1. Ridicaţi cortina
Spectacolul se repetă
diamantele strălucesc în lojă
cerşetorul numără monede pe linia vieţii
vânzător ilegal de bilete
orbii pipăie lumina din glasul unei viori
întunericul ascunde după cortină
tristeţea unei balerine care
plânge cu stele căzătoare
ultima scenă sfârsit de act
aplauzele au tăcut
2. Vânzător de sentimente
Topea cerul pe buze
când îmi arăta cum se vindecă ploaia
obişnuiam să-i împrumut degetele
şi desenam o fereastră pentru pescăruşi
cui îi pasă dacă a minţit?
ultima dată mi-a făcut aerul ţăndări
iar eu am construit o scară
3. Păpădie şi sens
Suflu păpădii sub stele
mimând fragilitatea lumii
ziua de mâine miroase a
naftalină
oare există destin?
mă dor fluturii captivi în
insectar
şi toată lumina care dispare
când viaţa se încheie la
nasturi
4. Povestea pietrelor
Căldură azi
oamenii tot neîntorşi în inimi
nimeni nu mai naşte pe nimeni
sirenele acoperă toate strigătele de ajutor
nici cuvintele nu le mai înghiţim decât cu faţa la
perete
dacă ne-am recunoaşte am orbi pe loc
nu ştim nimic despre sensuri
doar la semafor ni se pare că avem de ales
obosită mă duc să-mi găsesc un loc să dorm
printre pietre
5. Pustiu
Zorii au căzut în cafea
învârt linguriţa invers în ceaşcă
prea puţin zahăr pentru amarul zilei
barmanul îmi priveşte sufletul
din vârful degetelor
habar nu are el că oglinzile ruginesc
riduri cearcăne şi gesturi obosite
sunt aici dar am plecat de mult
există un cer pentru doi
despre singurătate se tace cu voce tare
în orașul ăsta pustiu
spitalele sunt pline de oameni
6. Apocalipsă
Frisoane
hăul din ochii tăi
nu mă întreba
am făcut nod la capătul lumii
să nu ți se termine paşii
mi-e frig
te miri?
a înghețat minciuna
se scurtează nimicul dintre noi
nu te ridica
rămâi
îți vorbesc despre prăbuşiri
după tine
apocalipsa
7. Despre fericire se tace
A fost ziua fericirii
şi salcâmul a uitat să înflorească
nici măcar primăvara nu mai vine
m-am rătăcit aşteptând
sub umbrela neagră a vânzătorului de sentimente
un cerşetor mângâie dorinţe nenăscute
sub ultimul felinar stins
porumbeii visează meiul din palma bătrânei
cu o singură mână
pustiu prin parcuri
tinereţea îşi plânge timpul pierdut
orice găseşti pe lumea asta
dar iubire...
nici cât să ungi o bucată de pâine
8. Sub acelaşi cer
Ferestre diferite acelaşi soare
visăm întreg trăim pe jumătate
parfumăm zile pentru nopţi cu ruj
şi adormim pe diagonala patului
dimineţile se toarnă mereu în două ceşti
să îndulcim singurătatea
caut prin librării cărţi despre învingători
dar istoria se scrie din căderea marilor imperii
daţi-mi un vârf de munte unde să ţip
să-mi întorc ecoul din drum
eu am crezut că dragostea există
9. Uneori vine primăvara
un țipăt de pescăruş
s-a deschis în oraş
doar visele stau încuiate
număr paşi pe trotuar risipind gândurile
niciun client la florărie
cine să mai iubească poezia?
un om al străzii trage din pungă iluzii
zâmbeşte
cât de puţin ne trebuie să fim fericiți
a fi fericit înseamnă a uita
cineva şi-a pierdut moneda punându-şi o dorinţă
cu un bănuţ credea că poate cumpăra cerul
au înflorit pomii
primăvara vine altfel pentru unii
pe strada mea soarele răsare abia la etajul nouă.
10. O altă Ană
noaptea visez frumos
realitatea e doar invenţie menită
să ne ţină de urât
despachetez inexistenţe
vânătorii de iluzii îmi zidesc viaţa
între două paranteze pătrate