Poezii de Dana Pătrașcu

Pentru o naștere deplină

 

Când m-am născut

credeam

că sunt singura care

văd altceva decât

ceea ce mi se oferă,

credeam că

e mai firesc să tac

decât să visez,

mai zvelt

să adorm pe nori

decât să curg a ploi,

să desenez infinitul

lunecând

printre scări

ce nu-mi arătau decât

săgeți spre cer.

 

Credeam că sunt

un sloi de gheață

din raze de soare verzi,

mă priveam în oglinzi adormite

și nu-mi recunoșteam umbra …

 

Acum știu că

nu sunt singura

care îndrăznește

să descopere cerul

adormind între

curcubeu și luceafăr.

 

De-abia acum.

 

Și eram atât de sigură că nu sunt,

așa de singură cât sunt,

încât

aș fi pus rămășag

pe o grămadă de stele,

doar pentru că

ele mă știu,

îmi sunt surate,

îmi sărută razele

adunându-mă

din cer și până în călcâie

doar pentru o naștere deplină.

 

Dumnezeu mi-a dat iubirea

 

Când Dumnezeu a făcut omul,

Cu ale Lui puteri imense,

I-a așezat ca umbră pomul,

Nu un costum cu multe pense.

 

Când Dumnezeu a iscat apa

Cu limpezimea ei majoră,

Nopților albe le-a închis pleoapa

Cu stelele, din oră-n oră.

 

Când Dumnezeu a sculptat mărul,

Rotund ca sânul de femeie,

A pus în el tot adevărul,

Sau poate-i doar a mea idee?!

 

Când Dumnezeu mi-a scos în cale

Ochii tăi ca două smaralde,

Sub picături torențiale,

Inima-n dor a vrut să-mi scalde.

 

Când Dumnezeu mi-a dat iubirea,

Averea mea neprețuită,

În suflet mi-ai picurat mierea

Cu credința indefinită.

 

Să pot inunda infinitul cu tine

 

Am sfâșiat depărtarea

cu ghearele ascuțite de lacrimi,

am redus la tăcere

uitarea,

i-am pus lacăt la gură,

ochelarii cailor la ochi,

suspinele clipelor în cuvânt.

 

Am îngenunchiat visele

nevisate,

le-am sfărâmat

ca pe o zi cu rang de mileniu

în ore, secunde, clipe, lacrimi, suspine,

dor, mult prea mult dor…

nesfârșit.

 

Am deșirat zilele

una câte una,

la picioarele anilor,

mă implorau să le iert,

să le cert,

să le adun și să le scad

ridicându-le la puterea

iubirii nestingherite

de timp.

 

Am aprins luminile

să pot zări zorii,

să pot inunda infinitul cu tine,

să urlu a dragoste deplină,

strivind logica,

simetria,

legile firii

și a le firului de apă,

apă sărată de dor…

lacrimi îndulcite

cu neputință.

 

Mi-e dor, prea mult

pentru a-l putea răstigni

pe tavanul cerului,

pe cerul viselor noastre,

unde așezam stelele

seară de seară,

de șoapta ta,

de mângâierea și privirea ta,

de luna noastră zâmbitoare

și de cea plină de noi.

 

Mi-e șoapta obosită de dor,

razele soarelui adormite

de ger,

mi-e liniștea zguduită de

avalanșa de suspine

coapte, aburinde,

nemăsurate.

 

Simt că-mi pierd pământul

de sub cap

câștig cerul

deasupra norilor,

îmi agăț raze firave în plete,

zămislindu-te din nou

și din nou

până în ultima zi

a omenirii.

 

Zvâcnire

 

Silabisesc regina frunzelor arse

cu călcâiul plin de dor,

smulg jumătăți de nopți

din ghearele lacrimilor

neîndurătoare.

 

Șlefuite amintiri

îmi invadează trupul, ruginit

de săgețile soarelui

și șoaptele înghețate

pe tăcerea zorilor goi.

 

Mângâi o bucată de lună

uitată pe cer

în graba de a merge spre mâine,

rămân ancorată în tine

râzând,

mai săracă cu o noapte.

 

Cuprind cu geana asfințitul,

implorând visele să te poarte

pe aripa stângă a stelelor

rătăcite printre povești

de uitare.

 

Adun glasul nopții

cu tăcerea și liniștea

înecate în pustiu,

să-mi ascund sub pernă

dorința.

 

Sunt toate la locul lor

nimic și nimeni nu poate

să-mi înăbușe biruința,

nici toamna, nici noaptea,

nici moartea.

 

Doar iubind

 

Munți de-ntuneric,

scrum și zgură

de-aș aduna peste lumina

pe care o emană glasul tău,

nămeți de fum,

dor și durere

de-aș năpusti pe amintirea

ce nimeni nu ne-o poate lua…

 

Și tot am moșteni iubirea…

și tot ne-am dărui catifeaua,

și tot ne-am săruta secunda

clădită numai de noi doi.

 

Munți de durere și de lacrimi

de-am îndura,

pentru vecie,

vom izbuti să curgem viața,

vom reuși să punem zorii

acolo unde nimeni nu

i-a despletit vreodată.

 

Vom reuși să spunem lumii

că doar iubind

vom putea deveni

oameni.

 

Surâd a păcat

 

Nici măcar un ceas

din întreaga lume

nu face un pas

fără să-mi consume

șoapta de pe buze,

zorii din cuvânt

ce vor să m-acuze

de ceea ce sunt.

