În acelaş timp 

 În viaţă se întâmplă

că în acelaş loc

în acelaş timp

unii se chinuie

în sfâşietoare

dureri

alţii înnebunesc

de prea multe

plăceri

în aceeaş zi

în acelaş bloc

la aceeaş oră

pe aceeaş scară

pe unul îl ridică

veseli spre casă

pentru prima oară

din acelaş bloc

de pe aceeas scară

trişti şi îndureraţi

pe altul îl coboară

pentru ultima oară

însă la amândoi

li se aduc aceleaşi

flori - busuiocul

 

Apocalipsă

Se întoarce

lumea pe dos

morţii par vii

iar viii par morţi

nu mai au nici simţ

nici inimă nici miros

nici gândire nici minte

sunt pur şi simplu

o grămadă de oseminte

înfăşate în scutece de piele

palidă şi vineţie

de li se văd plexurile

le sunt ignorate

aspiraţiile şi 

cenzurate

visările

 

În competiţia vieţii  

Alergăm ca atleţii

de la mic la mare

în competiţia vieţii

să creştem alergăm

să ne îndrăgostim

o şcoală să absolvim

            

alergăm

după slavă după funcţii

uitând de valori şi principii

             

alergăm

după bani haine

în trend sofisticate

după maşini scumpe

şi case-palate

               

alergăm

să punem băutură scumpă

pe masă la fel şi mâncare

că dă stilul sănătos de viaţă

e la mare căutare

                

alergăm fără să ne oprim

nu ne ajunge timp

pentru copii şi părinţi

să gândim să ne dorim

oameni să fim sincer să iubim

          

şi doar ajungând

la finişul vieţii

ne întrebăm

oare ce diplomă

ni se va decerna

unii vor fi trişti

dezamăgiţi

şi amarnic vor regreta

însă greşelile făcute

nu se mai pot

repara

 

Frumos şi urât

Lăsa-ţi  frumosul să fie

expus la vedere

să fie văzut

spus auzit

îndrăgit

atins

urâtul să fie tăinuit

de nimeni văzut

auzit folosit

să nu poată

provoca

nicicând

nimănui

durere

şi rău

 

Dangăt de clopote

Bat iarăşi clopotele cu dangăt

obosit

prevestind un alt măcel

fără de sfârşit

au bătut când ţara pârjolită

a fost

furată trădată de mancurţi

şi de hoţi

               

acum este jefuită fără

precedent

năvălită de un torent

impetuos

clopotele bătând au răguşit

când hunta

împinge sabia  hoţiei

în inimă prin os

             

opriţi-vă cât încă se mai poate

opriţi-vă din cumpărat

pe cei vii rătăciţi

şi încetaţi să mai trădaţi

sufletele moarte

             

lăsaţi flacăra speranţei

ce pâlpâie  în ochii

şi cugetul

tinerii generaţii

foc să ia

nu o stingeţi

opriţi-vă

cât încă se mai

poate ...

 

Speranţă 

Uneori viaţa e crudă cu noi

cu radiera problemelor

ne şterge speranţa

şi dulceaţa visărilor

          

ne împinge cu

înverşunare

la marginea prăpastiei

de unde se pare

că nu prea ai

 scăpare

              

eşti prins între

cerul noros întunecat

şi fundul pâmântului

cu focu-i infernal

care îţi arde sufletul

scos deja la mizat

           

să cedezi e calea

cea mai uşoară

          

chiar de te simţi

o pasăre cu aripile

frânte

încearcă să zbori

zbate-te ridică-te

şi acolo sus

după negrii nori

vei găsi lumina

care te va ajuta

să înţelegi

cât de frumoasă

este viaţa

 

 La răscruce

Cine sau ce suntem

la răscrucea dintre

moarte şi viaţă

un mormânt părăsit

ori o casă luxoasă

un bogat îngânfat

ori un biet oropsit

un nor destrămat

şi pe cer rătăcit

ori o plantă din

glastră ce tocmai

frumos a înflorit

        

cine vom fi

când vom pleca

cu ce am venit

         

un suflet rătăcit

înnegrit ruşinos

ori curat smerit

şi luminos

              

să luăm aminte

că în eternitate

nu există minciună

nici pile nu-s

este doar stimă

egalitate

şi dreptate