Poezii de Petrache Mariana

BALADA VIEȚII

La moartea mea - păsări să-mi cânte
mi-or duce trupul spre cele sfinte
m-or ridica prin cețuri - la cer
voi cunoaște adâncul mister.

La moartea mea - voi să nu plângeți
să mergeți, fluturi ca să prindeți
mi-or pune sufletul pe aripi

în zări albastre-l vor risipi.

La moartea mea să am alaiuri
mătase albastră dintre maluri
brodată-n roze îndoliate
m-or plânge valuri înspumate.

La moartea mea - îngeri vor plânge
și în căuș, lacrimi vor strânge
mormânt să-mi facă sub al lor cer
eu să colind sub chip de înger.

AȘ VREA SĂ ȘTIU

Mă tot întreb și-n mine fierb
același gând, același verb
mă ard profund și dureros
îmi fac sufletul stâncos.

Pășesc ușor cu îndoială
lacrimile-mi dau năvală
ziduri goale mă-nconjoară
clipele mi-le măsoară.

De nu-i târziu aș vrea să-nvăț
să știu s-aștept, să știu să iert
să ies la mal să nu mă-nec
să dau din coate și să trec.

Vreau să înțeleg și să pricep
unde mă mișc vreau să încep
să pot schimba lumea cea rea
când clipa va fi mult prea grea.

Mă lovesc porți încuiate
pragurile-s mult prea-nalte
se deschid genuni adânci
mă târăsc și merg pe brânci.

AM SCRIS POEM ÎN LACRIMI

Am vrut să fac în slove rânduială
am pus pe foi doar pete de cerneală
m-au întrebat de am scris sau am pictat
un ocean adânc în valuri înspumat.

Am scris poemul pe fire de nisip
ce am clădit nou s-a ruinat în timp
plângeau de milă pietrele de-afară
se spuza zarea cu picuri de smoală.

Am scris poem cu ură și povară
să reparăm ce am stricat în vară
când m-ai închis între coperți sihastre
n-am mai știut drumul spre zări albastre.

Am scris rime pe frunze și petale
cu pana muiată-n lacrimi-cristale
când sfinxul veghea lumina sfioasă
în strai țesut de luna grațioasă.

Am scris pe amurguri însângerate
plângeau slovele cu lacrimi colorate
simțeam zvâcnirea licărind sub gene
m-ademeneau doruri vechi și viclene.

VISE ÎNGROPATE

Adânci tăceri trec peste mine
mi-e dor de-o noapte lângă tine
mi-e mult mai greu azi decât mâine
să calc morale și doctrine.

Tu lași miros de primăvară
mulțimi de fluturi care zboară
mi-e clipa dor când pleci departe
rămân strivită de singurătate.

Eu, m-aș ascunde azi în tine
să uit de iarna care vine
să nu-mi înghețe lacrima
la tine-n piept să-mi bată inima.

Prea multe vise-am îngropat
pe foi veline le-am însemnat
sunt picături din viața noastră
cu franjuri de zare albastră.

Când m-ai închis în porți terestre
credeam că sunt pe culmi sihastre
dar m-ai închis pe cerul tău
Universul mi-e aspru călău.

Îmi ești mai mult decât un Zeu
eu sunt o muză sau un clișeu
născută din acel mistic dor
un poem cu erotism ușor.

DORINȚĂ
 
Mi-ar plăcea să alergăm prin ploi,
Să dansăm pe câmp doar noi.
Să ne scurgem printre văi,
Să ne pierdem în văpăi...

Mi-ar plăcea să îmbrățișez norii,
Prin ochii tăi să privesc zorii,
Să urmez pe unde treci,
Pașii tăi de pe poteci.

Mi-ar plăcea să fim un fum,
Să ne ridicăm din scrum,
Să ne-ascundem în amurg,
Să facem cu viața târg....

Mi-ar plăcea să-ți fiu un leac,
Elixir să-ți fiu în veac...
Să te vindec, că-mi ești drag,
Și să-ți fiu drag sirișag...

Mi-ar plăcea să fiu un gând,
Și să rătăcesc prin vânt...
Să fiu fluture în pom,
Și pe gene-n al tău somn...

Mi-ar plăcea să fiu scânteia,
Ce se naște-ntr-o făclie,
Să topesc chipuri de ceară,
Să-ndulcesc gerul de-afară...