 

Nici măcar o ciută

nu se lasă prinsă

de o lesă mută

și o soartă stinsă.

 

Eu, un zbor de flutur

limpezind furtuni,

căutând să scutur

zilele de luni,

adorm iar securea

bine ascuțită

îmblânzind pădurea

pentru-a fi iubită.

 

Rătăcesc cu capul

mai mereu plecat,

pun suflet cu sacul,

surâd a păcat…

 

Doinesc

 

azi mi-a nins un biet mesteacăn

pe umeri, cu gălbenele

arse în doruri și jale,

pentru paginile mele.

 

mâine, când din stol de fluturi

se va asculta baladă,

pe al lacrimilor muguri

se va naște altă stradă.

 

sub călcâiele ce astăzi

au strivit galben sărut

se vor desfăta lăstarii

încropind alt început.

 

ning un vers împleticindu-mi

visele în palma stângă

ca o toamnă ce-și croiește

drum spre cer… doinind să plângă.

 

Nebunie de dor

 

”- Să-mi scrii, iubirea mea, seninul

ce ţi-l aduc, mizând pe-o stea

ce recunoaște că destinul

nu-l scriem noi, ci dragostea.

 

Să-mi scrii discret, să nu-nţeleagă

nicicând oricare cititor,

doar noi, în lumea asta-ntreagă

pictăm în vers cuvântul dor.

 

Să-mi scrii, iubirea mea, pe ceaţă,

așa cum doar tu știi să scrii,

pe zori, în orice dimineață,

cu stele, verbul „a iubi”.

 

Să scoți din gheara nopților

cu versul tău catifelat,

mirajul sfânt al zorilor

din cerul nostru adorat.

 

Să-mi scrii, doar mie, pe vecie,

să-ţi fiu tot ceea ce-ai visat,

să ne scăldăm în poezie

și-n șoapta plină de păcat.

 

Să-mi scrii pe toate, câte-n lună

și-n stele vor să mă supun.

să mă iubești ca pe-o nebună,

să te iubesc ca pe-un nebun!”

 

”- Să-mi scrii, în versuri adorate

de toți cei ce le vor citi!”

mi-a șoptit muza mea-ntr-o noapte,

”- Să-mi scrii, iubita mea, să-mi scrii!”

 

Geamăt imens

 

Dezveleam clipe reci în miimi de fiori,

Dezgropam șoapta mută, mângâiată pe frunte.

Stele verzi și căprui dezgolisem din zori

Dezmierdând peste pleoape, lacrimi calde de munte.

 

Adoram infinitul lunecând izbitor,

Imploram raza caldă să-și croiască alt sens

Între șoaptele noastre și-o petală de dor,

Ne uneam biruința într-un geamăt imens.

 

Aprindeam noaptea crudă și-o plimbam peste timp,

Să clădim vers bezmetic rătăcind printre flori

Izgonite din lume, zămislind anotimp

Din petale de nuferi adormiţi în culori.

 

Rescrie-mă în versuri albe

 

Azi dimineață,

după ce m-am spălat

pe ochi cu tine,

pe tâmple,

pe umbră,

mi-am pus soarele-n priviri

și-am plecat

spre eternitate.

 

Șoaptele tale

se hârjoneau încă

în buzunarul de la piept,

în spatele meu,

se auzeau dorințele tale,

susur fierbinte

al unui singur

fir de dor.

 

Parfumul zorilor trecuți

îmi mângâia coapsele,

surâsul pleoapelor

îmi săruta cuvântul

nescris încă.

 

Rescrie-mă în versuri albe,

descrie-mă într-un cuvânt,

pune-mi pe tâmple miliarde

de sărutări… cu tine cânt.

 

Cu tine zbor peste vecie

și peste toate câte-or fi,

cu tine lumea e pustie,

când ne iubim ca doi copii.

 

                                             CURRICULUM VITAE     

 

                                                

 

Nume : PĂTRAŞCU

Prenume: DANIELA GEORGETA

E-mail - Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

            - Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

             Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Data naşterii 20.01.1967

Adresa: Str Radu Constantin nr 23, sector 5, Bucureşti, România

Naţionalitate: română

Am lucrat la C.N.Poşta Română din 01.07.1988 până în 24.07.2015

Din 01. 07. 2015 până în 05.09. 2016 am lucrat în Ulm; Stuttgart; Germania

Stare civilă - divorțată, 3 copii;

Absolventă a colegiului Dimitrie Bolintineanu;

 

       - poet și prozator din 

       - 2011 -  volumul de poeme "Pe culmea norilor"  la editura Sieben Publishing;

       - 2012 -  audio-book-ul - "La capăt de curcubeu"  la editura Sieben Publishing;

       - 2012 -  volumul de poeme - ''Dialectica Paradisului'' la editura Calameo;

       - 2012 -  volumul de poeme - ''Cum gândește o furnică'' la editura Calameo;

       - 2013 -  Antologia - "Romeo şi Julieta la Mizil"  la editura RBA Media;

      ( festivalul internaţional de poezie şi epigramă ediţia a VI-a 2012-2013)

       - 2013 -  Antologia "Suflet Nemuritor"  la editura StudIS;

       - 2015 - romanul ''Dreptul de a zâmbi'' la editura Ex Libris Universalis

       - 2016 - volumul de poeme '' O Picătură de Suflet'' la editura Ștefadina.

       - 2016 - Antologia - "Romeo şi Julieta la Mizil"  la editura RBA Media;

( festivalul internaţional de poezie şi epigramă ediţia a VIII-a 2014-2015)