de când te ştii pe lume,
Alege cât să pui, cu grijă amărăciune.
Presară bucurie şi din sarcasm doar urme.
Vezi... în odaia aceea lăsată-n întunecime
Pe raftul de pe centru, găseşti o cincizecime...
Adaug-o cu grijă! c-a fost păstrată bine,
Va fi materia ce totul va conţine...
Codul cel nou, recompus din vechime.
Apoi, cu-n ochi atent, în tine
Să cauţi răbdător printre ruine
Cheile raiului cu-nsemnele divine.
Să nu te-opreşti în minte, nici în cuvinte pline!
Continuă să cauţi până-ai să treci de tine
Intrând adânc în suflet până în profunzime
Si de-acolo să iei iubirea ce-l conţine,
In ea să-ncorporezi tot, că doar ea susţine
Reţeta nemuriri sufletelor puţine.
Gustă, dar ţine-te zgârcit
S-ajungă tuturor reţeta ce-ai primit,
Şi nu uita un lucru suflete primenit!
Tu-ai fost ales din toţi
Căci fără de condiţii ai iubit.

Alecu W. Mariana
25.05.2016





TRATAMENT AMBULATORIU

În pană de idei, cuvinte, chiar şi gânduri
Aleg să te citesc pe tine...printre rânduri.

Este semn de schimbare, decorul nu mă vrea,
Îmi fug ideile la tine.
Inima cel puţin de-ar asculta...
Nici somnul în pat nu mai vrea să stea
Deşi e incredibil, mă cert cu dragostea!

Ha ha! se-amuză fantezista nemiloasă,
Mă exilează în tăcere, în timp ce-şi face casă
În biata mea fiinţă parcă beată
De vinul aromat ce n-am gustat vreodată.

În pană de idei, paralizată-n iluzoriu
Pare comic.
Servesc realităţii, însă doar provizoriu,
Cât tratez dragostea încă ambulatoriu.
Când va veni iubirea, mă internez obligatoriu. Right-click here to download pictures. To help protect your privacy, Outlook prevented automatic download of this picture from the Internet.
:))

Alecu W. Mariana
25.05.2016





VERTICAL

Marcat de când a coborât din soare
Avea încă de-atunci răspunsul la-ntrebare...
Razele l-au purtat pe braţ incandescent
Iluminând femeia din care-i descendent.
Urmele sale-n lume se vor vedea curând
Surprinzător va fi, un sol pentru Pământ.

Sămânţa sa-i împrumutată din alt timp
Urmând când se întoarce, să capete iar nimb.
Natura să umană, parafă pentru viu
Trimite-n cer raportul, la al Domnului Fiu.

Tragismele-i sunt puzzle pentru începători,
Râzând răspunde prompt vieţii, la ghicitori.
Invenţiile sale-i uimesc pe muritori
Meniţi ca prin mirare să fie sclipitori.
Invazii nevăzute sunt vizite de rude
Străinului din soare, venit să ne ajute.

Alecu W. Mariana
26.05.2016





TE ADOR ÎN TAINĂ

Uite, iubitul meu cel cufundat în lumea aşteptării
M-aşez din nou pe gândurile tale, în pragul înserării
La aceeaşi masă tristă, privind iar cum plâng norii
Mă furişez în mintea ta scriindu-ţi din memorii.

Nesaţ de tine-mi umple gura neîncetat,
Mă-mbată mirul tău, de mine inventat.
Adorm, venind la tine pe calea ce mi-ai dat
Reala mea plăcere cu-aromă de păcat.

Dansez în frenezie sub pleoapele-mi visând
Că mă-nsotesti în dans, în viaţă şi în gând.
Iubitul meu real, invenţia mea tandră!
Te-ador ca o femeie, fiind o copilandră.

Atâta mi-eşti de drag! că teama mă cuprinde
Că de te scot din mine, viata cursă ne-ntinde
Predându-ne terorii de-a nu ne risipi în îndoieli,
Cum a făcut cu noi, şi alţii până-n ziua de ieri.

Uite... iubitul meu cel cufundat în... nu vrei inc-o dată...
Nu-ţi spun, dar simţi că mă dau ţie toată.
Sunt fiinţă nouă, o alta decât cea de altădată...
Te-ador demult în taină. Nu mă vreau confundată.

Alecu W. Mariana
24.05.2016





CALCUL COMPLET

Curge prin stanca veche ce-l ademeneşte
de când uitarea nu-şi mai aminteşte.
Se scurge zgomotos, iubirea-şi însuşeşte
din calcule; reiese că-i viu şi că trăieşte
eternitatea conştient, şi c-o deosebeşte
de veacul ce l-a calculat, înţelegând că ESTE.

Spirale-l primenesc din veac în veac,
Din ce-i bogat, se simte mai sărac
ştiind că veacuri după veacuri tot mai vechi il fac,
bogat în existenţa, în viitor uman sărac.
Ochii aceştia-i sunt fidele felinare fără timp
privind dimensiunea umană, în ultim anotimp.

Şi-a aflat piesă lipsa din galaxia sa reconstruită
pe numărul de aur. Soarta-i pecetluită.
În gloria celor întorşi în neştiut, din vremi necalculate
Se va întoarce cu triumf, întreg nu jumătate!
E calculul complet, cifrele sunt buclate,
Clepsidrele pereche, perfect sincronizate.

Alecu W. Mariana
24.05.2016



TE ÎMPOTRIVEŞTI

Chinuitor, frumosul dor deşiră
Iluzii şi speranţe cât lipsa... ne respiră.

Confuzie, lene ori plictiseală
Ori nebunie! ciudată amorţeală
Când ai atâtea de făcut, de despicat...
Ce-o fi cu tine?! ce te-a apucat?!

Mâinile scuturi, pe spate capul îţi înclini
Pleoapele închizi, fără să vrei suspini,
Imagini delirante te uimesc, îţi amintesc
De vremi apuse...emoţii te-amăgesc.

''Revino-ţi!'' strigă glasul raţiunii temătoare
Şi totuşi minţile îţi torc idei chinuitoare.
Pe fruntea-ţi gânditoare surprinzi stropi de sudoare,
Prin vene-ţi trec păcate ce te-nghit în ardoare.

Cât calm te domina până acum o clipă
Şi-acum, din freamăt faci risipă,
Căci vrei... şi nu-ţi permiţi a accepta
Ştiind tot despre tine însuţi, că eşti chiar şi aşa...

Strângi pumnii neputincios, şi-ţi spui încrezător
Că-i simplă rătăcire, tu eşti prevăzător!
Nu ai lăsa ceva ce seamănă izbitor a dragoste
Să îţi încurce viata, făcându-ţi-se pacoste.

Şi totuşi... spritul creator te bântuie sâcâitor
Te copleşeşte, cazi pradă viselor far' ajutor
Eşti singur. Paşii-ţi se-mpotrivesc, apoi şovăitor
Te poartă în pulberea de dor, vechiule creator.

Alecu W. Mariana
25.05.2016





REPLICĂ

Ce-ţi pasă ţie de o pietricica?!
Când pasul tău curajos se ridică
Păşind pe foc şi ciob de sticlă,
Iroseşti clipe dulci, de tine faci risipă.

Un ''papitoi'' cum se doreşte-a fi
Ţi-opreşte mintea-n loc, pentru a zăbovi
Pe teme distructive şi pe idei de ceaţă
Prietene... tu iartă-l! Aşa, Tatăl te-nvaţă.

Capacitatea ta e dincolo de fire
Nu-ţi irosi minute făcându-le jertfire
Celui ce te opreşte din drumul spre menire,
Surpriza ignoranţei oferă-i spre uimire.

