Motto: „Așa cum o zi plină de evenimente aduce după sine un somn dulce, la fel o viață trăită din plin este încununată de o moarte ferice.” Leonardo da Vinci
A trecut un an de când Ioan Romeo Roșiianu a plecat dintre noi, dar parcă nici acum nu ne-am obișnuit cu absența lui. Sunt oameni care trec prin viața noastră și oameni care lasă urme adânci, ...
Biografiile oamenilor mari nu sunt „linii drepte”, trasate în laboratoare sterile de moralitate. Uneori, cele mai profunde spirite se nasc din coliziunea cu propriile prăpăstii. Valoarea unui om nu se măsoară prin absența greșelii, dar prin uriașa forță de a se ridica, de a se reinventa și de a dărui celorlalți. Poetul și ziaristul Ioan-Romeo Roșiianu ...
După ce s-a certat cu rabinul Moses Roses, scriitorul Pompiliu Marcea a fost găsit mort în Lacul Herăstrău
La fel de inexplicabil, în același context conflictual, alți doi susținători ai Operelor Complete ale lui Eminescu, au avut morți suspecte.
Poetul Ion Lotreanu a fost găsit spânzurat la data de 22 mai 1985, iar Alexandru Oprea, editorul Operelor lui Eminescu, a ...
Scriitorul maramureșean Vasile Muste s-a stins din viață la vârsta de 70 de ani. Poet și om de presă, acesta a lăsat în urmă o operă construită în peste cinci decenii de activitate literară și o contribuție importantă la viața culturală a Sighetului.
Născut la 30 ianuarie 1956, în Coruieni, localitate cunoscută astăzi sub numele de Coroieni, Vasile ...
Odată cu noua stagiune. A douăzecea la număr. Ce-a debutat cu un excelent concert al Orchestrei de Tineret Pitești. Dirijor Tibi Dragoș Oprea. Urmat de un recital, de Ziua Națională a Chinei, de alt recital cu muzică din ambele țări, susținut de violonista Diana Jipa și Marius Doniga la pian. A urmat Alex. Tomescu, violonist de top și un cvartet ...
A plecat și Mircea M. Ionescu de pe pământ...
S-a dus la Ceruri să comenteze meciuri și să scrie piese de teatru printre nori. L-am cunoscut demult și mi-a fost un bun coleg de presă. Când și când vorbeam la telefon. L-am întâlnit pe viu acum un an sau doi la Festivalul de Teatru de Studio desfășurat la „Davila" piteștean. Unde i-am văzut o excelentă ...
În societatea tradiţională, căsătoria reprezenta cel mai complex
fenomen folcloric, având interferenţă cu toate celelalte manifestări folclorice.
Unele obiceiuri nupţiale maramureşene s-au pierdut sau sunt pe cale de a se pierde sau de a se contamina cu obiceiuri preluate din alte zone ale ţării sau chiar cu tradiţii importate de peste hotare de către cei care ...
Nunta este unul dintre cele mai importante obiceiuri în comunitatea tradiţională atât pentru viitoarea familie, cât şi pentru structura de neam.
În locuinţele monocelulare, camera de locuit casa, îndeplinea toate funcţiile familiei. Astfel, pentru a evita pericolele viitoare, concepţia, naşterea, căsătoria şi moartea se realizau în acest spaţiu sacru şi intim.
Fondator al revistei „Moara lui Gelu”, scriitorului și jurnalistul Dragoș Gelu s-a născut la 22 februarie 1967, în Lucăcești, și face parte din categoria personalităților maramureșene recunoscute pentru bogata activitate pedagogică, literară și culturală. Profesor dedicat, jurnalist, poet și coordonator de proiecte editoriale, dl. Dragoș Gelu a debutat în ...
O asemenea cercetare nu poate să facă abstracţie de cele două publicaţii principale care apăreau la Bucureşti şi care erau publicaţii ale Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti, mai exact ale U.A.S.C.R.-ului: Amfiteatru (1966-1991)şi Viaţa studenţească (1956-1989). Trebuie aşadar făcută o distincţie clară între revista de universitate şi ...
