Motto: „Așa cum o zi plină de evenimente aduce după sine un somn dulce, la fel o viață trăită din plin este încununată de o moarte ferice.” Leonardo da Vinci
A trecut un an de când Ioan Romeo Roșiianu a plecat dintre noi, dar parcă nici acum nu ne-am obișnuit cu absența lui. Sunt oameni care trec prin viața noastră și oameni care lasă urme adânci, ...
Biografiile oamenilor mari nu sunt „linii drepte”, trasate în laboratoare sterile de moralitate. Uneori, cele mai profunde spirite se nasc din coliziunea cu propriile prăpăstii. Valoarea unui om nu se măsoară prin absența greșelii, dar prin uriașa forță de a se ridica, de a se reinventa și de a dărui celorlalți. Poetul și ziaristul Ioan-Romeo Roșiianu ...
După ce s-a certat cu rabinul Moses Roses, scriitorul Pompiliu Marcea a fost găsit mort în Lacul Herăstrău
La fel de inexplicabil, în același context conflictual, alți doi susținători ai Operelor Complete ale lui Eminescu, au avut morți suspecte.
Poetul Ion Lotreanu a fost găsit spânzurat la data de 22 mai 1985, iar Alexandru Oprea, editorul Operelor lui Eminescu, a ...
Scriitorul maramureșean Vasile Muste s-a stins din viață la vârsta de 70 de ani. Poet și om de presă, acesta a lăsat în urmă o operă construită în peste cinci decenii de activitate literară și o contribuție importantă la viața culturală a Sighetului.
Născut la 30 ianuarie 1956, în Coruieni, localitate cunoscută astăzi sub numele de Coroieni, Vasile ...
Odată cu noua stagiune. A douăzecea la număr. Ce-a debutat cu un excelent concert al Orchestrei de Tineret Pitești. Dirijor Tibi Dragoș Oprea. Urmat de un recital, de Ziua Națională a Chinei, de alt recital cu muzică din ambele țări, susținut de violonista Diana Jipa și Marius Doniga la pian. A urmat Alex. Tomescu, violonist de top și un cvartet ...
A plecat și Mircea M. Ionescu de pe pământ...
S-a dus la Ceruri să comenteze meciuri și să scrie piese de teatru printre nori. L-am cunoscut demult și mi-a fost un bun coleg de presă. Când și când vorbeam la telefon. L-am întâlnit pe viu acum un an sau doi la Festivalul de Teatru de Studio desfășurat la „Davila" piteștean. Unde i-am văzut o excelentă ...
În societatea tradiţională, căsătoria reprezenta cel mai complex
fenomen folcloric, având interferenţă cu toate celelalte manifestări folclorice.
Unele obiceiuri nupţiale maramureşene s-au pierdut sau sunt pe cale de a se pierde sau de a se contamina cu obiceiuri preluate din alte zone ale ţării sau chiar cu tradiţii importate de peste hotare de către cei care ...
Nunta este unul dintre cele mai importante obiceiuri în comunitatea tradiţională atât pentru viitoarea familie, cât şi pentru structura de neam.
În locuinţele monocelulare, camera de locuit casa, îndeplinea toate funcţiile familiei. Astfel, pentru a evita pericolele viitoare, concepţia, naşterea, căsătoria şi moartea se realizau în acest spaţiu sacru şi intim.
Fondator al revistei „Moara lui Gelu”, scriitorului și jurnalistul Dragoș Gelu s-a născut la 22 februarie 1967, în Lucăcești, și face parte din categoria personalităților maramureșene recunoscute pentru bogata activitate pedagogică, literară și culturală. Profesor dedicat, jurnalist, poet și coordonator de proiecte editoriale, dl. Dragoș Gelu a debutat în ...
O asemenea cercetare nu poate să facă abstracţie de cele două publicaţii principale care apăreau la Bucureşti şi care erau publicaţii ale Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti, mai exact ale U.A.S.C.R.-ului: Amfiteatru (1966-1991)şi Viaţa studenţească (1956-1989). Trebuie aşadar făcută o distincţie clară între revista de universitate şi ...
Marian Ilea: Domnule Nicolae Breban, domnule Augustin Buzura,
cred că oriunde v-aţi afla, aveţi în memorie un loc drag, o amintire legată de Baia Mare.
Nicolae Breban: Eu m-am născut în acest oraş, dar foarte curând, pe când aveam eu doi ani, prin '36, tatăl meu care pe-atunci fusese funcţionar la episcopie, a fost numit preot paroh în comuna Recea, unde în '40 a ...