Alecu W. Mariana
24.05.2016





TU INSUTI

Singurătatea - şcoală. Da, a spiritului.
De poţi petrece singur în ochii timpului
Poţi fi cu siguranţă iubirea orişicui
Fără strădanii multe, fără să te supui.

Suflete însetat de trăire omenească,
Iubirea n-a încetat vreodată să-ţi zâmbească,
Iubirea eşti tu însuţi, într-o lume firească
Constitui tu întregul, bucăţică cerească!

Alecu W.Mariana
19.05.2016





SCOP PRECIS

Proiectul tău e viata,
Proiectul meu... eşti tu.

Tu promovezi speranţa,
Eu aplic ce spui tu.
Îmi eşti codat în soarta,
Îţi sunt cifru-n destin.
Spre-o altă galaxie, poartă
ţie, secretul căutat devin.

Nu te-am căutat, nu o fac nici acum
Fiindu-mi parte-n tot, în tot mi-te asum,
Aşteptând în tăcere să mi-te prefaci drum
Păşind din mine, către mine, cum... doar tu ştii cum.

Prin infinite plămădeli ne-am plimbat infinitul
Învăţând ce-i trăirea, ce-i dorul şi iubitul.
Perfecţiunea n-am atins atingând conţinutul,
N-am aflat viitorul cunoscând tot trecutul,
Însă prezentul întregirii ne schimbă tot statutul
Din picături de Creator, devenim infinitul.

Ne-am pogorât cu scop precis... nedesluşit, dar încă
Ne explorăm prin alchimii, prin valea minţii-adâncă
Comunicăm fiind acelaşi conţinut rupt din aceeaşi stanca,
Ne aşteptăm printre milenii, sperând să ne ajungă
Speranţa ce tu promovezi iar eu aplic azi încă.

Alecu W. Mariana
23.05.2016





INVITAŢIE LA BAL MASCAT

Prin gânduri, prin versuri, prin cuvinte
Apoi prin mii de discuţii, sub alte măşti noi,
Intrat-au în joc încântaţi, aceeaşi doi
Costumaţi de gala, printre rânduri şuvoi.

Măsurau salonul neîncăpător de măşti colorate
Inserând paşi de dans şi gesturi inventate,
Măsluind nopţi întregi intenţii adevărate,
Dându-şi din când în când cunoscute ocheade.
Prin rânduri perfecte, pe ritmuri de vals plutitor
Schimbând catifele, satin... se-ntalnira măştile lor.

Pluteau, se-nvarteau, se gustau în dansul lor
Deveneau aceeaşi fiinţă din viaţa lor.
Reverenţă. - Hm... ce-o fi cu el? gândea de sub masca...
- O seduc din nou, vrea să mă cunoască!
Mirat îşi spuse el, neincetand s-o privească
Prin masca-i perfectă, vrând s-o ademenească.

După reverenţă, i-ntinse mâna. O nouă cadenţa,
Iar paşii plutiră pe-un ritm proaspăt inventat
În stilul lor de mult cunoscut şi deja consacrat.
Pluteau, ea şoptea... el... s-a descurcat.

În lumina difuza doar ochii se văd strălucind.
Se recunosc, se refuză, se urăsc iubind
Repetiţia-n vals, de sub măşti chicotind
Inimile-şi reunesc cu mintea minţind.

Contele cel vechi îndrăzneşte mai mult
Profitând de Mozart, ii fură-un sărut.
Contesa se retrage pretinzând că n-a vrut
Să-i guste dulceaţa, deşi i-a plăcut.

Sute de evantaie gândurile imprastiu-n parfum,
Salonul imens se inundă cu fum,
Paşii se pierd într-un ritm nebun
Măştile se desprind inoportun.

Ce zarvă, ce chiot, ce valuri de şoapte!
Realităţi din trecut pătrund prin noapte
La oră de vârf. Iubirea-i desparte.
Pun măştile-n vers... şi-napoi în carte!

Alecu W. Mariana
18.05.2016





NEGLIJENŢA

Vroia să-i vândă aer chiar lui Dumnezeu
Cel ce-ajunsese să se creadă zeu
Din neglijenţa unui muritor de rând
Ce-l ridicase-n slăvi, prea mult de la pământ.

Neînchipuit de blând, darnic şi răbdător
Cu cel infatuat ce-şi spunea ''viitor'',
I-a construit în minte, un mic laborator
Lasandu-l... să vândă aer celulelor.

Se supraestimă vânzătorul de clipe
Ce-şi vindea propria clipă, şi-avea că să-şi risipe
În indelunga clipă a lui Dumnezeu,
Tot traiul omenesc, răscumpărat cu greu.

Banală alegorie ii pare ce-a incercat
Abia acum când mintea, o ''ea'' i-a dezlegat,
Abia când focul vieţii în prag i-a îngheţat
Când aerul vândut, din el s-a consumat.

Alecu W. Mariana
18.05.2016





PACT

Să nu se-mpiedice, şi-a pus căluş la gură
Să nu se recunoască... şi-a pus zâmbet pe figura,
Să păstreze ce-a câştigat atât de greu...
A făcut pact cu însuşi Dumnezeu.

S-a dezbrăcat de-orgoliu şi straie umane
Păgânul, şi-a construit altar plin de icoane.
Să-şi schimbe identitatea e dispus
Doar să fie păstrat...se vrea pan' şi supus.

Şi-a declarat-o viciu, însă nu un defect,
Ea-i obiceiul lui, dintr-un viciu perfect.
O soarbe-n dimineţi cu o măsură cumsecade,
Se târşâie-n genunchi... iar noaptea pradă-i cade...

Metamorfoza la rang de cataclism,
Trăiri dincolo de uman, duse la paroxism,
Emoţii neîntâlnite cu gust de angelism,
Cu ea experimentează. Şi totu-n realism.

Alecu W. Mariana
16.05.2016





SUNT ÎN TOT CE TU EŞTI

M-am dus... pe calea ce demult... doar ne amuzam
Fiind cuprinşi de viaţă; în sfârşit, nu credeam.
Ne alergam prin clipe de-amor nebun şi dor
Şi îţi spuneam adesea: ''în braţe vreau să-ţi mor''.
Numele meu, în şoaptă ta, suna precum o poezie,
I-l adoram pe-al tău... mi l-ai dăruit mie
Şi ţi-am rămas de-atunci, eternă de soţie.
Iubitul meu, mi-e calea covor de lăcrămioare,
Mi l-ai ţesut în ani, din lacrimile tale.
Oh, gata! Îmi ajung până dincolo de paradis
Eternul meu iubit... ai terminat de scris.
Mi-e patul de odihnă, un baldachin de vis,
E construit de tine, clădit pe ce-ai promis
Din fiecare vorba ce mi-ai vorbit prin vis.

Iubite, te dezleg... te-am dezlegat demult
Deşi trăiesc în tine şi tăcerea-ţi ascult,
Vreau să te văd râzând, de aceea te rog mult
...te rog, iubeşte iară, vreau râsul să-ţi ascult.
Mă întristez cu tine când din somn te trezeşti,
Sunt cu tine-n durere când vrei să mă găseşti.
Ţi-am pregătit un dar... prin el, să mă-ntalnesti
Acceptă darul meu, şi să il ocrotesti.
Priveşte-n ochii săi şi-ai să te regăseşti,
Şi-n fiecare clipă în care-ai s-o iubeşti
Iubitul meu maestru, pe mine mă iubeşti!
Hei, tinerelul meu, vreau să nu mai cerşeşti
Ce deja ai în tine, puterilor cereşti.
Sunt, şi rămân cu tine! Sunt în tot ce tu eşti.
Renaşte-mă-n iubire. Te rog să îndrăzneşti,
Mi-e dor să-ţi stau în braţe. În ea, mă regăseşti.

