Gânduri…
Mă tem pe ape că să vin la Tine,
Sunt încă, Doamne, tare păcătos.
Tu nu-ţi întorci privirea de la mine,
Şi glasul Tău mă cheamă, blând, duios.
De când m-aştepţi o, Doamne, Sfânt Isuse,
De când mă ierţi şi mă ridici de jos,
De când îmi spui că mă iubeşti, şi nu vrei
Să-Ţi aminteşti cât sunt de păcătos!
Ştiu că-ntr-o zi mă întâlnesc cu Tine,
Mai ai răbdare Doamne, te implor!
Păcatul greu loveşte iar în mine,
Dar fără Tine, ştiu că n-am să mor!
Eu Te iubesc aşa cum pot, acuma ,
Sunt trestia ce-I frântă lângă mal,
Şi văd cum mâna Ta mă tine-ntruna,
Şi mi-o întinzi chiar dincolo de val!
Gânduri…
Un semn de iubire îmi lasă
Cocorii în suflet şi gând,
Ei zboară şi nu le mai pasă
Când ochii în urmă îmi plâng.
Un semn de plecare adâncă
În alte poveşti de sub soare,
Îmi poartă iar viaţa pe stâncă
Departe de tot ce mă doare.
Un semn că Îţi laşi iarăşi harul
Să-mi cureţe viaţa, Părinte,
E gândul curat şi e darul,
Ce astăzi Ţi-l dau prin cuvinte.
Gânduri…
Din ceruri priveşti cu-ndurare
Când ruga din mine-i pustie,
Când vreau ca înc-o chemare
Spre Tine lumină să-mi fie.
Din ceruri priveşti cu-ndurare
Când paşii pe drumuri, mă dor,
Când cer ajutor şi iertare
Şi apă din Sfântul Izvor.
Din cer Tu mă vezi, scump Părinte,
Trimite-mi puteri noi pe cale
Ca tot ce mai am prin cuvinte,
S-aştern la picioarele Tale.
Gânduri…
Ca floarea de cireş, în haine albe,
Port sufletu-mi pe drumul luminos
Şi tot ce am eu astăzi se închină,
În faţa străluciri lui Hristos!
Iubirea Lui a fost mereu cu mine,
În nopţi întunecate mi-a fost stea,
Şi vânt blajin în zilele senine,
În zile lungi de iarnă, mi-a fost nea.
Mi-a pus în suflet dor de veşnicie
Şi nu m-a părăsit nicicând, la greu
În toi de noapte El mi-a fost făclie,
Pe cruce S-a jertfit, în locul meu!
Şi m-ai făcut de îngeri mai presus,
Atât de mult m-ai preţuit, Părinte,
Şi-atâta har în viaţa mea ai pus
Încât nu-l pot cuprinde în cuvinte!
Ca floarea de cireş în haine albe,
Azi mă închin la tronul Tău divin.
Mireasă vreau să-ţi fiu pe mai departe,
Să te slujesc în veci de veci. Amin!
Gânduri…
Să nu fi Irod în noaptea aceasta,
Când stelele mai arzător strălucesc.
Când corul de îngeri mai tare răsună
Salvare şi pace, lumi vestesc!
Să nu fi Irod în gândul din tine,
Mai este speranţă la staul şi azi.
Ascultă prin noapte cum vine Crăciunul,
Astaptă-l la Iesle, cu lacrime calzi!
Să nu fi Irod niciodată în viaţă,
Să laşi Magii vremi, pe drum luminos
Să ducă în lume durerea din Rama,
Să şti ce înseamnă să nu fi-n Hristos!
Să nu fi Irod prietene, dragă,
Să nu fi nicicând vânzător de Isus!
Când Ieslea coboară în lumea întreagă
Aşteaptă-l în noapte, mai umil, mai supus!
Gânduri…
Născută pe plaiuri binecuvântate de poezie, adolescentă fiind, am admirat şi colaborat cu cenaclul literar “George Coşbuc” din Bistriţa, unde am şi debutat în ziarul local “Ecoul”. Urmând apoi cursurile unei facultăţi din Cluj, am avut modeste publicaţii în cadrul revistelor: ,,Steaua”, ,,Tribună”, ,,Echinox” şi ,,Napoca Universitra”. Apoi paşii mei au ales alt drum…dar la ceas de apus şi de lume, am hotărât să exprim prin ,,Gânduri…” o parte din trăirile biruitoare sau nu, ale fiinţei mele.