Acolo undeva

Trăiesc cu tine-n suflet.
Nu pot decât să-ţi mulţumesc
Că lupta mea cu existenţa
Este un dar ceresc.
Obstacole vor fi mereu
Divinitatea mă iubeşte
Mai mult decât am crezut eu.
Acolo, undeva,

În univers pe bolta albastră,
O stea îmi aparţine, străluceşte
Graţie Lui va lumina
Fiinţa şi iubirea mea.


Litere îngroşate

Cu litere îngroşate,
Am scris povestea noastră.
M-am dezgolit de secrete
Şi am lăsat toţi porii liberi
Să emane sinceritate.
Am jucat totul pe o singură carte.
Dacă aş fi trişat,
Nu mă împiedicam acum în litere îngroşate.
Prea multă cerneală a curs
Prea puţină voinţă s-a dus
Râuri de lacrimi cu zâmbete forţate
Pe toate le-am jucat pe-o singură carte.
Timpul pe care ţi l-am dăruit
S-a oprit la pagina adevărului.
Încearcă să citeşti într-o zi
Doar cu bătăile inimii.
Prin foi îngălbenite de vreme,
Vei găsi răul, uitarea.
Iubirea ta n-a fost destul
Pentru un volum de poeme.


Îmi cunosc liniştea

Atâta linişte încât ascult
Încheieturile pocnind
Şi pasul greierilor care merg la culcare.
Nu ştiu sensul cuvintelor arămii,
Dar înţeleg sentimentele,
Ascult cum înfloresc crinii,
Şi-mi arată calea printre firele de iarbă.
Voi încerca să cunosc din nou lumea,
Albastră ca ochii unui înger
Ce zboară pe bănuţii florilor de păpădie
Sau ca apa mării care se zbate
Purtând pe crestele valurilor
Corăbii încărcate cu tristeţe.
Transparentă sau mată
Noaptea şi ziua
Nu vor să mă împartă.


Magie

Păşesc plutind, fără să ating podeaua.
Nu vreau să strivesc urma
În care luna amestecă culorile.
Vreau să ating stelele cu genele,
Să mi le prind în păr,
Să strălucesc precum iubirea
Unui Luceafăr nemuritor.
Luna, rotundă şi galbenă
Îmi acoperă fereastra şi,
Privindu-mă din oglindă,
Mă răsfaţă cu lumina ei.
O noapte magică în care umbrele dansează
Fără să facă zgomot
Pentru a nu-mi trezi visele.


Tu eşti zâmbetul meu

Biciul dispreţului deschide colivia
Din suflet şi lasă gândul să zboare.
Cu genele acopăr iubirea sub curcubeu.
Te iubesc şi am nevoie de tine aici,
Mă simt liberă când eşti cu mine,
Florile se deschid pentru noi.
Acoperă-mi rănile cu săruturi,
Dă-mi diamantul ce şlefuieşte
Ziua şi noaptea
Cu multe faţete şi tot atâtea culori,
Închide trecutul cu lacăte mari
În temniţa umbrelor fără hotar.
Zâmbeşte-mă!


Vânzătorul de iluzii

Dacă-mi vei intra în suflet,
Te vei răni de neîmplinitele vise.
Nu mai vreau iluzii
Am un bagaj deja voluminos,
În care le-am împachetat pe toate.
Nu mai vărs lacrimi -
Sunt tot mai preţioase.
Tu mi-ai lăsai doar muntele tăcerii.
Ai fost vânzător de iluzii
Ţinându-mă captivă, ca pasăre-a uitării,
Pentru cheia cuvintelor e mult prea târziu,
S-au frânt pe retina opacă.


Întrebare

Sunt trandafir însetat
Tu eşti ploaia mea,
Sunt cuvântul greu de înţeles
Tu eşti sufletul
Care acceptă fiecare vers.
Dacă sunt soare,
Tu eşti vânt,
Cine iubirea va-ngrădi
Pe acest pământ ?