Alecu W. Mariana
19.05.2016





RISCA

Tu, o numeşti iubire
servită-n porţii mici,
Voind din exaltare
încet focu-mi să stingi,
Reverşi în picături
din tine, porţii mici.
Ţi-e teamă să-mi dai totul
Visele să nu-mi strici.

Dar... varsă-te odată!
Riscă să mă inunzi.
Apoi coboară şi tu
în mine să te-afunzi.
Asumă-ţi existenţa
În inima-mi pătrunzi,
Nu, nu îţi fie teamă
Jur că n-ai să te uzi!

Focul ce arde-n noi
Ne va păstra confuzi,
Vom minţi-n continuare
Că suntem doi ursuzi
Că suntem muţi şi surzi,
Haide! asumă-ţi riscul
Renunţă să-ţi refuzi
In oceanul iubirii
Fiinţa să-ţi scufunzi.

Alecu W. Mariana
15.05.2016





ALTA LUME

Acolo unde sufletele par, că pier,
Este doar altă lume, sub alt cer.
Acolo unde drumurile se-ntretaie
Lăsând în ochii noştrii vălvătaie,
Începe drumul cel mai puţin sinuos
Pentru-orice bun creştin ori păcătos.
Să nu mai plângem pe cei ce au luat viză
Spre Dumnezeu, spre-a milei sale briză.
Hai să ne bucurăm, ''drum bun'' să le dorim,
Din ochi să lăcrimăm doar pentru că-i iubim,
Să le aprindem candela cât drumul traversează
Către lumea de paradis, un' sufletele dansează.

Alecu W. Mariana
16.05.2016



VEACURI DE DOR

Ţi-am spus să te opreşti atunci...
Ce bine-ai fi făcut.
Dar încăpăţânat, tu la final ai vrut s-ajungi
Nu ştii cât de rău ai făcut.

Ştiam, ştiam încă de la-nceput
Că tot ce-ncepe cum am început,
Se va sfârşi în dor şi în tumult
Pentru inima-mi slabă, care s-a temut.

De mă lăsai plutind pe frunza aceea pe ocean
Zău! m-aş fi vindecat sub soare, preabunule curtean.
Te-ai vrut tu însuţi barcă de salvare,
M-ai luat de-acolo, şi m-ai dus pe mare,
Te-ai înecat în mine, iar eu apun în zare.

Mă aflu în derivă, plutind pe barcă-ţi construită
Din poezii şi gânduri şi-amintiri de ispita.
Pe lângă mine, corăbii zilnic navighează
Mi-ntind colacul toţi. Nimic nu mă salvează.

Mi-au poposit pe punte marinari şi piraţi
În straie originale, alţii doar deghizaţi.
N-am vrut, nu i-am lăsat să se simtă bărbaţi
Ştiind că ei, asemeni ţie se vor de fapt salvaţi.

Ce bine ar fi fost să te opresc la început
Când te-am simţit în piept, timid cum mi-ai bătut,
Ştiam, ştiam de-atunci că am de petrecut
Veacuri de dor de tine, iubit necunoscut.

Alecu W. Mariana
13.05.2016





DE MI-AR FI VEACUL

De mi-ar fi veacul fără veac
Şi chinul cel mai chin,
N-aş înceta să te iubesc
Şi-n suflet să te ţin.
Căci n-am venit la secerat
De inimi ori destine,
Sunt aici numai să împart
Destinul meu, cu tine.

Vorbesc maeştrii, doctori despre noi
Că nu ne mai salvează, decât viaţa de-apoi!
Suntem experimente pentru inteligenţă,
Deşi-ai rămas în lumea lor...
Încă rezonam pe-a iubirii frecvenţa.

De mi-ar fi veacul fără veac
Şi chinul cel mai chin,
N-am să te las în lumea cu venin,
Te-nchid în mine şi pe veci te ţin.

M-agăţ încă de nori, mă trag aripi de-aici
Iubirea mea, plec! şi mă-ncearcă frici!
Te-aştept în veacul următor
Ca să mi-te dedici.

De mi-ar fi veacul fără veac
Şi chinul cel mai chin,
Pământene iubit cu sufletul divin,
Am să-mi vând veşnicia înapoi că să vin,
Păstrând o existenţa, ţie să o închin.

ALECU W. MARIANA
17.04. 2016





O SECUNDĂ FĂRĂ TRUP

Hotărât, singuri am ales în trup să ne mutăm
Ce ne părea banal în viaţa pe Pământ, să experimentăm.
Am hotărât râzând de bucurie, să trăim o secundă în trup greoi
Îngrămădind în soarta experienţe stranii, abstracte pentru noi.
Ne-am ales, puri fiind, destine crunte omului ce uită odată coborât,
Fiind numai iubire, nu credeam în urat.

De când am deschis ochii, ne-am bucurat nespus
Că printre muritori, în sfârşit am ajuns.
Ştiam... dar nu vorbeam.
Pe vremea când ne alegeam destinul
Un lucru ne-a fost dat a nu afla,
Deşi eram iubiţi şi una cu Divinul
Dorinţa de-a fi OM, ne va costa ...

Pe când ne cunoşteam eternitatea
Trimiteam milă lor, rugând Divinitatea
Să ne dea o secundă în trupul lor să stăm
Să-i ridicăm din patimi, din rele să-i salvăm.
Era o consecinţă...
Nu ne-a fost dat s-aflăm...
C-odată strămutaţi, de noi o să uităm.

Ne-am coborât, şi lacrimi obrajii ne-au brăzdat
Neantelegand pământul şi-aici ce-am căutat.
Trăiam, dar cu durere de neimaginat
Tot ce-am ales să facem şi-n taină am mângâiat.

În lumea eternităţii de fraţi ne minunăm
Cum experimentează tot ce noi ne doream,
Ne sfătuiam cu pathos şi nu ne-nchipuiam
Cum pot să nu se vadă,şi cum fac amalgam
Din ce-au ales să facă şi sufletul ce eram.

Oh scumpele mlădiţe din Pomul cel mai vechi
Au ales varianta unde se stă-n perechi.
Au fost UNUL cu toţii şi unu rupt din doi,
S-au separat s-ajute şi toţi ei, suntem noi.

Ce cruntă separare prin ochi de lut uscat,
Ce dar de regăsire în picioare călcat,
Vai încă, ce suspine lumile ne străbat
Căci flăcările noastre sunt oarbe, au uitat
C-au venit să ne-ajute şi-ACASĂ au plecat
Cu fetele lor ude, de lacrimi ce-au strigat
Făuritorul nostru: "oh !Tată ce mi-ai dat?!"
Deşi El le-a dat voie, din El când au plecat
Să fie printre noi, tot unul, şi-au uitat
C-au venit să-şi adune sufletul fragmentat.

Alecu W.Mariana
24.12.2015





IUBIREA LOR

În ochii tuturor, iubirea lor e-un chin, e un calvar.
Ea, victimă. Chiar una masochistă.
El obsedat, inpatimit şi chiar torţionar!
Dar! pentru că există ''dar'',
O mai fi existând printre noi oare vreunul
Care să pună tot, dar totul pe cantar?!
Să vadă tot. Întregul ce nu-i în galantar.

Să luăm catastiful cu iubiri rătăcite
Să cercetăm motive în oameni adormite,
Să nu mai fim coperţi ce se dau valoroase
Să fim în adevăr, nu în vorbiri pompoase
Să ne uităm în suflet, nu în firi orgolioase.

În ochii grădinarului iarba e... doar gunoi.
Covor de plecăciune e-n ochii celor doi
Ce se-nchină iubirii fără de EGO. Goi
Jurând fără de pată ce nu-nţelegem noi.

