Motto: „Așa cum o zi plină de evenimente aduce după sine un somn dulce, la fel o viață trăită din plin este încununată de o moarte ferice.” Leonardo da Vinci
A trecut un an de când Ioan Romeo Roșiianu a plecat dintre noi, dar parcă nici acum nu ne-am obișnuit cu absența lui. Sunt oameni care trec prin viața noastră și oameni care lasă urme adânci, ...
Biografiile oamenilor mari nu sunt „linii drepte”, trasate în laboratoare sterile de moralitate. Uneori, cele mai profunde spirite se nasc din coliziunea cu propriile prăpăstii. Valoarea unui om nu se măsoară prin absența greșelii, dar prin uriașa forță de a se ridica, de a se reinventa și de a dărui celorlalți. Poetul și ziaristul Ioan-Romeo Roșiianu ...
După ce s-a certat cu rabinul Moses Roses, scriitorul Pompiliu Marcea a fost găsit mort în Lacul Herăstrău
La fel de inexplicabil, în același context conflictual, alți doi susținători ai Operelor Complete ale lui Eminescu, au avut morți suspecte.
Poetul Ion Lotreanu a fost găsit spânzurat la data de 22 mai 1985, iar Alexandru Oprea, editorul Operelor lui Eminescu, a ...
Scriitorul maramureșean Vasile Muste s-a stins din viață la vârsta de 70 de ani. Poet și om de presă, acesta a lăsat în urmă o operă construită în peste cinci decenii de activitate literară și o contribuție importantă la viața culturală a Sighetului.
Născut la 30 ianuarie 1956, în Coruieni, localitate cunoscută astăzi sub numele de Coroieni, Vasile ...
Odată cu noua stagiune. A douăzecea la număr. Ce-a debutat cu un excelent concert al Orchestrei de Tineret Pitești. Dirijor Tibi Dragoș Oprea. Urmat de un recital, de Ziua Națională a Chinei, de alt recital cu muzică din ambele țări, susținut de violonista Diana Jipa și Marius Doniga la pian. A urmat Alex. Tomescu, violonist de top și un cvartet ...
A plecat și Mircea M. Ionescu de pe pământ...
S-a dus la Ceruri să comenteze meciuri și să scrie piese de teatru printre nori. L-am cunoscut demult și mi-a fost un bun coleg de presă. Când și când vorbeam la telefon. L-am întâlnit pe viu acum un an sau doi la Festivalul de Teatru de Studio desfășurat la „Davila" piteștean. Unde i-am văzut o excelentă ...
În societatea tradiţională, căsătoria reprezenta cel mai complex
fenomen folcloric, având interferenţă cu toate celelalte manifestări folclorice.
Unele obiceiuri nupţiale maramureşene s-au pierdut sau sunt pe cale de a se pierde sau de a se contamina cu obiceiuri preluate din alte zone ale ţării sau chiar cu tradiţii importate de peste hotare de către cei care ...
Nunta este unul dintre cele mai importante obiceiuri în comunitatea tradiţională atât pentru viitoarea familie, cât şi pentru structura de neam.
În locuinţele monocelulare, camera de locuit casa, îndeplinea toate funcţiile familiei. Astfel, pentru a evita pericolele viitoare, concepţia, naşterea, căsătoria şi moartea se realizau în acest spaţiu sacru şi intim.
Fondator al revistei „Moara lui Gelu”, scriitorului și jurnalistul Dragoș Gelu s-a născut la 22 februarie 1967, în Lucăcești, și face parte din categoria personalităților maramureșene recunoscute pentru bogata activitate pedagogică, literară și culturală. Profesor dedicat, jurnalist, poet și coordonator de proiecte editoriale, dl. Dragoș Gelu a debutat în ...
O asemenea cercetare nu poate să facă abstracţie de cele două publicaţii principale care apăreau la Bucureşti şi care erau publicaţii ale Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti, mai exact ale U.A.S.C.R.-ului: Amfiteatru (1966-1991)şi Viaţa studenţească (1956-1989). Trebuie aşadar făcută o distincţie clară între revista de universitate şi ...
Marian Ilea: Domnule Nicolae Breban, domnule Augustin Buzura,
cred că oriunde v-aţi afla, aveţi în memorie un loc drag, o amintire legată de Baia Mare.
Nicolae Breban: Eu m-am născut în acest oraş, dar foarte curând, pe când aveam eu doi ani, prin '36, tatăl meu care pe-atunci fusese funcţionar la episcopie, a fost numit preot paroh în comuna Recea, unde în '40 a ...
