Motto: „Așa cum o zi plină de evenimente aduce după sine un somn dulce, la fel o viață trăită din plin este încununată de o moarte ferice.” Leonardo da Vinci
A trecut un an de când Ioan Romeo Roșiianu a plecat dintre noi, dar parcă nici acum nu ne-am obișnuit cu absența lui. Sunt oameni care trec prin viața noastră și oameni care lasă urme adânci, ...
Biografiile oamenilor mari nu sunt „linii drepte”, trasate în laboratoare sterile de moralitate. Uneori, cele mai profunde spirite se nasc din coliziunea cu propriile prăpăstii. Valoarea unui om nu se măsoară prin absența greșelii, dar prin uriașa forță de a se ridica, de a se reinventa și de a dărui celorlalți. Poetul și ziaristul Ioan-Romeo Roșiianu ...
După ce s-a certat cu rabinul Moses Roses, scriitorul Pompiliu Marcea a fost găsit mort în Lacul Herăstrău
La fel de inexplicabil, în același context conflictual, alți doi susținători ai Operelor Complete ale lui Eminescu, au avut morți suspecte.
Poetul Ion Lotreanu a fost găsit spânzurat la data de 22 mai 1985, iar Alexandru Oprea, editorul Operelor lui Eminescu, a ...
Scriitorul maramureșean Vasile Muste s-a stins din viață la vârsta de 70 de ani. Poet și om de presă, acesta a lăsat în urmă o operă construită în peste cinci decenii de activitate literară și o contribuție importantă la viața culturală a Sighetului.
Născut la 30 ianuarie 1956, în Coruieni, localitate cunoscută astăzi sub numele de Coroieni, Vasile ...
Odată cu noua stagiune. A douăzecea la număr. Ce-a debutat cu un excelent concert al Orchestrei de Tineret Pitești. Dirijor Tibi Dragoș Oprea. Urmat de un recital, de Ziua Națională a Chinei, de alt recital cu muzică din ambele țări, susținut de violonista Diana Jipa și Marius Doniga la pian. A urmat Alex. Tomescu, violonist de top și un cvartet ...
A plecat și Mircea M. Ionescu de pe pământ...
S-a dus la Ceruri să comenteze meciuri și să scrie piese de teatru printre nori. L-am cunoscut demult și mi-a fost un bun coleg de presă. Când și când vorbeam la telefon. L-am întâlnit pe viu acum un an sau doi la Festivalul de Teatru de Studio desfășurat la „Davila" piteștean. Unde i-am văzut o excelentă ...
În societatea tradiţională, căsătoria reprezenta cel mai complex
fenomen folcloric, având interferenţă cu toate celelalte manifestări folclorice.
Unele obiceiuri nupţiale maramureşene s-au pierdut sau sunt pe cale de a se pierde sau de a se contamina cu obiceiuri preluate din alte zone ale ţării sau chiar cu tradiţii importate de peste hotare de către cei care ...
Nunta este unul dintre cele mai importante obiceiuri în comunitatea tradiţională atât pentru viitoarea familie, cât şi pentru structura de neam.
În locuinţele monocelulare, camera de locuit casa, îndeplinea toate funcţiile familiei. Astfel, pentru a evita pericolele viitoare, concepţia, naşterea, căsătoria şi moartea se realizau în acest spaţiu sacru şi intim.
Fondator al revistei „Moara lui Gelu”, scriitorului și jurnalistul Dragoș Gelu s-a născut la 22 februarie 1967, în Lucăcești, și face parte din categoria personalităților maramureșene recunoscute pentru bogata activitate pedagogică, literară și culturală. Profesor dedicat, jurnalist, poet și coordonator de proiecte editoriale, dl. Dragoș Gelu a debutat în ...
O asemenea cercetare nu poate să facă abstracţie de cele două publicaţii principale care apăreau la Bucureşti şi care erau publicaţii ale Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti, mai exact ale U.A.S.C.R.-ului: Amfiteatru (1966-1991)şi Viaţa studenţească (1956-1989). Trebuie aşadar făcută o distincţie clară între revista de universitate şi ...
Marian Ilea: Domnule Nicolae Breban, domnule Augustin Buzura,
cred că oriunde v-aţi afla, aveţi în memorie un loc drag, o amintire legată de Baia Mare.
Nicolae Breban: Eu m-am născut în acest oraş, dar foarte curând, pe când aveam eu doi ani, prin '36, tatăl meu care pe-atunci fusese funcţionar la episcopie, a fost numit preot paroh în comuna Recea, unde în '40 a ...
