Motto: „Așa cum o zi plină de evenimente aduce după sine un somn dulce, la fel o viață trăită din plin este încununată de o moarte ferice.” Leonardo da Vinci
A trecut un an de când Ioan Romeo Roșiianu a plecat dintre noi, dar parcă nici acum nu ne-am obișnuit cu absența lui. Sunt oameni care trec prin viața noastră și oameni care lasă urme adânci, ...
Biografiile oamenilor mari nu sunt „linii drepte”, trasate în laboratoare sterile de moralitate. Uneori, cele mai profunde spirite se nasc din coliziunea cu propriile prăpăstii. Valoarea unui om nu se măsoară prin absența greșelii, dar prin uriașa forță de a se ridica, de a se reinventa și de a dărui celorlalți. Poetul și ziaristul Ioan-Romeo Roșiianu ...
După ce s-a certat cu rabinul Moses Roses, scriitorul Pompiliu Marcea a fost găsit mort în Lacul Herăstrău
La fel de inexplicabil, în același context conflictual, alți doi susținători ai Operelor Complete ale lui Eminescu, au avut morți suspecte.
Poetul Ion Lotreanu a fost găsit spânzurat la data de 22 mai 1985, iar Alexandru Oprea, editorul Operelor lui Eminescu, a ...
Scriitorul maramureșean Vasile Muste s-a stins din viață la vârsta de 70 de ani. Poet și om de presă, acesta a lăsat în urmă o operă construită în peste cinci decenii de activitate literară și o contribuție importantă la viața culturală a Sighetului.
Născut la 30 ianuarie 1956, în Coruieni, localitate cunoscută astăzi sub numele de Coroieni, Vasile ...
Odată cu noua stagiune. A douăzecea la număr. Ce-a debutat cu un excelent concert al Orchestrei de Tineret Pitești. Dirijor Tibi Dragoș Oprea. Urmat de un recital, de Ziua Națională a Chinei, de alt recital cu muzică din ambele țări, susținut de violonista Diana Jipa și Marius Doniga la pian. A urmat Alex. Tomescu, violonist de top și un cvartet ...
A plecat și Mircea M. Ionescu de pe pământ...
S-a dus la Ceruri să comenteze meciuri și să scrie piese de teatru printre nori. L-am cunoscut demult și mi-a fost un bun coleg de presă. Când și când vorbeam la telefon. L-am întâlnit pe viu acum un an sau doi la Festivalul de Teatru de Studio desfășurat la „Davila" piteștean. Unde i-am văzut o excelentă ...
În societatea tradiţională, căsătoria reprezenta cel mai complex
fenomen folcloric, având interferenţă cu toate celelalte manifestări folclorice.
Unele obiceiuri nupţiale maramureşene s-au pierdut sau sunt pe cale de a se pierde sau de a se contamina cu obiceiuri preluate din alte zone ale ţării sau chiar cu tradiţii importate de peste hotare de către cei care ...
Nunta este unul dintre cele mai importante obiceiuri în comunitatea tradiţională atât pentru viitoarea familie, cât şi pentru structura de neam.
În locuinţele monocelulare, camera de locuit casa, îndeplinea toate funcţiile familiei. Astfel, pentru a evita pericolele viitoare, concepţia, naşterea, căsătoria şi moartea se realizau în acest spaţiu sacru şi intim.
Fondator al revistei „Moara lui Gelu”, scriitorului și jurnalistul Dragoș Gelu s-a născut la 22 februarie 1967, în Lucăcești, și face parte din categoria personalităților maramureșene recunoscute pentru bogata activitate pedagogică, literară și culturală. Profesor dedicat, jurnalist, poet și coordonator de proiecte editoriale, dl. Dragoș Gelu a debutat în ...