În ochii tuturor, iubirea lor e-un chin, e un calvar.
Ce pentru ei e sfânt, pentru alţii... barbar.
Sunt orbi, iubirea lor e un ţinut fără hotar,
Sunt îngeri de lumina într-un rol murdar.

ALECU W.MARIANA
February 18, 2015





MOARTE FLAMANDA

S-au tot iubit şi se iubesc
Cu o iubire colosală,
Cu o iubire aşa de mare
Că-n loc s-o guste, ii omoară.

S-au iubit far' să se ştie-n lume
Împărţind lacrimi altora
Până şi-au dat de urme.

Abia când toamna în viaţă lor s-a aşternut
Prin mii de siluete triste, ochii iubirii i-a văzut.
Zâmbeau, se cunoşteau şi s-au recunoscut.

S-au iubit colosal cu patimă şi dor
Răzbunând în secunde, tot timpul lipsei lor.

Iubirea lor crescândă... e că moartea, flamandă!
Nu-i lasă să-şi trăiască, clipele pe rând
I-obligă să suspine, cu-apusu' ameninţând.

S-au tot iubit şi se iubesc
Cu o iubire furtunoasă, cum altă n-o să fie,
Urând ei clipele puţine-n război şi gelozie.

Urâtă faţă-a lumii ce-i grăbeşte
Să-şi guste tot ce nimănui n-au dat,
Le-ntunecă iubirea, le-o răpeşte
Le sfarmă sufletul în care-au stat.

Gelozia... amară prescurtare a iubirii lor fără pereche,
E tot ce pot gustă din taină lor cea veche,
Căci se iubesc cu-n foc ce-ar arde Iadul într-o clipă
Şi pentru asta demonii-i urăsc,
Făcându-le iubirea o risipă.

Iubire, moarte flamandă eşti!
Le furi paharul vieţii...
Rămâi!!! un' fugi, încotro te grăbeşti?!
Tu însăţi eşti geloasă pe ceea ce au ei
Te răzvrăteşti de ciuda cu ochii către zei,
Te vrei nenduplecata şi să-i ucizi tu vrei
Tu însăţi eşti geloasă, şi te ascunzi de ei.

ALECU MARIANA
15.10.2015





DE-AŞ FI

De-aş fi un pictor
Ai fi pânza mea,
De-aş fi un scriitor
Ai fi cerneala mea,
De-aş fi pirat
Ai fi comoara mea,
De aş fi Dumnezeu
Ai fi planeta mea!

Însă sunt un om simplu,
Sunt unul din mulţime
Şi nu-mi ajunge drumul
Ca să ajung la tine.

Tu eşti un vis de-o clipă
Şi-n noapte nălucire,
Risipă eşti de vise,
Profundă... amăgire.

Mariana W. Alecu
04.04.2016





CA PE MAESTRUL ZIDITOR

Ce farsă viaţa le-a făcut...
Că-n filmul cel mai bine vândut.
În el orbeşte a crezut,
Nu a văzut şi el...
Sufletul i-a vândut.

Lupta în rându-ntâi,
N-a ştiut c-ai să spui
În neaşteptat final, să-şi pună poftă-n cui.

Că pe maestrul ziditor de vieţi
L-a idealizat şi-nchipuit,
El... a plecat aşa cum a venit.

Hmm... zâmbeşte-n faţa vieţii
L-adaugă cu grijă şi cu drag
În cupa tinereţii.
Are să radă mai târziu
Spunându-şi: ''oh... am să îmi amintesc
Cui viaţa aş fi dat şi-am vrut să pătimesc
Pentru un vis de-o clipă ce am vrut să trăiesc''.

A fost o farsă bună!
Un vis prea nebunesc,
Capitol nou în cartea
Celor ce-şi povestesc
Cum mor suflete atunci
Când nu iubesc,
Şi cum transmit mesaje
Când peste poarta vieţii
Cu grai nu mai vorbesc.

Mariana W. Alecu
04.04.2016





ÎN RITMUL INIMII MELE

Bat clopotele-n oraş
În ritmul inimii mele,
Plouă fulgerând peste lume,
Iar peste viaţa mea
Curg şiroaie de lacrimi.
În inima mea
E uscată poteca spre tine
De absenţa ta.

Mă udă ea, ploaia de şoapte şi gesturi
Desprinse din amintiri şi din resturi
Ce le adun clipă de clipă
Şi le fac veacuri din momente şi ceasuri
Nefăcând risipă.

Mă simt imobilă fără de tine!
Încerc, dar nu pot să nu zac în suspine,
Chipul tău îngeresc e impregnat peste mine.
Te ştiu parcă de-o viaţă deşi nu te cunosc
Şi ştiu... fără tine nu am nici un rost.

Vorbeşti cadenţat, în ritmul inimii mele,
Clipe ce trec îmi par zile prea grele,
Însă tu eşti lumina din capătul fiinţei mele.

Tu, iubeşti treptat...
În ritmul inimii mele,
Încă sper că nu ai uitat
Că există un loc între stele
Unde tot de nu crezi
Poţi da visului viaţă, şi iubirii mele
Adăpost în clipele grele.

Respiri uşor...
În ritmul inimii mele,
Să nu mă trezeşti din visul meu între stele,
Ştiu! cât ai vrea să fii cu mine-ntre ele.

Mariana W. Alecu
04.04.2016





ASFINŢITUL MEU

Mă retrag în asfinţitul meu...
Mă reintorc, cu faţa către Dumnezeu
Mă reintorc şi-am să rămân mereu.

Mă întorc, deşi o parte din mine ţi-am lăsat-o ţie
Mă întorc înfrântă în a mea nostalgie.

Nu ştiu să plâng cu lacrimi
Sau poate nu văd, poate nu simt...
Doar aud cum îmi picură pe inima,
Mă mint...
Că-i adierea amăgirii ce-o simt.

Fiecare clipă ce trece e-o lacrimă amară-n etern
Fiecare clipă ce vine e doar... boem,
Fiecare atingere de clipa de ieri e un suspin,
Iar fiecare pas spre ziua de mâine
E o rugăciune ce ţi-o închin.

Mă reintorc, şi-am să rămân mereu...
Mă reintorc, cu plete răvăşite
Pe drumul meu.
Mă reintorc, e rece, e umbră
Este singurătate şi e greu.

Mă retrag în asfinţitul meu
Mă-ntorc printre tăcuţi, cum mereu fac,
Mă plimb prin parcul decorat cu lacrimi şi cuminte tac,
Sunt doar pe jumătate, şi vreau să mă refac.

Mariana W. Alecu
05.04.2016







PE ARIPA SUFLETULU MEU TE ODIHNEŞTI

Se strâng iarăşi norii
Deasupra gândurilor mele,
Şi-i chem să ascundă
Ce-i tainic în ele.

În urma speranţei păşesc agale
În urma iubirii, şi-a mariei sale fericirea
Lipsa din locul ei, şi mă doare!

Un firicel de pasiune
Un înger blând cu frumos nume,
M-a făcut să păşesc
Cu-o treaptă-naintea speranţei, pe lume.

Doi ochi ce ard că două făclii în noapte,
O vorba duioasă rostită prin şoapte
M-au făcut să cred, că iubirea-i pe aproape.

Chip, trup, caracter nepământeşti
Mă invadează, cu simţiri nefireşti.
Vorbele-i sunt boabe de rouă cristalină
Ce-mi picură-n inima
Mă adapă în gând, mă alina,
Îmi umple fiinţa de caldă lumina.

Uneori simt că mor - mă amăgesc.
Alteori vorbele-i cred şi trăiesc!