Sângele (Tragedie la Colectiv)
Sângele se preschimbă în durere
aerul toxic te învăluie gata
să acopere sirena ce te orbeşte
cu sunetul ei
de la capăt sunt rândurile
arate în toamnă în care berzele
îşi au cuibul în cuvinte
totul sună atât de straniu
încât ecoul se pierde
sub lespezi de apă fierbinte
am pieptul încordat de căutare
platoşa grea de nerespirat
striveşte numele tău Doamne
Asfinţit
ascultă mama
cum cad colţuri de cer
din inimă se iveşte asfinţitul
cum se ridică aburul nopţii
numele tău este strigat
din litere prea ninse
ascultă cum se ivesc zorii
din piepturi de cai
cum se ridică de pe masă înserarea
PIATRA
Dintr-un început
se numeşte piatrã lovirea adâncã
a cuvântului în fibra ploii
se numeşte piatrã
felia de ţãrm dãltuitã
de fulger la întretãierea cuvintelor
În oraşul de piatrã am adus un fir de iarbã
un peşte şi un pom
toate acestea în locul cuvintelor
ce riscau sã-şi spargã capul
în piatra oraşului
a venit din furtunã îngerul
cu el
am alcãtuit din cuvintele salvate poemul
sã-i redau zborul în oraşul de piatrã
din piatra oraşului sã pot distinge
începutul
Stelele
Pereţii galbeni din camera mea
sunt plini cu ochii peştilor
pe care îi aleg să cuprindă
în amurgul verde
lacrima uitată a tăcerii
din care să apară
chipul tânăr al tatei
aşteptând
ora exactă,
când aripile mele, prind contur
aduc mai aproape cerul cu vulturi,
iar inima mea, desenând
stelele, se va aprinde
să înveţe mersul aştrilor.
Sarutul
Lasă-mă să-mi curăţ oasele albite de teamă
să deschid uşa dulapurilor din care să fugă
iepurii maronii ce s-au hrănit din morcovi
răsăriţi nu se ştie cum tocmai din scândura
dulapurilor
apoi lasă-mi dulapurile cu uşile deschise
să pot aerisi interiorul viselor
adunate în colţuri apăsate de greutatea cuvintelor
şi doar uneori adu un lighean mare
în care să încapă tot sângele trandafirilor
cu care vrei să pedepseşti sărutul
de acum
SLOVELE
Am să pun botniţă plânsului
să rămână mut la poalele munţilor
iar râsului o să-i fac
legământ cu norii
să aducă primăvara cu zâmbetul ei pleşuv
revărsat peste câmpii
cu rod de cai
să se spargă tăceri
să se nască iubiri
voi citi în inimi slovele
până la ultima literă rătăcită
pe buze furate sărutului
Timp
i-am zis pietrei piatrã şi ea a tãcut
pãdurii i-am dat cerul şi ea s-a înãlţat pânã la el
îngerului cu aripa ruptã i-am cerut sã-mi stea pe umeri
şi el mi-a dat lacrima sa
vântului i-am cerut glasul iar el a râs
ploii i-am cerut sã-mi spele picioarele
ea s-a colorat cu pãcatele mele
apoi a râs,a plâns pentru timpul nãscut orb
ANOTIMP PERICULOS
În centrul orașului de pâslă
se trăiește periculos
se trage cu arcul în ceasul cu cuc
din casa tâmplarului
ce anunță cu o octavă mai sus
toamna
câteva săgeți rătăcite țintesc silabele cuvintelor
dintre tâmplar și soția acestuia
Ultimile săgeți țintesc inimile acestora
ca tăgadă a faptului că cei doi își vor spune
vreodată că se iubesc sau că se vor iubi
în căsuța lor de turtă dulce
Nesomn
Strâng
săgețile lunii
din apa curată a fântânilor
trag apoi linia
peste aerul rănit
de lăsatul zorilor
în cumpătul dimineții
aștept liniștea
să se aștearnă peste insomnia
cerului
odihnit de nesomn
ajung să citesc în toamnă
umbra frunzelor cu degetele timpului
Insomnia
ca într-un tablou ochiul stâng
coboară în fiecare seară
în liniștea odăi în care viețuiesc
cu amintirile în trupul
amorțit de veghe
se grăbește ochiul stâng
către ochiul drept nevoit de nesomn
stăpânesc cei doi frânele minții
cu îndemânarea pescarului solitar
pe marea învolburată de vânt și teamă
împart noaptea
în parcele de ars somnul
Anotimp Ploios
după plecarea ta mi-a trebuit o zi
să adun cuvintele
în care am pescuit gândul întoarcerii
o altă zi să desfac nodul de la pantofii
prin care degetele prindeau conturul rădăcinilor
zilele se succedeau tot mai goale
în fiecare zi cu jenă aveam de înfruntat
ploaia
într-una din zile am răsturnat inima într-o
vază cu flori
apoi am aflat că adunând frunze
poți grăbi întoarcerea primăverii
am coborât
în stradă
să dezgrop urmele sărutului tău
Lasă-mă
Lasă-mă să dorm cu pieptul acoperit de stele
trofee din brazda gândului tău
să-ți pun cerul la picioare
să mă cațăr pe umbra copacilor tineri
coborâtă de pe umerii tăi proaspeți
să te am în umbra cuvintelor
să-ți cânt romanța primăverii împreună cu greierii
ce se lovesc de mâinile mele
apoi lasă-mă să te învăț să zbori
în lumina înnoită a salcâmilor