O asemenea cercetare nu poate să facă abstracţie de cele două publicaţii principale care apăreau la Bucureşti şi care erau publicaţii ale Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti, mai exact ale U.A.S.C.R.-ului: Amfiteatru (1966-1991)şi Viaţa studenţească (1956-1989). Trebuie aşadar făcută o distincţie clară între revista de universitate şi ...
Marian Ilea: Domnule Nicolae Breban, domnule Augustin Buzura,
cred că oriunde v-aţi afla, aveţi în memorie un loc drag, o amintire legată de Baia Mare.
Nicolae Breban: Eu m-am născut în acest oraş, dar foarte curând, pe când aveam eu doi ani, prin '36, tatăl meu care pe-atunci fusese funcţionar la episcopie, a fost numit preot paroh în comuna Recea, unde în '40 a ...
AUTOPORTRET INSOLIT
În încăperile de sidef
(ale cuvântului)
din motive perfect plauzibile
pe care nu mă încumet
să le dau publicității
am fost nevoită să intru
ghemuită
de prea multă mirare!
Acum, iată-mă așteptând
lângă groapa cu lei
lipită cu inima de zidul ispitei.
”Începe nemaiauzitul
număr senzațional!”
a tunat vocea marelui saltimbanc.
Vârfuri de săgeți otrăvite
îmi caută lacome inima.
DESCÂNT DE ARIPĂ OFTÂND
O-li-la, o-li-la,
descânt de aripă oftând
să te întâlnesc cât mai curând,
cât mai aproape de pământ
iarba sălbatică curgând,
dulceața vorbei fumegând!
ȘTIU
Știu ce înseamnă să trăiești
într-o provincie plicticoasă.
Stelele-verzi stau agățate de ramuri
ca niște căpățâni indolente de zei
să înduri mocirla luminii
pe străzi izgonită de nuferi
acoperișurile țuguiate
căptușite cu cioburi de cearcăne
convinsă de existența
ce ne-a fost hărăzită.
Poemul acesta e o explozie
de importanță strategică
întâmplată azi 4 mai a. c.
pe calea ferată rămasă pustie!
DE DOR
Aștept să mi se întoarcă părinții
cu amiaza priponită de flaute.
Am pus dorul feciorelnic
prin vâlcele să-i caute!
TU ȘI EU
Intrăm în lumea cuvintelor purificați
cu înțelesuri virgine silabisim
numele lucrurilor
ce ne înconjoară:
tu și eu – fructul divin
încolțit într-un pământ al făgăduinței
unde ni se face o foame nebună
de nesomn și uitare
de sălbăticite păduri
la rădăcinile lor
să învățăm cum se moare
ademenind răsăritul de soare!
CÂNTEC DE INIMĂ
Pre noi cine ne învie,
pre noi cine ne împarte,
apa din fântâna vie
cerul cu izvoare sparte!?
O, nătângă pătimire
cu gura de garofiță
Eu ibovnică, Tu mire
porumbel de porumbiță!
Frunza de trifoi măreață
dă-ne-o Doamne, înapoi
dragostea din dimineață
către ziua de apoi!
O, DACĂ-AI ȘTI
O, dacă-ai ști capul meu tânăr
îmbătrânind de frumusețe
fiecare cuvânt
mă înnobilează în suflet
fiecare răsuflare de cântec
mă învinovățește să rămân
pentru totdeauna
dorul tuturor ducerilor
noastre în ispită!
CÂNTEC TREMURAT PE FRUNZE
Apără-mă, Doamne, de frig
de târziul
și străveziul somnului
făptură botezată
de cântecul Domnului
pe unde sunt
pe unde am fost
frunze tremurate-mi doiniră
de la creștet
până la talpa de jos
patimă,
pasăre,
aripă,
liră!
AMINTIRILE TOAMNEI
În turnuri se crapă de ziuă
vicleniile nu-și mai cer alinare
au rămas închistate
în paloșul întors din cruciade
războinicii purtând
șuvițe albastre în mâini
pe umeri mângâindu-i raza îngustă
a soarelui
fructul delicat al tăcerii
alungă neliniștea fructelor
amintirile acestei
toamne confuze!
