Poezii de Corina Dimitriu

ZBOR ÎN AMURG

Cand soarele
isi asfințeste mersul
și licuricii prind
lumina să-și murmure,
când nemișcarea
înflorește Universul
cu întuneric,
și cu soaptă,

și cu Lună...
Cu visele de mână
zbor spre Tine,
Zeu blând,
cu-îmbrățișarea
de Lumină,
să-ti scriu pe suflet
cu cerneală de iubire
sărut de mângâiere
și de regăre...

MI-DOR DE TINE, MAMĂ

Mi-e dor de tine, Mamă,
ce mult aș vrea să știi…!
Te regăsesc, adesea,
în glasuri de copii,
în zâmbete și-n cântec…
și-ntr-un parfum suav
de vis și nostalgii.
Nimic nu poate, mamă,
să îmi înlocuiască
privireaa Ta ce unduia seninul
nici drăgăstoasa șoaptă
ce-mi modela, odată,
în drag și-n sfiiciune,
cu palme dulci,
destinul.
Tu-mi ești lumină-n noapte,
și vis în plină zi.
Mi-e dor de Tine, Mamă,
ce mult aș vrea să știi…!

VIS

...In miez de noapte,
sufletul meu,
sărutat de tălpile de lumină
ale Lunii,
vrăjit de cântecul șoptit
al stelelor,
își visează alergarea, din fiecare clipă,
spre liniștea brațelor tale... 

VREAU

Să-mi fii al visului surâs,
să-ți fiu culoarea din apus.
Să-mi fii speranța fiecărei clipe,
să-ți fiu tăcerea din cuvinte.
Să-mi fii chemarea ultimului dor,
să-ți fiu o noapte caldă de amor.
Să-mi fii-ce mult aș vrea!-
senin și zbor.
Să-ți fiu iubire!
Și apoi...să mor...

ȘI SUFLETUL...

Umbrele stelelor
zăbrele gândurilor
înalțate spre cer
în surâsuri...
Șoapte de dor,
flori adormite-n visare
colindă prin gând,
zvâcnesc o mie de vise-n
poemele mele
și rodesc
într-o mie de jocuri...
Eu, copilul pitit
în leagănul cu alint
aninat de cireșul în floare,
Te caut
în rugăciunea
zvonului de pleoape
din adormite îmbrățișări
de lacrimi,
în zboruri de păsări măiestre
ce-și părasesc
temătoare cuiburile
și-n gânduri
ce-mi bat în piept
sfâșiindu-mi inima,
într-o mie de flori
de nu-mă-uita
ce pulsează încăpățânate
strigându-ți numele
prin șoapte și tăceri.
Te caut pe Tine
așa cum îmi caut copilăria.
Și sufletul...

SĂ IUBEȘTI!

Niciodată nu este târziu
Să îi spui cuiva *la mulți ani*
Cum nu e târziu niciodată,
Să visezi, să iubești fără plată,
Și copil să mai fii la o sută de ani...

Poate fi prea târziu, uneori,
Să alergi după fluturi prin nori,
Să repari ce-ai stricat sau să speri
Poate fi prea târziu, uneori.

Niciodată nu este târziu,
Să mai crezi în minuni, să trăiești;
Să te bucuri de Lună, de flori,
Niciodată nu este târziu
Să iubești!!

COLIND DE SUFLET

Mi-aș așeza sufletul
într-un glob de cristal
și l-aș rostogoli,
prin amintiri, prin dor, prin dragoste,
până în palma Ta.
Și așa,
cu gândurile mirosind a brad și lumină
risipite printre colindele
murmurate de buzele Tale,
mi-aș simți ființa sărutată de Cer
plutind către îmbrățișarea cu Veșnicia...

DE IARNĂ...

Și când lumina săruta-va zorii
cu șoapte calde,
argintate,
ca-ntr-un vis
va ninge bland
zăpada s-o așterne
și lumea albă va părea un paradis.
Iar fulgii toți îmi vor purta sărutul
și-l vor asterne lin pe fața Ta
și-n dansul lor ca o îmbrățișare
Te vor aduce-
Singurul!-
dar dorit
în casa mea.

AȘ VREA...

Aș vrea în toamnă
să-nflorească lăcrămioare,
să îmi surâdă gingași ghiocei
și muguri mici
parfumul să și-l zboare-
de verde și de viață-
printre crengi.
Împrăștiații nori să nu mai poarte
poveri de lacrimi si de neputințe
nici frunze să nu cadă și să moară
precum, în lipsa dragostei, dorințe...
Aș vrea în toamnă
să surâdă, caldă,Primăvara
cu ziua-aceea de april,
în care mă nășteam
a doua oară
și zborul-lângă Tine!-
îmi devenea destin.

DESPRE NOI...

Timpul și tăcerea
se așează între noi-
noua formă de relief
la facerea Lumii...
Eu nu mai pot
răzbate
până la Tine,
Tu nu mai poți
să-mi pleci din suflet...
Noaptea ne întâlnim,
acolo, printre vise și stele,
în zori murim odată cu răsăritul,
să renaștem în asfințit
printre gânduri
și bătăi ale inimii,
printre raze de Lună
și suspine...
Noi,
cei ce nu avem trecut,
nu avem prezent,
nu avem viitor,
nu avem...timp...
Doar cîteva clipe
ne sunt existență
într-o mare de tăcere...