Nici filozofic, nici în alt chip
Durerea şi frica nu m-ar lasă să gândesc şi să explic
Ce este cu mine şi cu făptură mea
De când te-am văzut, de totul e-aşa
Încurcat... dar prea simplu în simţirea mea.

Ori că eşti tu, ori că-i iubirea
Rezultatul poveştii, sper nu-i amăgirea,
Căci pe aripa sufletului meu te odihneşti
Şi vreau! crede ce-ţi spun, să mă iubeşti.

Mariana W. Alecu
04.04.2016





UNDE

Unde mi-ai vândut iubirea?!
Şi lacrimile cui le-ai dat,
Unde mi-ai rătăcit inima,
Cum ne iubeam, cum ai uitat?!

Unde mi-ai vândut iubirea
Şi nopţile cu dezmierdări?
Unde-ai înmormântat tot ce visam
Şi dimineţile-nsorite în care te iubeam?!

Unde mi-ai vândut iubirea?!
În braţele cui zaci în nepăsare,
Unde te-ascunzi de mine?
Nu vrei să te caut... lipsa ta, încă doare!

Mariana W. Alecu

05.04.2016





DIN VERSURILE SALE

Te fac poem, te-aşez pe tronul lui...
Un împărat, furat din casa cerului,
Să-mi picuri cuvinte pe timpan
Răscumpărând... ce-am risipit în van.

Oh... dulce răzbunare a zeilor cei cruzi
Venit de nicăieri, deşertul să mi-l uzi,
Din firmituri de vise te recompun uman
Şi-mi reclădesc, cu tine... ce-am risipit în van.

Demonică iubire, păcate-a semănat
În inima săracă şi-n suflet însetat.
Demon vechi de uitare furat
Te-am renăscut şi te-am rebotezat.

Din versurile sale... tiptil te-ai adunat,
Te faci poem, şi dormi pe sufletul ei cald.
O pată de culoare purpurie pe coala imaculată
Te înserezi ca vers, în existenţa-i toată
Ţi-a dăruit coroana... şi vrea să-i fi răsplată.

Mariana W. Alecu
07.04.2016





TE VOI REGĂSI

De te vei naşte din nou
Vei fi o minune!

De te vei naşte lacrimă
Cel ce va plânge
Va vrea să plângă mereu.
De vei fi nor
Toţi vor dori să plouă, doar pentru curcubeu.
De vei fi cântec
Pământul va vorbi cântând romanţă,
De vei fi tu măsură
Iubirea nu va mai fi-n balanţă.
De zâmbet ai să fi
În ochii pruncilor te voi găsi.
De vei fi plâns
Am să te sorb din fiecare chip,
De vei fi mare albastră
Am să fiu nisip.
De te vei naşte floare
Am să te culeg,
De te vei naşte munte
Spre tine am s-alerg.
Şi am să ştiu
Rază de soare de-ai să fi
Simţind blândeţea-ţi fină
Ce mă va încălzi.

De... milă te vei naşte
Vei fi inima mea,
Şi te voi recunoaşte
Plângând - râzând, în ea.

Mariana W. Alecu
08.04.2016



OBRAJI VINOVAŢI

Cu-atâta uşurinţă striveşti ''te iubesc''
Încât în faţa ta şi uraganele pălesc.

Noroaie frământate de vite şi tractoare
Înghit tot visul nostru ce-n chinuri grele moare.

Mi-ai aruncat fără măsură, cuvinte demne de slavă îngerească
Far' a gândi că glasul lor cumplit o să rănească.

Zburai peste grădini de trandafiri imparfumati,
Şi-i sărutai în vis obrajii vinovaţi
Complici, în jocul tău de-a dragostea
Obrajii unui înger, copil ce te credea.

Din miile de ''mi-a fost dor iubirea mea''
A rămas numai noaptea goală, plângând pe perna ta.

Şi disperarea de-altădat' de a-mi vorbii neapărat
Tăcere fără sens în ceasul de pe urmă, a lăsat.

Cui strigi cu disperare azi oare ''mi-este dor''?
Cine te mângâie prin gânduri când minţile te dor?

Fosta-i o avalnsa ce-n mod neaşteptat
Toţi trandafirii mei în cale ai călcat.

Mai trec încă o noapte... mă îndrept către pat
Către acelaşi loc în care-ntâia oară te-am visat.

Mariana W. Alecu
06.04.2016





SĂ MĂ MÂNTUIEŞTI

Tu
Eşti rugăciunea mea,
Picătură de ploaie
Ce umple un deşert.

Tu
Înger şi demon
Eşti raiul meu
Şi calea către Dumnezeu.

Eu
Sunt cel ce strigă
Cu glas copilăresc să mă iubeşti,
Eu
Sunt cel ce imploră
De patimă şi păcat să mă lecuieşti,
Cu iubire, să mă mântuieşti.

Mariana W. Alecu
08.04.2016





ÎN CENTRUL INIMII

În centrul inimii stai
Iubire... în Iad evantai.

Iubire perfectă
Veşnic introspectă
Cum te iubesc eu,
Te mai iubeşte doar Dumnezeu.

Eşti faraon!
Ah... viaţa ţi-e tron.

Iubire...
De câte ori te văd
Iubire
De dragoste mă-mbăt.

Iubire...
Aer... vânt...
Iubire
Soare şi pământ.

Am să vin iubito-n viaţ ta,
Te voi paşi, când nu mă vei mai aştepta.
Am să revin iubito, în fiinţa ta
Să-ţi amintesc,ce este dragostea.

Mariana W. Alecu
08.04.2016





NEMERNICUL FĂRĂ IDENTITATE

E ceasul frânt şi timpul spânzurat.
Nemernicul cel blând, numele şi-a uitat.
În pieptul lui ard vreascuri,cuvintele ard,
Minţile-i sunt jar, clipele-i sunt hazard.

Privit-au ochii rază orbitorare
Gaura cheii-a fost prea mare.
Riscat-a să o caute printre cei vii
Pe cea ascunsă-n cărţi şi-n poezii.

E ceasul frânt, a stat numărătoarea,
Timpul desteptarii şi-a risipit răbdarea,
Suflul divin din ea, şi-a auzit chemarea
A zăvorât cuvântul, apoi şi-a urmat calea.

Nemernicul cel blând fără identitate
Se desfată-n tăceri cu,clipe câştigate;
N-ar fi gustat nicicând aşa-afectivitate
De n-ar fi răsfoit şi interzisa carte.

Minţile-i sunt de jar, în amintiri blocate
Mâinile-i tremur, către CER vor s-arate
E ceasul frânt şi glasu-i cenzurat,
Ochii săi pier, dorul l-a spânzurat.

Mariana W. Alecu
11.04.2016



SOARTA TA

Mireasă-n veşnic doliu, tu condamnată eşti
Sortitului cu soarta frântă, să i-te dăruieşti.
Să il mângâi cât două, cât două să-l iubeşti,
Să trăieşti cu durerea-i fără să te opreşti.

Să-i spui... că-ţi aparţine?
Cu greu va crede-n tine.
Dar... lacrimile lui?!
Deşi nu se mai văd
Sunt tot ce il alina.
Nu spune nimănui.

Soarta ta, are soarta frântă, şi nu ştie că eşti.
Iubirea nu mai crede, tu de el te fereşti,
Trăieşte în trecut, tu-n iluzii trăieşti,
El duce flori la cimitir, tu din cer il cerşeşti.

Alecu W. Mariana
12.06.2016





CONTRACT PERMANENT

Am inima în custodia ta lăsată
Prin contract permanent
Pan' pe lumea cealaltă.
Plec şi mă-ntorc, când vreau
Cât ştiu cui este dată.

