FEREASTRĂ CĂTRE TRECUT
Pentru Bruno Campero Alfaro
Îți dăruiesc ochii mei căprui
și pielea mea s-o îmbraci
i-am șoptit femeii ce tocmai cobora din dormitorul meu.
Grăbește-te căci vin în curând musafirii.
Nepăsătoare, frumoasa s-a așezat în fața ferestrei
apoi a luat un măr de pe masă
și m-a întrebat dacă în ultima vreme
obișnuiesc să mai citesc Biblia
și dacă șarpele mă vizitează din nou.
Prin geam trecutul a năvălit în încăpere
Și luna în brațele ei strălucea ca un ou.
O UMBRĂ
O umbră violetă îți pune
mâna pe umăr.
Ca pe bănuți de aur
numără luna
ultimele frunze
ale plopului.
MANUALUL DE UITARE
Tristeţea e fata din casă
Cea care mătură, spală şi calcă fără-ncetare
În unele zile cu soare
Ea duce de mână un bărbat în putere
Şi-l lasă pe un scaun de lemn sub merii înfloriţi din grădină.
Domnule Naum, îi spune,
Eu acum plec la piaţă.
Du-te, îngână binevoitor domnul Naum, du-te, fata mea.
Ea nu are nume şi nimeni nu poate s-o strige pe nume
Dar la nevoie putem citi cu folos
Manualul de uitare al bunului domn Naum
Acum răposat.
CROCHIU NOCTURN
Nu mai pot să scriu
nici un rând.
Vântul îmi smulge paginile albe
de pe masă.
Doar luna îmi umple
călimara
cu o cerneală albastră.
LITANIE
Mut, orbit de iluzii
Și buha ce-ți strigă numele
pe o creangă în întuneric.
Un alter-ego în noapte
și râul ce se bâlbâie
printre pietre
șoptind cuvinte de dragoste unei fete.
DINTRE STELELE URSEI
Nu treci sub tăcere nici pâlcul de arbori
ca o armată pe fugă
tufele pregătindu-se de somn
și florile de lemn câinesc
cu toții sunt frați ai mei
acum și pururea
mușchiul de piatră și broscuta verde
amin
Te-am așteptat neliniștit
până dincolo de miezul nopții
dar mi-ai tras clapa
doar părul tău luminos
dintre stelele Ursei
îmi trimite binevoitoare semnale
Și pâlcul de arbori
ca o armată pe fugă
și tufele pregătindu-se de somn
și florile de lemn câinesc
cu cu toții sunt frați ai mei
acum și pururea
mușchiul de piatră și broasca
amin.