1. ŢARA MEA
De-ar fi să mai prind viaţă încă o dată,
Şi nu ar fi tot pe acest pământ, în ţara mea,
M-aş zbate cât de mult şi din făptura toată,
Pân-aş găsi tot drumul cel frumos spre ea.
Numai aici vreau să ascult cum susură izvorul,
Şi să cutreier prin pădurile cu brazi înalţi,
Pe-ntinsa glie-a ţării să mă-ntâlnesc cu dorul,
Şi să privesc toţi vulturii în zbor peste Carpaţi.
Doar pe acest tărâm, să mai recit din Eminescu,
Duioase versuri de iubire şi pentru ţara dragă,
Tresalte inima -n feerica muzică a lui Enescu,
În izul cel plăcut de flori şi fructul copt de fragă,
Şi tot aici să recitesc din frumoase şi, dragi;; Amintiri''
Scrise de Creangă în dulcele, plăcut şi frumos grai,
Prin glasuri multe,fremătânde şi voioase de copii,
S-alerg şi eu pe-al ţării mele, drag şi unic plai.
2. TRISTEȚEA COPACILOR
Sunt trişti copacii, iarăşi plâng,
Deplâng şi eu durerea lor,
În ploaia sorții, frunze curg,
Se-aşează pe pământ şi mor.
Sunt trişti copacii, nu se-aud ,
Nici păsări ciripind pe crengi,
În stoluri multe, fremătând,
Doar cu privirea le întreci.
Sunt trişti copacii şi eu sunt,
Aş vrea doar frunza înverzită,
Să ştie dorul şi-al meu gând,
Şi viața-mi, petrecută....
3. PĂRINŢI DRAGI
Deschid sfioasă poarta scorojită,
Şi intru-n curtea goală, părăsită,
În gând mă-ntreb;oare aţi existat,
Părinţii mei cei buni şi dragi?
Aşa de trist este al casei prag,
Fără de chipul vostru blând şi drag,
Cuprinsă-i curtea de o veşnică tăcere,
Şi dorul cel de voi,şi de durere....
La geam, perdeaua este trasă,
Nu mai aud nici vorbe-n casă,
Mai bine uşa n-aş mai descuia,
Se rupe sufletul îmi plânge inima.
Atât, doar amintirile-au rămas,
De când pe-aici, voi aţi făcut popas,
S-au ofilit şi florile de la fereastră,
Tânjind, oftând de urma voastră.
Aş vrea să vă mai văd măcar o dată,
Şi să mă aşteptaţi cu drag la poartă,
Cu toţii să păşim al casei prag,
Părinţi ca nişte sfinţi şi îngeri dragi!
4. IUBITO..iarna
Iubito iarna, te mângâie uşor prin plete,
Dansează neaua-n urma pasului grăbit,
Veşmânt din stele argintii şi albe ghete,
Se-aşează-n straturi peste trupul tău dorit.
Se zbate-ntruna vântul rece pe la tâmple,
Un câmp de gheaţă se desfăşoară-n jur,
Bătrânul brad de multă chiciură se umple,
Arbuştii cei micuţi îşi pun, nou abajur.
Iubito iarna, se aşterne în calea ta,
N-o voi lăsa să -ngheţe al tău suflet,
Dragostea mea de veghe îi va sta,
Cu beculeţe mii şi clopoţei în