6. Sfânta-mi năzuinţă
Te numeşti iubire
Şi ai suflet plin,
Aduci împlinire
Şi râzi de-un suspin.
Te cheamă un vis
Şi-mi eşti tot ce vreau,
Binele ce-am decis,
Speratul ce-l dau.
Te numeşti chemare
Şi ai gând de-mplinit,
Cu dor cari uitare
Şi zbori spre zenit.
Te cheamă al meu
Şi eşti trup din mine,
Aduci calm mereu
Dragul de tine!
Te numeşti un cânt
Sonet de albastru,
Vii pe-aripi de vânt
Şi-mparţi lumea-n patru.
Te cheamă o floare
Ce miroase-a viu,
Cerinţe-n urcare,
Lacrimi roz pe-un pliu.
Te numeşti un tot,
Te cheamă dorinţă
Eşti tot, eu cât pot-
Sfânta-mi năzuinţă…
Un lac străveziu împrejmuit de sălcii răsturnate
şi păsări râd; ha, ha, ha, ha!
Un chip străpunge soarele vioriu,
încununându-se de dantela lui cu franjuri,
mişcându-se lent, şifonat de iubire.
Un zâmbet-zăbrea îl pătrunde.
Lacul străveziu împrejmuit de sălcii răsturnate
îl include în oglinda lui udă
şi-l absoarbe printre algele reci.
Trăieşte chipul care străpunge soarele vioriu
şi-ncununat cu dantela-i cu franjuri?
Trăieşte el, cel din lac sau cel ce priveşte lacul
cu ochiul drept care e stâng şi cu ochiul stâng care e drept?
Care dintre cele două chipuri se mişcă?
Şi păsări râd; ha, ha, ha, ha!
Soarele apune, vioriu-străpuns… şi vine iarna…
şi-ngheaţă apa…
Chipul rămâne imortalizat în liniştea
lacului străveziu împrejmuit de sălcii răsturnate-
tăcere…
Într-o cochilie de melc
două drepte cam cochete
se luptă să trăiască-
se răsucesc, adesea, în patul lor cu petale de crin
absolvindu-se de chin
şi se chinuiesc, prin zona mocirloasă, să răsară binele pe strada lor.
Se unduiesc pe lângă lumina nevăzută,
albă, prăfuită,
mereu dorită
să arate că sunt şi ele, dreptele, pe acolo,
prin zonă,
prin cochilia de melc, prin mocirla de a fi-
au puse pe ochii lor drepţi fâşii de miros
ce nu-i frumos,
cu care acoperă nevrutul
neconştientul sau, poate, ameţeala de a se iubi-
sunt două drepte
paralele, sterpe ce se zbat împreună,
căci bunăstarea singulară e pe lună…
Ele iubindu-se una pe alta, suprapunându-se şi formând un tot
sunt sigure că laolaltă
doar aşa viaţa lor este
furtună cleioasă, clocot, poveste.
Într-o cochilie de melc
două drepte cam cochete
se luptă să trăiască…
Mă gândesc să rup o felie de pământ,
s-o pun în buzunar
şi să plec pe marea-ncălzită de soarele de toamnă târzie.
Apoi, să iau un val,
să-l fac năframă pe capul tău
şi să-ţi arăt prin ea
calea spre mine.
O să iau şi un diametru de cerc
şi o să-l fac pat
pentru noi,
atunci, doar atunci când luna va cădea
într-o frunză de zarzăr
şi va lumina albastru, viaţa noastră crăpată.
O să mai cântăresc o petală
sau o sămânţă nerodnică din granit
şi o să fac din toate astea
o lume trecătoare, de azi în infinit…
Trei puncte vii care se aleargă,
se aşteaptă
şi se privesc iubindu-se printre rândurile scrise
în pagini galbene de carte-nvechită…
Trei puncte la fel de mari
cu spaţii egale-ntre ele
ce-s timp, lacrimi, zâmbete şi sentimente
care arată nesiguranţa unuia singur
şi îndoiala cuvântului următor…
Trei puncte colorate la fel, simetrice,
cu coifuri de neîncredere-n sine
şi de iubire…
Trei puncte
din care două suntem noi, iar cel de-al treilea
este alcătuirea noastră într-un mâine,
într-un viitor…
Trei puncte de suspensie
legate strâns, pe vecie, într-o extensie…