Motto: „Așa cum o zi plină de evenimente aduce după sine un somn dulce, la fel o viață trăită din plin este încununată de o moarte ferice.” Leonardo da Vinci
A trecut un an de când Ioan Romeo Roșiianu a plecat dintre noi, dar parcă nici acum nu ne-am obișnuit cu absența lui. Sunt oameni care trec prin viața noastră și oameni care lasă urme adânci, ...
Biografiile oamenilor mari nu sunt „linii drepte”, trasate în laboratoare sterile de moralitate. Uneori, cele mai profunde spirite se nasc din coliziunea cu propriile prăpăstii. Valoarea unui om nu se măsoară prin absența greșelii, dar prin uriașa forță de a se ridica, de a se reinventa și de a dărui celorlalți. Poetul și ziaristul Ioan-Romeo Roșiianu ...
După ce s-a certat cu rabinul Moses Roses, scriitorul Pompiliu Marcea a fost găsit mort în Lacul Herăstrău
La fel de inexplicabil, în același context conflictual, alți doi susținători ai Operelor Complete ale lui Eminescu, au avut morți suspecte.
Poetul Ion Lotreanu a fost găsit spânzurat la data de 22 mai 1985, iar Alexandru Oprea, editorul Operelor lui Eminescu, a ...
Scriitorul maramureșean Vasile Muste s-a stins din viață la vârsta de 70 de ani. Poet și om de presă, acesta a lăsat în urmă o operă construită în peste cinci decenii de activitate literară și o contribuție importantă la viața culturală a Sighetului.
Născut la 30 ianuarie 1956, în Coruieni, localitate cunoscută astăzi sub numele de Coroieni, Vasile ...
Odată cu noua stagiune. A douăzecea la număr. Ce-a debutat cu un excelent concert al Orchestrei de Tineret Pitești. Dirijor Tibi Dragoș Oprea. Urmat de un recital, de Ziua Națională a Chinei, de alt recital cu muzică din ambele țări, susținut de violonista Diana Jipa și Marius Doniga la pian. A urmat Alex. Tomescu, violonist de top și un cvartet ...
A plecat și Mircea M. Ionescu de pe pământ...
S-a dus la Ceruri să comenteze meciuri și să scrie piese de teatru printre nori. L-am cunoscut demult și mi-a fost un bun coleg de presă. Când și când vorbeam la telefon. L-am întâlnit pe viu acum un an sau doi la Festivalul de Teatru de Studio desfășurat la „Davila" piteștean. Unde i-am văzut o excelentă ...
În societatea tradiţională, căsătoria reprezenta cel mai complex
fenomen folcloric, având interferenţă cu toate celelalte manifestări folclorice.
Unele obiceiuri nupţiale maramureşene s-au pierdut sau sunt pe cale de a se pierde sau de a se contamina cu obiceiuri preluate din alte zone ale ţării sau chiar cu tradiţii importate de peste hotare de către cei care ...
Nunta este unul dintre cele mai importante obiceiuri în comunitatea tradiţională atât pentru viitoarea familie, cât şi pentru structura de neam.
În locuinţele monocelulare, camera de locuit casa, îndeplinea toate funcţiile familiei. Astfel, pentru a evita pericolele viitoare, concepţia, naşterea, căsătoria şi moartea se realizau în acest spaţiu sacru şi intim.
Fondator al revistei „Moara lui Gelu”, scriitorului și jurnalistul Dragoș Gelu s-a născut la 22 februarie 1967, în Lucăcești, și face parte din categoria personalităților maramureșene recunoscute pentru bogata activitate pedagogică, literară și culturală. Profesor dedicat, jurnalist, poet și coordonator de proiecte editoriale, dl. Dragoș Gelu a debutat în ...
O asemenea cercetare nu poate să facă abstracţie de cele două publicaţii principale care apăreau la Bucureşti şi care erau publicaţii ale Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti, mai exact ale U.A.S.C.R.-ului: Amfiteatru (1966-1991)şi Viaţa studenţească (1956-1989). Trebuie aşadar făcută o distincţie clară între revista de universitate şi ...
Marian Ilea: Domnule Nicolae Breban, domnule Augustin Buzura,
cred că oriunde v-aţi afla, aveţi în memorie un loc drag, o amintire legată de Baia Mare.
Nicolae Breban: Eu m-am născut în acest oraş, dar foarte curând, pe când aveam eu doi ani, prin '36, tatăl meu care pe-atunci fusese funcţionar la episcopie, a fost numit preot paroh în comuna Recea, unde în '40 a ...
Ce dragă mie...
Ce dragă mi-e luna în nopţile-n care
se scutură cerul de-un negru tăcut,
de stele ce cântă cu glas de izvoare,
în firul de iarbă sălbatic crescut!
Ce dragă mi-e şoapta prin vise trecută,
mai dulce ca floarea deschisă pe ram,
când zarea se-alintă cu mierea căzută
şi-o strânge poem de iubire la geam!
Ce dragă mi-e raza ce-n câmp străluceşte,
zăgazuri rupând cu alaiuri de sori,
cu vântul pe umeri ce-n plete-i şopteşte
şi-o poartă deasupra de ploaie şi nori!
Ce drag mi-e pământul scăldat în lumină,
sub talpa ce tremură-n roua cristal,
căci dorul de viaţă doar el îl animă
şi-l plimbă din munţi până-n ultimul val!
Spune-mi
Cuprinde-mi tâmplele în ploi efervescente,
Tămăduind pustiul din câmpii,
Şi spune-mi, rogu-te, în orele târzii,
De ce-amuţesc şi par atât de-absente?
Nici foşnetele-n frunze nu se-aud,
Pe-o salcie bătrână vântul doarme,
Trecută vremea, nopţii ploi să-i toarne,
Un ceas rămas fără de glas şi nud.
Îmbracă-mi umerii în mantie de ceaţă,
Din toamnele ce-nsufleţeau cândva,
Şi spune-mi, rogu-te, de ce-au pălit aşa,
Ori s-au trezit în altă dimineaţă?
Pe-un caldarâm pătat de insomnii,
De strigătele nopţilor năuce,
Poteci de-acum uitate,toamna duce,
Tu spune-mi,rogu-te,pe-acelea le mai ştii?
Iarnă blestemată
Se-nghesuie la uşă, cu scâncet de copil,
Viforniţa năucă, de iarnă pedepsită,
E-un anotimp ce calcă pe un pământ senil,
Din care doar arar nebunii se ridică.
Cu degete chircite se-adună lângă vatră,
Să scurme prin tăciuni un foc înţepenit,
Dar pe sub praguri suflă o iarnă blestemată,
Pereţii sunt de gheaţă, amnarul învechit.
Odaia se-nveşmântă într-un decor ilar,
Nebunii şi-au săpat culcuşul în pereţi,
În vatra schingiuită rugină e, nu jar,
În aerul opac se tot disipă vieţi.
Cântă, vioară!
Cântă la mal, duioasă vioară,
cântă şi stinge-i nisipului dorul,
lasă-i şi valului, seară de seară,
urmele paşilor, stânca, fiorul.
Roagă-te nopţii şi luna să cânte,
flăcări să verse din ochii aprinşi,
cer de iubire să-i cadă pe frunte,
zorii rămână departe, învinşi.
Cântă la mal, în stâncile calde,
stelele-ascultă prin pietre scăpate,
taine-n adâncuri, sărut de smaralde,
verile scurse, castele surpate.
Cântă, vioară cu glas fermecat,
mării astâmpără-i vuietu-n larg,
închină-te nopţii, la malul culcat
şi spune-i în şoaptă cât ţi-e de drag.