Marian Ilea: Domnule Nicolae Breban, domnule Augustin Buzura,
cred că oriunde v-aţi afla, aveţi în memorie un loc drag, o amintire legată de Baia Mare.
Nicolae Breban: Eu m-am născut în acest oraş, dar foarte curând, pe când aveam eu doi ani, prin '36, tatăl meu care pe-atunci fusese funcţionar la episcopie, a fost numit preot paroh în comuna Recea, unde în '40 a ...
1. MAI PÂLPÂIE O LUMINĂ...
Te-am aşteptat din visuri palide s-apari...
Cu tine-n gând, mi-am împletit poveste...
Din poze ruginii, de vreme, să-mi răsări,
Zâmbind din ele, poate să-mi dai o veste !
Dor mut am adunat, neavând puterea,
Să şterg, ce vremea mi-a lăsat ucis...
S-aşterne colbul pe iubire şi tăcerea,
O cruce zace la capul jalnicului vis !
Aş vrea, să-mi las frâu liber simţirii,
Să-mi şterg lăcrima de ceară pe obraz...
Mă doare nisipul clepsidrei şi-al amintirii,
Mă năpădesc păreri de rău şi de necaz !
Mă răzvrătesc, punând inimii un scut,
Încerc să ies din mormanul de ruine...
Dar grele-mi simt picioarele, de lut,
Genunchii mi se taie şi cad iar pe vine...
Să-mi smulg, îmi zic, durerea din privire,
S-azvârl pocalul, sorbit zilnic cu pelin...
Gândurile-mi răvăşite s-adun din rătăcire
Şi gura să mi-o şterg de veninos suspin !
Să-nchid poarta trecutului, să nu mă mint...
Nălucile s-alung, ce m-amăgeau-n neştire !
Mai pâlpâie-o lumină, o roză-n piept mai simt,
Mi-arată un drum nou... spre pace şi iubire !
________________ NORA __________________
versuri din vol. __ " Apostol fără nume " __
2. ÎN SUFLET VERDE, SPERANŢELE NU MOR
Sub raza cald-a soarelui, a răsărit un firicel,
De-un verde crud şi-adâncă-n humă rădăcină...
Sorbindu-şi seva cu nesaţ, devenise copăcel,
Ca braţe spre cer, întindea ramuri din tulpină!
Creştea cam singuratec, la margine de drum,
În a luminii cale, lăsa timid un pic de umbră
Pe ce odată fusese ars, în pulbere şi scrum,
De-un foc mocnit, în noaptea grea şi sumbră !
Deja-ncepuse să-l îndoaie vântul şi furtuna,
Frunzele să-i smulgă şi să-l îndoaie de grumaz...
Promoroaca-i îngreuna de mic ramurile, într-una,
Oricât voia să pară brad puternic şi viteaz...
Cu cât se înălţa mai sus, ca să privească-n zare,
Mai aprig îl loveau crivăţul şi trăsnete şi... ploi...
Căuta şi alţi copaci neajutoraţi, în depărtare,
Se-ntrista de-aplecaţi păreau, singuri şi goi...
Ce mult voia, cu ramurile, pe vreunul să ajungă,
Să-i simtă seva cum pulsează... să-i ţină de urât...
Avea însă de crescut, calea părea-ncă lungă,
Până la cel de mai aproape şi era posomorât...
Trecuseră însă primăveri şi veri şi... toamne..
Scoarţa-i începuse, cu anii, să i se scorojească...
Ce mult dorise-n nopţi târzii o mângâiere, DOAMNE,
Împletindu-şi crengile c-un altul, împreună să trăiască !
Acum, în pragul iernii, l-au părăsit frunzele... au căzut,
Dar, ceva a-nvăţat, că sufletul când este încă verde,
Păsările îi vor veni pe crengi să-i cânte, aşa, ca la-nceput,
Că, speranţa-i vie, trăieşte... e ultima ce o va pierde !
