În acelaş timp
În viaţă se întâmplă
că în acelaş loc
în acelaş timp
unii se chinuie
în sfâşietoare
dureri
alţii înnebunesc
de prea multe
plăceri
în aceeaş zi
în acelaş bloc
la aceeaş oră
pe aceeaş scară
pe unul îl ridică
veseli spre casă
pentru prima oară
din acelaş bloc
de pe aceeas scară
trişti şi îndureraţi
pe altul îl coboară
pentru ultima oară
însă la amândoi
li se aduc aceleaşi
flori - busuiocul
Apocalipsă
Se întoarce
lumea pe dos
morţii par vii
iar viii par morţi
nu mai au nici simţ
nici inimă nici miros
nici gândire nici minte
sunt pur şi simplu
o grămadă de oseminte
înfăşate în scutece de piele
palidă şi vineţie
de li se văd plexurile
le sunt ignorate
aspiraţiile şi
cenzurate
visările
În competiţia vieţii
Alergăm ca atleţii
de la mic la mare
în competiţia vieţii
să creştem alergăm
să ne îndrăgostim
o şcoală să absolvim
alergăm
după slavă după funcţii
uitând de valori şi principii
alergăm
după bani haine
în trend sofisticate
după maşini scumpe
şi case-palate
alergăm
să punem băutură scumpă
pe masă la fel şi mâncare
că dă stilul sănătos de viaţă
e la mare căutare
alergăm fără să ne oprim
nu ne ajunge timp
pentru copii şi părinţi
să gândim să ne dorim
oameni să fim sincer să iubim
şi doar ajungând
la finişul vieţii
ne întrebăm
oare ce diplomă
ni se va decerna
unii vor fi trişti
dezamăgiţi
şi amarnic vor regreta
însă greşelile făcute
nu se mai pot
repara
Frumos şi urât
Lăsa-ţi frumosul să fie
expus la vedere
să fie văzut
spus auzit
îndrăgit
atins
urâtul să fie tăinuit
de nimeni văzut
auzit folosit
să nu poată
provoca
nicicând
nimănui
durere
şi rău
Dangăt de clopote
Bat iarăşi clopotele cu dangăt
obosit
prevestind un alt măcel
fără de sfârşit
au bătut când ţara pârjolită
a fost
furată trădată de mancurţi
şi de hoţi
acum este jefuită fără
precedent
năvălită de un torent
impetuos
clopotele bătând au răguşit
când hunta
împinge sabia hoţiei
în inimă prin os
opriţi-vă cât încă se mai poate
opriţi-vă din cumpărat
pe cei vii rătăciţi
şi încetaţi să mai trădaţi
sufletele moarte
lăsaţi flacăra speranţei
ce pâlpâie în ochii
şi cugetul
tinerii generaţii
foc să ia
nu o stingeţi
opriţi-vă
cât încă se mai
poate ...
Speranţă
Uneori viaţa e crudă cu noi
cu radiera problemelor
ne şterge speranţa
şi dulceaţa visărilor
ne împinge cu
înverşunare
la marginea prăpastiei
de unde se pare
că nu prea ai
scăpare
eşti prins între
cerul noros întunecat
şi fundul pâmântului
cu focu-i infernal
care îţi arde sufletul
scos deja la mizat
să cedezi e calea
cea mai uşoară
chiar de te simţi
o pasăre cu aripile
frânte
încearcă să zbori
zbate-te ridică-te
şi acolo sus
după negrii nori
vei găsi lumina
care te va ajuta
să înţelegi
cât de frumoasă
este viaţa
La răscruce
Cine sau ce suntem
la răscrucea dintre
moarte şi viaţă
un mormânt părăsit
ori o casă luxoasă
un bogat îngânfat
ori un biet oropsit
un nor destrămat
şi pe cer rătăcit
ori o plantă din
glastră ce tocmai
frumos a înflorit
cine vom fi
când vom pleca
cu ce am venit
un suflet rătăcit
înnegrit ruşinos
ori curat smerit
şi luminos
să luăm aminte
că în eternitate
nu există minciună
nici pile nu-s
este doar stimă
egalitate
şi dreptate