FERICIREA LUI SISIF
Ce întâmplare teribilă
domnule Sisif
grația pietrelor a pierit
strivită de greutatea cuvântului!
În memoria lui s-au înfipt
rădăcinile aidoma jderilor
la curtea străveche
altunde nu mă pot regăsi
gloria mea începe
ca o tristețe postumă!
Nota autoarei
Ligia Stan, născută la 4 mai 1969 în Piatra Neamț, Absolventă a Facultății de Drept.
Debut: Revista Ateneu, 1988 cu un grupaj de versuri însoțit de un cuvânt de laudațio din partea regretatului poet Sergiu Adam.
A publicat în mod frecvent în aproape toate revistele literare : Convorbiri literare, Ateneu, Tomis, Familia, Flacăra, Cronica, Luceafărul, Amfiteatru și altele.
A fost distinsă cu mai multe premii la concursurile literare organizate de diverse instituții culturale și reviste.
A fost remarcată de critici literari și poeți de prestigiu: Sergiu Adam, Constanța Buzea, Lucian Strochi, Mircea Ciobanu, Petre Isachi, Paul Sân –Petru, Nicolae Boghian și alții
În ”Revista Amfiteatru” din 1988, regretata poetă de prestigiu Constanța Buzea consemna următoarele:
”Poemele Ligiei Stan, emană dintr-o extraordinară energie sufletească și arată, prin frăgezimea imaginilor și elanul frazei lirice că talentul tinerei poete va rodi cândva spectaculos.”
La rândul său poetul Paul Sân-Petru care a viețuit mai bine de zece ani în Județul Neamț desfășurându-și activitatea ca medic la Dispensarul din Comuna Poiana Teiului lecturându-mi o parte din creațiile literare și-a exprimat opinia, din care consemnez următoarele:
”…Rare ori mi-a fost dat să încerc atâta emoție la citirea unui manuscris de poezie. Ligia Stan, dispune de acea putere magică înnăscută de a transfigura lucrurile sub puterea metaforei într-un fel numai al ei, făcând să inunde sufletul cu frumuseți greu de descoperit. Vocea pură a îndrăgostitei impunându-o dintr-odată atenției cititorului din care se poate distinge un timbru personal, în formare pe care îl așteptăm să se desfășoare pe măsura talentului poetic al autoarei.
Altfel zis, am toate motivele să afirm că Ligia Stan este o poetă adevărată care promite să devină o voce distinctă în peisajul poetic feminin, fapt ce ne determină să-i așteptăm cu emoție și interes evoluția.”
Destinul a făcut ca în anii studenției care au urmat, să-l cunosc personal pe Mircea Ciobanu,
poet, prozator, editor, traducător și eseist, autorul celor șase volume de ”Istorii” care pe atunci fusese numit director al Editurii Eminescu căruia i-am încredințat manuscrisul cărții mele de debut ”Ademenind Eternitate”.
Acesta cu vădit interes mi-a lecturat manuscrisul, (corectându-l pe alocuri), reținându-l în vederea publicării, redactor de carte fiind cunoscuta poetă Doina Uricaru.
Între timp au avut loc numeroase evenimente tragice și dureroase printre care și dispariția neașteptată a marelui scriitor Mircea Ciobanu astfel că apariția cărții atât de așteptată de mine nu a mai avut loc.
Și pentru că timpul nemilos care a trecut a fost lăsat în urmă, mă încumet să încredințez acest manuscris de poeme, în vederea publicării Editurii Ateneul Scriitorilor din Bacău, abia acum oferindu-mă de bună voie să mă las ”judecată” de cei care mă vor citi așa cum am fost și cum sunt în prezent. Urmând, desigur, să vadă lumina tiparului și alte producții literare mai vechi sau recente.