________________ NORA __________________
versuri din vol. __ " Apostol fără nume " __
3. CAPCANA TIMPULUI
Nu privi-n urmă sub talpă de Timp,
Cu ochiul albit la speranţă, ca orbul...
Pe paşii neşterşi, de umbli-n răstimp,
Din clipe o să-ţi fure, schimbând anotimp,
În pumn de-amintiri zvârlindu-ţi doar colbul !
Căutăndu-ţi trecutul prin vechile sertare,
Prin galbene poze cu chipuri şăgalnice,
Melancolia iţi năpădeşte orice cugetare,
Prizonierii în timp, pe-o funebră cântare,
Din hrube răsar, cu zâmbete jalnice...
Te doare tristeţea de parc-ar fi ruptă,
Din sarca inimii, ce-n zvâcniri neîncetate,
Se zbate să uite, că-i firavă şi suptă
De-ncercări, tresăriri în crâncena-i luptă,
Cu iluziile iubirilor dintr-a minţii cetate !
Căci... iubirii adevărate nu-i vine sorocul,
Eternă e în suflet, în vise şi-n gând...
Nici timpul n-o frânge, nimic nu-i ia locul,
O scânteie-n cărbune înteţeşte doar focul,
Oricât timp să treacă, oricum şi oricând !
_________________ NORA ______________
versuri din vol. __ " Apostol fără nume " __
4. NOCTURNĂ
Întunericul, alene se lasă la fereastră...
Tiptil îmi pătrunde în recea-mi odaie,
Cu-amorţite stele pe mantia-i albastră,
Acoperă şi florile mele din glastră...
Doar, pe pereţi mai pâlpâie-o văpaie,
Tresărindă, din focul vetrei stins,
Uitat, cu gândurile-mi plecate-n vise...
Noaptea, şi-n cuget parcă s-a prelins,
Că-i şubred, în tăcere geme învins,
Ajuns pe geana negrelor abise !
Cu ochii goi, tavanul îl privesc...
Singurătatea-n mine îmi scânceşte...
Pe buze, nespuse şoapte se strivesc,
Aş vrea să spun ceva din ce gândesc,
Dar, vocea-n gât mi se opreşte !
Cuprinsă în vârtejul vieţii, efemer,
Ca foc puternic ce se stinge-n vatră,
Neputincioasă parcă-s şi disper,
Că n-am fărâmă să mai sper...
Un zid mi se-nalţă, ca de piatră !
Alene mă ridic într-un târziu,
Să zgândăresc focu-ntre tăciuni,
Că prea mi-i rece în odaie şi pustiu...
Mi-o fi-ntunericul mai străveziu,
Să fug din umbre false şi minciuni !
_________________ NORA ______________
versuri din vol. __ " Apostol fără nume " __
5. POVESTEA MEA EŞTI TU...
Îmi bate noaptea-n geam şi mă aşteaptă...
Mă strigă Luna la fereastră, să ies şi s-o privesc,
Căci vrea să-mi spună şi ea şi Îngerii în şoaptă,
Secrete la ureche, cum să fac să te găsesc !
Nu-mi doarme-ncă dorul, hoinar mi-e şi viteaz,
Cutreierând pe drumurile vieţii, pline de ciulini...
Te caută întruna, sărind hârtoape şi pârleaz,
Ferindu-se, să nu se mai înţepe iar în spini !
De departe aud ecou cu-o dulce simfonie...
E "Sonata Lunii", plutind c-aerine eşarpe,
Răspândind în jur, feeric, o celestă armonie,
Ca de izvoare clipocit sau de prin ceruri harpe !
Privesc întunericul cum alene se destramă...
S-aşterne bruma, pe florile ce-n somn respiră...
Cu ielele am să mă prind, că nu mi-e teamă,
Să-nvârt hora iubirii, până ce noaptea se deşiră !
Voi păşi apoi, pe urmele paşilor tăi, rătăcitori...
Te-oi căuta şi-n lumea celora ce nu cuvântă...
De te-oi găsi, şi printre astre fi-vom călători,
Că-mi eşti povestea vieţii, ce trubadurii cântă !