Comori, am încetat s-adun,
Averile n-au preţ.
Este suficient să fiu şi să îmi spun
Că sunt suflet curat, bun şi măreţ.

Am dimineţi cu soare, în orice anotimp
Zilele-mi sunt un zâmbet, fără spaţiu fără timp.
Şi doar cu mulţumire la cer îngenunchez,
Cred în iubire şi nu cercetez.

ALECU W. MARIANA.





RĂMÂI ÎN PAZA MEA

Bărbatul sufletului meu
Scut făurit în ceruri, de bunul Dumnezeu
Capul plec în faţa fiinţei tale măreţe
Inima o deschid, să pătrunzi cu blândeţe.

În dansul nesfârşitei iubiri, sufletele plutesc
Tresaltă şi zâmbesc, în dans când se-ntalnesc
Măsoară, cercetează în dans când se privesc.
Se ştiu dintotdeauna, s-au iubit, se iubesc.

Femeie milostivă şi firavă
Pentru toţi muritorii ce te gustă, eşti otravă.
Suflete câştigat în ultimul război,
Rămâi în paza mea să fim unul, nu doi.

Am definit noi drumul, prin sânge viitor,
Va fi lumina-n urmă noastră, va fi un muritor
Va fi cel ce va scrie pe fruntea tutror
Ce nu a scris vreodată un altul, muritor.

11.02.2015
ALECU MARIANA





UMANITĂŢII REFERENT

Aveai un trai modest...
Viaţa se exprima toată prin tine,
Însă vroiai mai mult...
Să laşi amprente-n lume
Cândva... în viitor, să se spună de tine.

Ochii tăi de copil nevinovat,
Vedeau încă de-atunci universul gravat
Cu profunde mistere de neelucidat.
Întins pe iarba rece-a serii, în gânduri cufundat
Ai înţeles de mic, de ce lumii-ai fost dat...

Ţi-au trecut anii prin realităţi greoaie,
Le-ai petrecut zâmbind, nelăsând să te-nmoaie
Percepţia de greu, de puţin ori ''nu pot'',
Făcând din toate-acestea destinului tău pod.

Lumi, altora doar vise, paşii ţi-au poposit
Nu te-a-ncantat nimic,căci TOTUL n-ai găsit.
Ai cules doar polenul din tot ce era oprit
Până-n clipa în care, mintea-ţi s-a-mbogatit.

Stai astăzi pe colina ce visele ţi-a tors,
Pe umeri îţi cari anii ce-acasă s-au întors.
Ochii tăi visători şi curioşi de altădată
Înteleg firul ierbii, pricep natura toată,
Cosmosu-ntreg astăzi ţi-e pacient,
Luna ţi-e lampă, soarele student,
Modestia ţi-e casă, smerite umanităţii referent.

Alecu W. Mariana
11.05.2016





URMEAZĂ-ŢI INIMA

Imploră încă o iertare, fără a-ndraznii
A se-afişa-n persoană, ori cuvinte-a grăi.
Tâmplele ţine-n palme, doar solul studiind...
Două furnici îşi cară prada. ''Complot''... spune zâmbind.

Cerul nu-a mai privit de-o vreme indelungata,
Căci gândurile-i ţin fruntea mereu plecată,
Privirea-i este-n doliu, inima-ngandurata,
Din vina fără vină, viaţă-i împovărată.

E primăvară-n lume, berzele au sosit,
''Copilul meu, adusa-ţi, aşa cum mi-am dorit?''
Căci el visa până mai de curând, cu fata ce-a iubit
Să-şi întregească soarta, s-audă gângurit...
De prunc, să-l facă tată, să-l facă fericit.

Ţărâna-şi scutură. Palmele mari, muncite
Şterg tremurând, lacrimi în barbă împletite.
Se ridică încet, ''Doamne... sunt şi eu robul tău,
Fă Tu Doamne-o minune, şi-opreşte chinul meu!''

Norii grei se retrag, şi-o rază-l luminează...
Ochii spre cer ridică şi din suflet oftează:
''La ce să mă grăbesc? de ce să merg acasă?
Acolo e pustiu! iubita mea din versuri nu mă îmbrăţişează''

A fost o vreme-n care, paşii lui se grăbeau
S-ajungă în odaia în care vorbele ei, putere ii dădeau,
Tot ce făcea era uşor, problemele o glumă ii păreau,
Pe vremea-n care inimile lor, la unison băteau.

Imploră încă o iertare, fără a-ndraznii
A se-afişa-n persoană, ori cuvinte-a grăi.
Deschide uşa amintirilor ce-l invadează...
Se vrea puternic, dar inima-l trădează.
Se primeneşte hotărât, şi iubita-şi urmează...
De pleacă azi pe inserat, o-mbrăţişează mâine, la amiază.

Alecu W. Mariana
09.05.2016





FI-ŢI-AŞ TOT

Fi-ţi-ar vorbele, iubire!
Şi iubirea-ţi, nemurire.
Fi-ţi-ar soptele, venin
Celor ce la furat vin
Furând darul nost' divin,
Câştigat cu-atâta chin.
Fi-ţi-ar dragostea, a mea
Fi-ţi-aş leagăn, fi-ţi-aş stea,
Fi-ţi-aş cea, ce-ai vrut a-ţi da
Nou destin şi calea ta.
Fi-le-ar lor... jenă şi jale
Celor ce-au venit s-omoare
Iubirea-ne mântuitoare,
Cu răutăţi devastatoare.
Fi-mi-ai soţ, fi-ţi-aş soţie!
Fir-ar soarta, a noastră, fie...
Răsărit de viaţă nouă
Într-o inima, din două.
Fi-ne-ar iubirea poem,
Şi duşmanilor, blestem.
Fi-ne-ar casă, Dumnezeu!
Fir-ai tu, una cu eu,
Fir-am noi un dumnezeu,
Fi-ţi-aş tot, iubitul meu!

Alecu W. Mariana
08.05.2016





SALVEAZĂ-MĂ DE MINE

Îşi strigă ''AAAHHH!!!''
Şi degetele-şi muscă,
Se-nvarte-n loc
Precum un leu în cuşcă.
''Cum să-mi înăbuş nebunia ce-am în ea?!
Mi-e imposibil... ah! Doamne... dar ce n-aş da...
Să mă preschimb în apă! să mă bea!!!''

Îşi spune printre dinţi scrâsnind de ciuda
Cel bulversat de stări febrile ce-l inundă.

Ah!!! Dumnezeule... ce am făcut?!
Că mergeam înainte! De unde-a apărut... ?!
De ce i-am privit chipul, şoapta de ce-am sorbit?
Salvează-mă de mine!!! cred c-am înebunit!

Se da de ceasul morţii, în timp ce ea...
Se stinge... precum o lumânare
Căci dorul lui-o ajunge.

-Plec! tu... ( opreşte-mă, gândea),
-Dar ce îmi pasă mie?! ( opri-l-ar, dar...nu vrea)
-Sunt la un pas de tine! Tu sigur nu mă vrei?
-Ce mă tot baţi la cap? Pleacă! Fă orice vrei.

Şi dincolo de uşa, inimile răcneau:
''Oh! minte blestemată, să mă despart nu vreau!''

Astea-s trăiri umane. Ca omul, toate trec,
Iubirile curate doar, dincolo de noi merg.

Alecu W. Mariana
04.05.2016





REGRET DE NOAPTE

Explozie de amintiri ţi-au invadat retina
Privind pierdut în amintirea paşilor ei
Ce mângâiau precum un vis grădina...
Tresalţi! Gândul la ea ţi-a deşteptat inima.

În fiecare creangă atârnă-un fruct plângând,
Vântul se tânguieşte plimbanduti-o prin gând,
Florile-şi dau parfumul în noapte inspirând
Doar lacrimile tale, din ochii-ţi tremurând.

