Poezii de Maria Ciobotariu

Copacul vieţii

Mă ascund în ninsori

să nu mă viscolească

vântul uitării.

Fulgi de vise

în căutarea zilei,

mulţimi de gânduri

trezite…

dor regăsit în lumină târzie

din singurătatea noastră

paşi rătăciţi de timp

pe tărâmul anilor

în labirintul

depărtării

confuz şi întunecat

iubirile

se nasc şi mor

exişti…

mâinile s-au împreunat

pe copacul vieţii

plin de zăpadă şi muguri.

 

Izvorul amintirilor

 

Separ izvorul

de stâncă

în setea mea de gând

să te aflu

sunt valuri aprinse de amintire

când umbra nopţii

departe coboară.

Plâng ochii mei printre şoapte

în dulcea lor rapsodie

m-ai prins

sub paşii tăi...

sărutul vântului

bătând în toacă

parfum ducând

spre soare.                                

Azi suntem de departe

o torţă de lumină

care dansează.

 

Uitare sau iertare

 

Albul zăpezii

şiraguri de mărgăritare

pe crengi şi pe sub paşi

uitare sau

poate iertare

zâmbet

de cuvânt scris

înainte de creaţie

gust de credinţă

în visul schimbării.

 

Umbre şi lumini

 

Închid  pleoapele  lunii  

lacrimi împietrite pe boltă

în vibraţia universului

cerul de plumb,

întunecat de umbre

ascunde ruinile castelului

iarba arsă de ploaia acidă

se revarsă în văile din crater

vulcanul mocneşte

sub ploi de stele

haosul domneşte în jurul pădurii

corbul urmăreşte

spectacolul nopţii

din zborul înalt

sub geana de foc

aerul se purifică

zorii se arată limpezi

în urma furtunii.

 

Cântecul viorii

 

Vioara  cântă

Ca un foşnet de frunze

mâinile arcuiesc sunetul

ca un zbor de rândunele

tulbură amintirile

cuvinte regăsite

în praful timpului

fulgerând flacăra

la lumina notelor.

 

Dorul credinţei

 

În palma mea este clipa

cu arome de primăvară

şi culoarea ochilor tăi,

descântaţi cu iarba fiarelor

în vraja nopţii

luna îşi ascunde privirea

sub veşmântul de stele

iar privirile ard ca o torţă

în valurile tăcerii.

Zâmbetul se desface în două

şi se prelinge

în apa izvorului îndrăgostit

se deschid cărări ce urcă

printre brazi

la a călugărului stâncă

unde floarea de colţ suspină

sub mângâierea licuriciului

iar clopotul îşi spune rugăciunea

în tunul de veghe al schitului.

În aer pluteşte sărbătoarea

oameni grăbiţi de dorul credinţei

privesc tăcerea din icoane

harul sfânt coboară din cer.

 

Dorinţe tăcute

 

Topesc depărtarea

din ceaţa groasă

între maluri de vise

ţes în cuvinte

priviri nenăscute

se zbate chemarea

în zvâcniri nebune

tremură noaptea-n

arcuşul viorii.

Departe la poarta lumii

bătrâne anotimpuri

aleargă prin timp

dă-mi o fărâmă de nemurire

să fiu iar cu tine

pe dealurile albe

când ceaţa dispare

cu pasul grăbit

răsare luna

iar eu mă ascund

în dorinţele tale.

 

Cuvinte

 

Sfâşii  tăcerea

cu foarfeci de cuvinte

stele numărate

în  culori

alb şi negru

repere şi iluzii

impregnate în matrice

stâlpi de susţinere

în cupa vieţii

ferestre deschise

spre soare.

 

Valsul mării

 

Curg gânduri

pe valuri,

se zbat de maluri

vapori de apă

în picături de ploaie

din gheaţa plânsului

încătuşat

viaţă împletită-n

aşteptări şi schimbări

urmele paşilor

închid timpul

aşternut de condeiul viselor

departe de tine,

privesc valsul valurilor

şi mă simt o corabie

pe insula tristeţii şi fericirii

mă regăsesc pe puntea

prezentului...

savurând sărutul vântului

dulce-ncercare

unde dorul

îmi prinde în păr

fire argintii

dintr-un suspin

pierdut în mare.

 

Urmele timpului

 

Savurez ritualul

unei dimineţi

ramuri înmugurite

deschid poarta

nemuririi

lacrima - floarea dorului

în adânci focuri de stele

ochii mei nu te-au văzut

dar îţi simt strălucirea

ne răcorim sub aceleaşi ploi

din depărtarea

sculptată de nori

port taina zâmbetului

poposit pe urmele

timpului.

Ai ascuns iubirea

într-un vers

cristale reci din tăcerea ta

n-am să înţeleg niciodată

cum poţi trăi într-o amintire.      

 

Sfinxul

 

Curg izvoare

însetate de cunoaştere

peste întinsul deşert

Sfinxul priveşte

peste timp

răscolit de emoţii

arşiţa pătrunde

în arterele îngheţate

ale adâncului

oamenii grăbiţi

surprind clipa de așteptare

nisipul fierbinte

purtat de vânt

acoperă oază de linişte...

se lasă tăcerea nopţii

luna veghează

paşii  călăreţului  rătăcit.