________________ NORA ______________
versuri din vol. __ " Apostol fără nume " __
6. A FOST ODATĂ, CA NICIODATĂ...
Cândva eram copilă, mică şi neştiutoare,
Încă mai credeam în zânele din basme...
Zglobie fetişcană, veselă şi visătoare,
Mi-am lăsat speranţele prin vânt să zboare,
Alungând visele urâte cu fantasme !
Adesea alergam prin crânguri şi păduri,
Prin lanuri, de floarea-soarelui şi grâu...
Nu mă-nfricosau, necunoscutul, norii suri,
Nu-mi păsa de se-nglodau ai mei conduri,
Din izvor sorbeam şi mă scăldam în pârâu !
Ţineam în mână, strâns, a inocenţei cheie,
Porţi să deschid, de-ar fi fost ca să iubesc...
Şi când venise vremea, am simţit scânteie,
În inima-mi copilăroasă şi trupu-mi de femeie,
Mulţumind Celui de Sus, de dar dumnezeiesc !
Am învăţat cum e, senzaţii noi să simţi,
Cum inima tresaltă, cum năpădesc fiori...
Cum sunt lacrimile de drag şi rugăminţi,
Dorinţele-necate în şoaptele fierbinţi,
Sub clar de lună spuse, până înspre zori !
Şi... mai frumos a fost ca-n basmele cu zâne,
Trăind adevărat şi nu prin file de poveste...
La pieptu-ţi drag, am lăsat buzele să-ngâne,
Că stăpână îţi voi fi şi tu pe veci, stăpâne,
Pe pământ şi dincolo, în spaţiile celeste .
_______________ NORA _________________
versuri din vol. __ " La graniţa-ntre vise "__
7. MONOTONIE
Am sorbit ultima picătură din pahar...
Mi-a fost prea plin şi prea otravă...
Că-n cerul gurii simt amar,
De-aievea-i, nu ştiu sau coşmar,
De-s liberă pe lume sau o sclavă !
Tăcerea-i sumbră şi ce monotonie...
Fiecare zi parc-o trăiesc din ieri...
Aud ''Destinul'', cel din simfonie,
Clopotele bat la aceeaşi psalmodie,
Te-ntrebi de mai trăieşti sau pieri !
Şi... timpu-aleargă, fuge ca dement...
N-am săturat de-orbecăit prin ceaţă...
S-opresc ceasul, să-mi ticăe mai lent,
Sau poate-ntr-alt fel, un alt prezent,
Să-mi fac o punte spre-o altă viaţă,
Cu fiecare clipă sorbită-ntr-un hazard...
În coşul pieptului să-mi fie adunate
Trăiri-nvăpăiate pe albul de brocard
Zvârlind pe celea ce sufletul îmi ard,
Rugând pe Zei cu mâini-mpreunate...
Cu lacrime pioase tremurând sub gene,
Sperând să nu mă pierd pe-un drum,
Nici să mă fure-n joc ielele viclene,
Sau cântul înşelătoarelor sirene...
Să pot sa mă renasc din scrum !
_____________ NORA _________________
versuri din vol. __ " La graniţa-ntre vise "__
8. DECLARAŢIE DE DRAGOSTE
Privesc Soarele de-un roşu-aprins
Şi câţiva nori, ca scame spulberate...
Nisipul arde-n tălpi, încă încins,
De focul zilei, ce pâlpâie nestins,
Sub pietrele pe ţărm, împrăştiate !
Îl simt pe trup şi raza nu mă minte,
Mă mângâie lent ca plină de amor,
Cu suave atingeri, dulci şi sfinte,
La care nu-şi mai au rostul cuvinte,
Mângâieri, ce ard, de patimă şi dor !
Mă las în voia lui să mă conducă,
În roşieticele mări, pline de extaz...
Pe valuri de iubire să mă ducă,
Înainte să mă poarte şi m-aducă
Înapoi, cu săruturi calde pe grumaz !
Şi n-ascult ce-mi spun pământenii...