O simţi! desfătându-se-n tine, în valuri excitante lin curgând
Ca mierea-ţi umple gura, prin ochi sărată alunecând,
Te-ai împietrit ca stana, să n-o striveşti călcând
Căci a cerut-o viaţa, şi s-a făcut pământ.

Genunchii tăi sărută, în seri de parcă-s infinit
Urmele ei divine, pe unde a păşit...
Trupul ţi-se-nconvoaie, de dor eşti răvăşit
Iubita ţi-este... piatră. Oare cu ce-ai greşit?!?

Alecu W. Mariana
03.05.2016







CONSECINŢA

Aici, acolo, pretutindeni era inserat
Acela ce a fost, cel ce-a plecat;
Un altul... dar tot cel ce dragostea-a călcat,
Sperând că schimbând chipul, de tot va fi iertat.

Luând identitatea unui închipuit perfect
Din răsputeri lupta să capete respect,
Făcând în lupta sa doar gafe ce-l declarau suspect,
Era morman de pulbere şi vină, voindu-se arhitect.

Singurătatea, revine precum un drept câştigat
Aceluia ce chipul şi-a ascuns de vină şi păcat,
Drept consecinţă a faptului că a continuat
S-arunce suferinţă-n văpaia unui suflet nevinovat
Ce până nu demult inc-o şansă i-a dat
Să se retragă-n linişte, şi iertarea i-a dat.

Cununa cea regească în spini transformă-acum
Regina din vechime, ce a ales alt drum
Şi o pune pe capul, demult încoronat cu iubire,
L-aruncă-n suferinţă, în disperare să-i fie mântuire.

Alecu W. Mariana
02.05.2016





IUBIRII SĂ FIM SLUGI

Of... dulcea mea mireasmă de salcâm înflorit
Făptură mea divină, în ochi mi-ai înflorit.
Cu iarna şi cu vara-n April te-ai contopit
Mi te-ai făcut uman, şi demon şi iubit,
M-ai primenit de mine, în tine m-ai primit,
Iubindu-te pe tine, de Iad m-am izbăvit.

Of... eşti tu mântuirea, tu ca nisipul eşti...
Mi-te aşezi în palmă, minţind că mă iubeşti
Dau să te strâng la piept, te scurgi... mă părăseşti
Divina mea cenuşă, de ce mă amăgeşti?!

Of... mirul meu cel tandru ce fruntea îmi săruţi
Degetele-ţi miloase îmi mângâi ochii muţi...
Curgi către buzele-mi crăpate, din lacrimi să-mi aduci,
Sărutul mântuirii, apoi prin viaţă-mi curgi...
Iubitul meu divin, iubirii să fim slugi.

Alecu W. Mariana
03.05.2016





MERCENAR DE SUFLETE

...îşi spune... printre lacrimi cu adânc oftat
După ce mintea-n pulbere şi-a transformat,
După ce viaţa părăsind, sufletul şi-a negociat
Grăbit să-aleagă ''calea'', deşertăciunii s-a asociat.

În lume-i primăvară, în sine-i trist... tomnatic el, actorul...
Gresindu-şi rolul... şi-a distrus viitorul.
Şi-n loc să zboare-n vise şi-a ucis ziditorul
Pe Acela... ce-l crease perfect, descoperindu-i dorul.

Ce pânză dulce... de ar fi gustat-o, ar fi desluşit
Că folosind vopsele autentice, n- ar fi greşit...
Cu pensulele vorbelor ce-au ispitit
Ar fi creat tabloul viitorul ce şi-a dorit.

''Mercenar de suflete'' se autointitulează suspinând
Minţindu-se pe sine, spune ''sunt invincibil''... doar în gând,
Îşi pleacă fruntea şi nu îşi recunoaşte paşii greoi plecând
Spre zări fără speranţa, cu mintea rătăcită implorând
Tot ce se cheamă univers, să-l ţină pe pământ.

Mariana W. Alecu
02.04.2016





AŞA MĂ VREI

Păi... ceri să mă prezint...
Ha ha... cum mă priveşti... cu jind,
Mmm... mă ştii bine, dar vrei ca să te mint
În fantasme de noapte, implori să te cuprind.

Pentru-nceput, sunt jocul din secunde,
M-aşez prin timpul tău oricum, oriunde...
În zâmbete, în gesturi, în fumul de ţigara ce pătrunde
Adânc prin corpul tău, în sânge îţi pătrunde,
Jonglez prin mintea-ţi mută, ce nu mai răspunde Realităţii tale, abanonandu-te tensiunii crescânde.

Nivelul următor... dansez prin umbra genei tale.
Sunt una şi aceeaşi... dar însă-o continuare
A celei ce se joacă, a noului şi-a muzei tale.
Pătrund printre perdele, sunt umbra umbrei tale
Confuzia-ţi din gânduri, ecoul soaptei tale,
Iluzia suavă în stări demenţiale.

Poate... sunt imperfectă... dar tu aşa mă vrei!
Emoţiile mele şi marea de idei
Îţi construiesc o lume, din care poţi să iei
Seva vieţii-ntru totul, să te răzbuni pe zei.

Mă cunoşteai... cu plete ce-ţi mângâiau în zori
Conturul feţei triste, şi-n nopţi de nebunie îţi provocau fiori.
Azi, ceri să mă prezint o alta, dar totuna.
Ţi-am prezentat pe blondă, roşcata, şi pe brună
Pe sfânta, pe suava, pe fiară, pe nebună,
Dar... rămân ciufulita ce-ţi da şi-ţi ia furtuna,
Regina vieţii tale, controversata ta, căreia ii plângi urma.

Alecu W. Mariana
27.04.2016





VA URMA

Aplauzele cad precum ploaia măruntă
Pe scenă vieţii pline din poezia-i franţa.
Zâmbeşte larg, emoţia-i timidă...
Cu-o ultima îndrăzneala, o floare vrea să prindă
Să şi-o aşeze-n piept, pentru-un pic de culoare
Peste costumu-ndoliat de-acorduri de vioare
Ce-o clipă, în spectacol i-au fost şi mângâiere şi chemare.

Auzul se estompează... ultima reverenţă
Semnează graţios, celor prezenţi cerând clemenţă
Pentru urmarea fără de urmare, ce va urma-n absenţa.

Cu ochii-nlacrimati, în loje rezervate câtorva
Îşi vede tot trecutul, artizan zgomotos cu ochi de gheaţă
Ce orgolios, să-i scrie viitorul insistă.

Nebună frenezie, clipa din urmă-i ovaţiona,
Se bucurau cu toţii, dar nimeni nu ştia
Că-i ultimul spectacol... apoi va dispărea,
Că va alege calea... unde nu este ''va urma''.

Alecu W. Mariana
28.04.2016







IUBIREA CA UN ŞAH

Luarăm dragostea ca pe un şah
Transformând anii noştrii-n almanah,
Cu fiecare ilustrată oftăm ''ah''!
Eu, pe Pământ cu Dumnezeu
Iar tu pe Marte, cu Alah.

Tabla de joc... un tatuaj pe minte.
Minteai mereu... hm... gândeai, dinte pentru dinte.
Regina te salva înaintând drept şi cuminte,
Nebunule! trişai mereu, credeai că nu te simte.

Din turnul lui, protejat de regina-n alb costum
Regele negru cel infatuat, îşi calcula cu tactică un drum,
În calea sa către realizare, s-a folosit subtil şi de nebun.

Nebunule, ai înşelat regina!
Turnul ai dărâmat, şi ţi-ai distrus inima,
Pe rege protejezi, şi îţi asumi tu crima!