Când le răsfoiești
corăbiile încarcă depărtări
prin noaptea ce-ți strânge trupul
în mătasea unei plase de sârmă subțire
șoptindu-ți
închide lumina și dormi
în curând vei gândi asemenea râmelor
asemenea cârtițelor gata să construiască
necunoscute labirinturi
ca o cascadă uimirea ți se zbenguie pe față
iar paginile cărților devin veșminte de licurici
când le răsfoiești cu pioșenia lumânărilor
Peste genuni
perspectiva se golește în tine
pe șolduri se mișcă nevăzute gânduri
și apar visuri în pașii ce urmează
nu mai atingi nimic
nu mai privești
ci doar suspini
uitarea se stinge-n mâna ta
ca o lucire rătăcită pe o piatră
poemul se desprinde
compact și misterios ca un bob de mercur
pod peste genuni
Se dichisesc
crepusculul urzește noi clinchete
printre ceremonioșii arbori
ce se pleacă în fața ceții
cu graurii ospătându-li-se pe crengi
tălpi de înger înmiresmează pajiști
se dichisesc prin gânduri ascunse depărtări
trupul își scutură faldurile de atingeri
și-n oase îți străfulgerează un nume
locul în care te-ai îndoit de toate
se dizolvă și curge într-o eternă noapte
Crezi cu tărie
între fereastra închisă și lumina ce respiră haotic
luna își reazemă oboseala de prag
și te învață cum se dăruiește un plâns
pentru seninul cu care întunericul deschide ușa
cum se ascund flăcările într-un minereu
cumpăna ce ține sufletul în echilibru
te privește în ochi ca pe lumea de dincolo
în timp ce cu mâini de aer plantezi flori azurii
peste râul Styx ridicând pământu-n văzduh
și crezi cu tărie
că orice răsărit întinerește în rouă
zmeiele cântă în cor lângă Dumnezeul refugiat din biserici
lumea are ziduri pe care înfloresc minuni
când un hohot de râs gâdilă cerul
Timpul te îndeamnă
norii atârnă candelabrepapura despică ape
șoaptele aprind candele în arbori
un cor de lăute se înalță din frunzișurile
pe care le aurești cu inima
iar smirna tămâia înfloresc în umbra ta
și devii o fântână cu ghizduri de fildeș
în care se prăvălește lumina
timpul numără grămezi de cenușă
Luminează hăul
te-ai născut cu ochii răstigniți pe frumuseți
iar între ei și cer ai închis viața
sincronizând zăpezile cu trupul tău
cu rugina atârnată de pleoape
acum știi că zeii fug de limpezimi
și aprind căile
nopțile nu se mai ascund în cristale
nici în ochii orbi
ci luminează hăul unde talazurile acoperă porți
unde umbrele au devenit refugii
iar fluturii au zburat din răspunsul așteptat de sfinx
Adormi trandafiri
uragane oxidează împrejurimi
iar zilele se tăvălesc prin praf
biciuite de dorința unui răgaz
zeitățile tranzitează trupuri
fulgere sar în jur
cerneala trage perdelele
cutia poștală adoarme adânc
sub pături de ploi și zăpezi
de pe un pod suspendat pescuiești zboruri
și adormi trandafiri
pe marmura ce visează la înțepăturile spinilor
Așterne tapiseria
ecouri hăituiesc spice înspre gurile ceții
și înclină oboseala peste calendarul ce dă spornic lăstari
șoimii profețesc obscuritatea prin sângele tău
pescărușii inventariază pergamente
îngroziți de așteptare
înțelepții și nebunii vorbesc limba păsărilor
galant fosforul șoptește în urechile lunii
palpită printre uscături și dansează obraznic cu vijelia
cu primenite gesturi
trupul tău se mută în locul semințelor
și-și așterne cu pioșenie tapiseria peste cuvinte
Ca setea oarbă
o boare se joacă gâdilând cerul
probabilitatea anunță firescul
asceza ruginește în grabă
pitit în plopii de pe margini
zămislești ascunzători pentru flăcările din inimă
înconjuri uimirile pătrunzându-le până la lacrimi
ca setea oarbă te rostogolești în ape necunoscute
și uiți nopțile pe care le-ai ascuns în fântâni
devenind păianjenul ce țese punți între alb și negru
Uită să mai hrănească
întins pe iarbă cu ochii întredeschiși
dăltuiești basoreliefuri pe cer firesc precum norii
ce dansează senzual aproape de iarbă de doină
încurcând musculițele
în oarbe arhitecturi miști umbrele ce fertilizează
miraje luminează credința
ignoranța dă în clocot vântul psalmodiază
nemișcată fără nici un gând
lespedea își desface hărțile pentru chiciură
și uită să-ți mai hrănească trupul cu substanțele visului
În grabă
cocoșii străpung somnul în miez de noapte
cu cântece
și retează ghearele tăcerii
schilodite
hăurile se umplu de sunete
cheamă vesele zburătoare de la antipod
frigul nu-și mai ramifică venele
lacrimi înăbușite inundă deșerturi
înflorindu-le
morții înmuguresc în grabă
febrili își caută ochii
gândurile lor zumzăie ca niște roiuri
Ca o simfonie
iedera înhață cerul
cuiburi trosnesc încurcând potecile
sub ceața care își cercetează fantasmele
cum se dezlănțuie vorbind prin semne ca muții
și împleticită peltică
se așază într-un târziu ca o simfonie
peste verdele ce se întinde până sub pietre
să replanteze inimile de flăcări și jar
Nu mai căuta toiagul
stai la marginea mării privind viața
cum te strânge între singurătate
și lumina ce se precipită cu repeziciune
nimeni nu te ascunde în scoici să devii o perlă
care să mângâie ochi inimi suflete
ești lăsat pradă nesătulilor
cumpenilor din îmbrățișările ce nasc furtuni
și cu liniște privești bufnițele care țin sfaturi îndelungate
străpungându-ți inima pentru a desluși lumea de dincolo
nu mai căuta toiagul să despici apele
cine vrea să te urmeze prin învolburarea din tine
o va face oricum