Că-s pentru El doar zbor de libelulă,
Că, orice-mi văd ochii sunt vedenii,
Ce-nşeală adesea, sumedenii
În farmecul lui căzând, credulă !
Chiar de-oi fi, n-am să regret vreodată...
Ce-mi pasă, cât sunt a Lui şi cât e-al meu ?
Îndeajuns îmi dă, ca inima să-mi bată,
Dogoarea lui mă-ncinge, mă îmbată
Şi îl iubesc ca pe-un amant şi-un Zeu !
_____________ NORA _________________
versuri din vol. __ " La graniţa-ntre vise "__
9. VEȘTI TÂRZII
Îmi lovește vântu-n geamuri,
Cu un zgomot sec și dur,
Învârtindu-se prin ramuri,
Prin copacii din-mprejur.
Vrea să-mi spună despre tine,
Cum că de departe-mi vii,
Să te-aștept cum se cuvine,
Ca-mi aduci doar bucurii.
Numai că-i...târziu acum...
Așteptând ani în neștire,
Îmi ajungi când scriu postum,
În romanul scris "Iubire"!
Te-așteptasem viața toată,
La fereastră pe furiș,
Cu privirea-nrourată,
Să-ți văd pașii pe prundiș !
A trecut atâta vreme...
Nopți și zile de-așteptare...
Fără nimeni să mă cheme,
Dintr-a vieții resemnare !
Și nimic nu-mi mai e verde
Nici chiar ziua nu-mi străluce !
Noaptea, luna-n nori se pierde,
Muguri, floare n-or s-apuce !
Să te-aștept, parcă n-am vrere...
Obosit-am în vedenii...
Ochii mei fără putere,
Zac pe visuri, sumedenii !
Spune-i, vânt, să se întoarcă,
Spune-i să rămâie-n pace !
Vraja nopților să-mi toarcă
Și-ntr-o stea mă voi preface !
Spune-i să nu fie trist,
Ci să-și vadă-n față mersul,
C-om purta în suflet Crist
Și pe aripi Universul...
___________ NORA __________
versuri din vol. __ " La graniţa-ntre vise "__
10. CAUTĂ-MĂ...
De vrei in viața ta, să mă găsești vreodată,
Să știi că nu-i ușor și-ți trebuie răbdare...
Că poate... vei rătăci prin lumea toată,
Fără să simți, nici umilință, nici trădare !
Din drumul tău, nicicum să nu te-oprești
Și vocea să mi-o asculți, firavă-n vreme...
Călăuza ta să-ți fie, de altele să te ferești,
Chiar de le-i auzi, amăgitoare să te cheme...
Și caută, când noaptea se destramă,
Nu cumva voi fi, când s-o crăpa de zori...
Acolo, unde se scurge lumina de aramă
Și soarele pe boltă se-ascunde dupa nori !
Caută și-n iernile ce-mi plac așa...adânci...
Când gerul face piatra să scrâșnească...
Prin nămeții, să-i răzbați, te-i târâi pe brânci,
Auzind copacii, în noapte să trosnească !
Mai caută însă, răbdător și-n primăvară,
Când înfloresc, așa de dulce, rozele de mai...
Când e răcoare și nu-i veni-ncă vremii a vară
Si florile stropite-n rouă se-adună în alai !
Dar caută să mă găsești și-n vârf de munte,
Acolo unde-și fac cuibul numai șoimii...
Acolo, unde-ntre pământ și cer e-o punte,
Ce duce la ușa ceea, spre-nfinitul lumii !
Să cauți însă și dincolo, în adânc de mare,
În locul unde pare mai profund abisul...
Unde, nu pot pătrunde nici razele de soare
Și unde Iadul întâlnește Paradisul !
Dar, când nu vei mai auzi glasu-mi suspinător,
Să știi că e târziu, mi-au ars aripile-n lumină...
Dorul meu neîmplinit, cu-al tău neîmplinitul dor ,
Vor zace-n veci înlănțuiți, pe-un templu în ruină !
___________ NORA _________________
versuri din vol. __ " La graniţa-ntre vise "__