Mi-ar plăcea să fiu un bob,
Credința din sol s-o sorb,
Să fiu bună și nu rea,
Și iubită-n lumea mea...

LUMINĂ....

am luat lumina-n suflet
mi-a pătruns căldura-n palme
am cules din strop de rouă
flori pe-altar de rugăciune

am topit candele-n noapte
când eram în neputință
și am plâns lângă icoană
am primit lumina sfântă.

am pierdut drumul cel drept
eram piatra dintr-un râu
am umblam prin întuneric
n-am căzut într-un desfrâu.

mă încolțea jalea și plânsul
ascultam tulnic cântând
nu credeam eram ca Toma
rătăceam... ură țesând.

clopotele bat în noapte
eu te chem la mine Doamne
să-mi ștergi lacrima ce cade
să m-atingi cu o minune...!

Pajiști albastre

Mi-ai fost odată primăvară
acuma mi-ești o aspră iarnă
mi-ai șters privirea de tăciune
și plâng pe-altar la rugăciune.

În zborul meu m-ai cusut aripi
le-au sfâșiat la poată lupii
și rătăcesc cărări străine
înveșmântată-n zări marine.

Când mi-a țesut în gând otravă
pluteam pe pat de nori, epavă
mânia clocotea în mine
gemeam cu chip de feline...

Plâng iubirea durută-n poem
silabele mă rănesc ...eu gem
franjuri de vise pe coli s-aștern
dintr-o rună cu final western.

Vibrează în mine vioara
scoate din suflet comoara;
s-aud clopote ce bat departe
stelele-s candele pictate.

DESTIN

Am să te șterg din suflet iară,
să-mi scutur gândul de povară,
să uit ce-a fost seară de seară,
de te-am iubit să nu mă doară....

Pe sub noi tristețea scurmă
și ne lasă adâncă urmă;
timpul pe noi se răzbună
ne doare viața împreună....

Mi-ai spus vorbe ce m-au durut,
au săpat în mine... cu dălți...
m-ai modelat cum ți-a plăcut
mi-ai rupt din suflet bucăți...

Noi am trăit un vis prostesc,
am scris o filă ce nu este....
eu n-am avut timp să te iubesc,
tu n-ai uitat vechea poveste ....

Degeaba bați la porți albastre,
e prea târziu s-au ruinat...
chemarea ta se pierde-n zare
glasul tău, demult l-am uitat.

Atâtea semne de întrebare,
într-un impas ne-au aruncat,
n-am mai avut deloc răbdare,
firul iubirii l-am desfășurat...

AȘTEPTARE

E iarnă iar pe strada noastră,
au înghețat mușcatele-n glastră
iar zarea-i grea și întunecată
cu fulgi de nea e îmbrăcată...

Îți scriu din nou sentimental răvaș,
o să-l trimit când trece gerul nărăvaș
azi mi-e mai dor de tine decât ieri
te aștept s-aduci, dulci primăveri.

Aș vrea, dar știu că nu se poate,
să țesem pânza peste noapte,
clipe cu camătă aș împrumuta
să fiu mereu în șoapta ta...
TU și EU...
Tu...
ești darul cel de preț
dar și golul din suflet
Eu...
sunt raza ta de soare
curg pe trupul tău candoare.
Tu...
ești ploaia care curge,
și pe mine mă învinge
Eu...
sunt rana ce te doare
și în suflet alinare..
Tu...
ești „mărul lui Adam”
și păcatul care-l am...
Eu...
veșmântul tău de foc,
când te ard , când te provoc...
Tu,...
ești apa ce m-adapă
dar și dalta ce mă sapă...
Eu...
apusul tău de soare,
și nectar dulce de floare
Tu...
ești zeul adorat
uneori ești un ciudat...
Eu...
sunt cartea de sub braț
și roșeața din obraz...
Tu...
cuvântul din scrisoare
și iubire arzătoare...
Eu...
sunt cupa de lalea,
și pe cerul tău o stea...
Tu...
liana salvatoare,
dintr-o rună viitoare...
Eu ...
otrava din pahar,
dar și răul necesar...
Tu...
cuvântul din poem,
după dorul tău eu gem....
Eu....
sunt muza, muzelor,
și culoare frunzelor....