Pionii cei mărunţi, atacă cu o dârză-ncrincenare
Tot pentru rege te exclud nebune, mutare cu mutare
Regina ţi-ai permis să îndrăgeşti, şi regele acum vrea răzbunare.

Se-ntunecă în sală... minţile se opriră din gândit,
Pe tabla tatuată, un nou pion far' permisiune, s-a ivit
Purtând pe cap coroana albă...
Pe toţi pionii, rege şi nebun, i-a substituit.

- Daţi-va la o parte! va oblig, nu va rog
Vin din eternitate, regina mi-o arog!
Îmi aparţine-n totul, e vers din versul meu!
E strofă din poemul făcut lui Dumnezeu.

Alecu W. Mariana
26.04.2016





CEA CU ŞI FĂRĂ NUME

Pretioasa oricui, iubita tuturor şi-a nimănui
Adorată-n secret, pe buzele oricui,
Aparţinându-i lui... exclusiv, Nimănui.

Pe unde paşii-şi plimbă, mărgăritare cresc
Sărutul ce nu-l da, este un dar ceresc,
Din perlele coroanei, da celor ce cerşesc
Slove ca doctorie, celor ce se căznesc.
Celor pustii de viaţă le-a spus cald, ''te iubesc''.

E mereu ocupată, eterna purtătoare de cuvânt
Fără de alinare, când trupu-i oboseşte în veşmânt.
Au întâlnit-o mulţi... de când din cer venit-a pe pământ,
Au numit-o amăgire, speranţa, şi chiar... vorba-n vânt.

Dintre toţi muritorii, doar unul s-a găsit să o înveţe
Şi studiind-o întru amănunt, răbdare şi delicateţe
I-se adresă-ntr-o zi, cu-alese vorbe şi blândeţe
Primind bilet de voie, în lumea nepătrunsă de vis şi frumuseţe.

Pretioasa oricui, iubita tuturor şi-a nimănui
Îşi puse eternitatea, pentr-o secundă-n cui,
Şi-şi dărui totală, şi veşnicia lui...
Placară împreună în ţara... Nimănui.

Adorată-n secret, pe buzele oricui,
Îşi dăruia sărutul vieţii... Nimănui,
Fără a ştii ea, cea cu multe nume
Că Nimeni cel mai adorat, nu e pe lume.

Alecu W. Mariana
25.04.2016





CUNUNIE

În salonul de nuntă, pe mese albe-ntinse
Pahare-nalte din cel mai fin cristal
Aşteaptă să închine, iubirea celor doi, fără egal.

Lumânări pâlpâind, dansează-n aşteptare,
Perdelele valsează pe-acorduri de vioare,
Trandafiri, lăcrămioare dulci şi seducătoare
Dăruiesc nemurirea, pentru-a lor sărbătoare.

Prin marile vitralii, pătrunde-n încăpere
Şi soarele cel vesel cu a să mângâiere,
Rafatand tot decorul intr-o caldă-mbaiere
Curgând misterios prin pocale, cu miere.

Afară, numai vântul adie-mbietor în prag
Amestecând aromele de tei şi fag.
Gazele, fluturii se bucură-ntr-o hora
În compania cerului, ce jocul le adoră.

Se-aud din depărtare zumzetele vioaie
Şi sarba veselă a picăturilor de ploaie,
Iarba trimite cântecul prin frunzele de naie
Norii cremoşi adună trena lor, să stîngă din văpaie.

Nuntaşii - visele lor de-o viaţă, se adună puhoi
S-au împăcat cu toate, trăind pentru-amândoi,
Naşii - închipuiri de serafimi din altă lume
Veniră-n taină mare, cu drag că să-i cunune.

Mireasa... însăşi iubirea, mister far' de cusur în vers
Păşeşte, toată lacrimă înveşmântată-n zâmbet
Pe urmă paşilor de miere, pe unde mirele - dor, a mers.

Se întâlniră la altar, decorul tremură, şi totu' a amuţit.
Dorul îngenunchează.
Lacrimi din veşnicie din ochi, pe chip au năpădit,
Mireasa lui prea adorată, în sfârşit a sosit,
Dumnezeu Prea Înalt, destinul le-a unit.

Alecu W. Mariana
25.04.2016


ULTIMUL DRUM

Ceasuri în lene-şi mişcă clipele înspăimântate
Tic-tac... sfârşitul nu-i departe.
Bătrânul împărat îşi cară cu greu trena ciuruită
De aşteptări, de gânduri, de lupte zdrenţuită.
Ferestrele învăluite-n soare de-altădat'
Sunt rupte şi murdare, servitorii-au plecat.
Saloanele pustii cu straturi îngroşate de tristeţi
Reflectă azi memorii-nmormantate sub paşii lui înceţi.

Un' sunteţi toţi?! veniţi, mă ridicaţi!
Răspundeţi!!!... măcar voi demoni întunecaţi.

Impunătorul tron îi pare aşa departe...
În mâna-i tremurândă se sfâşie o carte,
Cuvinte înţelepte se-mprastiu pe podea,
După ce le-a ucis... le-ar aduna.

Se-apleacă... nouri de praf i se-ntind aşternut,
Tavanele înalte-i par paradis pierdut...
Picturi din alte lumi, fantasme de iubire
Poveşti înălţătoare, vise de preamărire.

Atâta linişte... nu a mai fost vreodată
Nici măcar în iubire... în viaţă de-altădată.
Paricule de praf dansează, par a fi fericite,
Dansul lor printre genele-i jumate adormite
Îl ameţesc, îl izgonesc în lumea ce-l înghite
În lumea lui secretă, unde nu-s nici bune şi nici sfinte.

Vitralii chinuite spun poveşti pe-nserat
Gângăniilor, veşniciei, ce trupul i-au cărat
În alt palat de-o-nsigurare şi mai infioaratoare
Celui ce a distrus în viaţă tot ce-i era răscumpărare.

Alecu W.Mariana
16.04.2016





TRECUT ŞI VIITOR

În viitor, într-o după amiază liniştită
Se-nfatisă la poarta celei ce-aştepta cinstită
Străinul belicos, ce-o vroia drept iubită
Pe-amanta adevărului, cea părăsită.

- Vorbeşte, trubadurule înlăcrimat.
Ce vrei azi de la mine? Eu, uitării te-am dat!
Lăsat-am plată timpului tot versul tău duios,
Făcut-am amintire din tot ce-a fost frumos.

-Femeie milostivă... treceam şi eu pe-aici...
Am gândit pentr-o clipă, c-ai vrea ceva... să-mi zici,
Şi-n adevăr grăiesc... mă-ncearcă multe frici
Căci inima-mi te plânge, şi-n gând mereu îmi strigi...

Aşa bine-l ştia pe insul ce venise ca s-o vadă
Încât acum, nu mai era nevoie de dovadă.
Era el... glasul dulce de-acum câţiva ani
Ce pe iubirea ei n-a dat doi bani.

Mâinile lui astâmpăr nu aveau deloc,
În ochi, tot dorul pentru ea era un foc,
Genunchii-i tremurau ca-n miez de iarnă
Pe chip, regretele începură să cearnă
Lacrimi fierbinţi. Acum ştia de karmă.

-E-un Dumnezeu, iubitul meu de-o clipă!
Plângi tu acum. Eu am făcut risipă...
Pentru o vreme scurtă... plătit-am cu ani grei
Iubirea ce îţi port. Acuma... ce mai vrei?

-Femeie milostivă... ba nu; iubita mea!
Mi-am adunat curajul să vin la poarta ta
Să-ngenunchez femeie aici, în faţa ta,
Te rog! vreau să-mi fi cheie... mă ceartă inima,
Vreau să îmi fi soţie, pe veci să fi a mea.