ATRACȚIE
Formele-ți rubensiene, mă atrag
Chiar de pusă ești mereu, doar pe arțag
Ce să fac, și cum să-ți fiu eu drag
Cum să-ți par a fi un om dulceag?
Asta-i întrebare, de pus rămășag
Nu sunt drept și 'nalt precum un fag
Nici nu spun că port al țării steag
Sunt umil, descind dintr-un iobag
La curea mi-atârna un baltag
Mersul îmi ajut cu un ciomag
Să nu crezi însă, că sunt beteag
Am crescut cu pită și chișleag
Umăru-mi, mai poartă un desag
Glasul mi-e ușor mai....cepeleag
Când îmi ies vorbe din esofag
Tot timpul sunt pus pe furtișag
Și pe mine port doar un nădrag
Niciodată eu nu prins-am cheag
Mi-a plăcut enorm să fiu pribeag
Alergând mereu, precum un pag
Timpul însă este, necrofag...
Pentru toți și toate, are-un prag
Când bătrân mă sprijin în toiag
În natură îmi cioplește sarcofag
Mă îngroapă, și mă nasc iar, frag.
Ale tale forme, încă mă atrag...
Spune tu, acuma: pot să îți fiu drag?
SECETĂ
Apusul zugrăvește peisajul
Doar cu văpai de foc, portocalii
Natura își deschide vernisajul
Sub norii adunați și plumburii
Uscată este iarba pe câmpie
Ucisă de dogoarea lui cuptor
Iar vântul a-ncetat să mai adie
Secată este apa din izvor
O cumpănă ce scârțâie ușor
Privește către cer cu îndurare
Fântâna i-a murit, și e decor
Atât de sumbru, de înmormântare
E secetă, și toate au pierit
Doar arșița curmându-le trăirea
Pământul este mut, și pârjolit
În el mustește doar dezamăgirea.
EU STAU ACUM
Eu stau acum, și-mi amintesc
De câte ori, în vreme
Ți-am spus că vreau să te-nsoțesc
Doar pentru că, eu te iubesc
Și inima mea, geme
Eu stau acum, și te privesc
Cum te desfeți cu...cine?
Te-am ridicat în rang domnesc
Te-ai prăbușit în hău grotesc
Și nu mă pot abține
Eu stau acum, așa precum
Ți-am fost mereu, aproape
Și gândurile mele-ți spun
Că sunt un simplu om nebun
Purtat de tulburi ape
Eu stau acum, și te doresc
Și-mi pare incredibil
Iar gândurile-mi stăruiesc
Ți-am spus că sincer te iubesc
Deci nu e imposibil!
Eu stau acum, la fel tu stai
Iar ziua e senină
Rămâi subit fără de strai
Te-apropii şi-apoi mi te dai
Și îmi rămâi regină.
CLEPSIDRA VIEȚII
Să torn cu pumnul în clepsidra vieții
Tot timpul care nu e măsurat
Și să ajung la vremea bătrâneții
Doar de-a rămas ceva nestrecurat
Sunt doar un fir de praf în Univers
Lăsat în urmă de o stea, oricare
Atât de neștiut, atât de șters
Îmi pare că și fără de culoare
Eu nu mă-ntreb ades de ce exist
Dacă-n clepsidra vieții strecor timpul
Pe zi ce trece devin tot mai trist
Căci caut, dar nu-mi găsesc anotimpul
Și razele de foc, arzând, solare
Cu pumnul să le prind, să le măsor
În veci nu-mi vor aduce consolare
Că în clepsidră mă strecor, și mor.
Și de-a rămas ceva nestrecurat
Ajuns fiind, la vremea bătrâneții
Tot timpul care n-a fost măsurat
În pumn rămâne-va, nu în clepsidra vieții.
PARTITURI
Petale de roze, cu dor...
Se aștern prin suspin de vioară
Ce-a cântat tremurat prin fior
Într-o ultimă, magică seară
Primăvară, Vivaldi tu ești
Cu nuanțe, frecvențe înalte
Niciodată nu ai să greșești
Când arcușul va vrea să îți salte
Tu să-mi spui, vioară din roze
Pe cine cântat-ai constant
Partiturile-ți sunt doar morfoze
Trecute prin arcuș sacrosant
Petale de roze, azi mor...
Şi-n ploi, partituri de vioară
Cântate sunt toate-n amor
Partituri pentru ultima seară.