Motto: „Așa cum o zi plină de evenimente aduce după sine un somn dulce, la fel o viață trăită din plin este încununată de o moarte ferice.” Leonardo da Vinci
A trecut un an de când Ioan Romeo Roșiianu a plecat dintre noi, dar parcă nici acum nu ne-am obișnuit cu absența lui. Sunt oameni care trec prin viața noastră și oameni care lasă urme adânci, ...
Biografiile oamenilor mari nu sunt „linii drepte”, trasate în laboratoare sterile de moralitate. Uneori, cele mai profunde spirite se nasc din coliziunea cu propriile prăpăstii. Valoarea unui om nu se măsoară prin absența greșelii, dar prin uriașa forță de a se ridica, de a se reinventa și de a dărui celorlalți. Poetul și ziaristul Ioan-Romeo Roșiianu ...
După ce s-a certat cu rabinul Moses Roses, scriitorul Pompiliu Marcea a fost găsit mort în Lacul Herăstrău
La fel de inexplicabil, în același context conflictual, alți doi susținători ai Operelor Complete ale lui Eminescu, au avut morți suspecte.
Poetul Ion Lotreanu a fost găsit spânzurat la data de 22 mai 1985, iar Alexandru Oprea, editorul Operelor lui Eminescu, a ...
Scriitorul maramureșean Vasile Muste s-a stins din viață la vârsta de 70 de ani. Poet și om de presă, acesta a lăsat în urmă o operă construită în peste cinci decenii de activitate literară și o contribuție importantă la viața culturală a Sighetului.
Născut la 30 ianuarie 1956, în Coruieni, localitate cunoscută astăzi sub numele de Coroieni, Vasile ...
Odată cu noua stagiune. A douăzecea la număr. Ce-a debutat cu un excelent concert al Orchestrei de Tineret Pitești. Dirijor Tibi Dragoș Oprea. Urmat de un recital, de Ziua Națională a Chinei, de alt recital cu muzică din ambele țări, susținut de violonista Diana Jipa și Marius Doniga la pian. A urmat Alex. Tomescu, violonist de top și un cvartet ...
A plecat și Mircea M. Ionescu de pe pământ...
S-a dus la Ceruri să comenteze meciuri și să scrie piese de teatru printre nori. L-am cunoscut demult și mi-a fost un bun coleg de presă. Când și când vorbeam la telefon. L-am întâlnit pe viu acum un an sau doi la Festivalul de Teatru de Studio desfășurat la „Davila" piteștean. Unde i-am văzut o excelentă ...
În societatea tradiţională, căsătoria reprezenta cel mai complex
fenomen folcloric, având interferenţă cu toate celelalte manifestări folclorice.
Unele obiceiuri nupţiale maramureşene s-au pierdut sau sunt pe cale de a se pierde sau de a se contamina cu obiceiuri preluate din alte zone ale ţării sau chiar cu tradiţii importate de peste hotare de către cei care ...
Nunta este unul dintre cele mai importante obiceiuri în comunitatea tradiţională atât pentru viitoarea familie, cât şi pentru structura de neam.
În locuinţele monocelulare, camera de locuit casa, îndeplinea toate funcţiile familiei. Astfel, pentru a evita pericolele viitoare, concepţia, naşterea, căsătoria şi moartea se realizau în acest spaţiu sacru şi intim.
Fondator al revistei „Moara lui Gelu”, scriitorului și jurnalistul Dragoș Gelu s-a născut la 22 februarie 1967, în Lucăcești, și face parte din categoria personalităților maramureșene recunoscute pentru bogata activitate pedagogică, literară și culturală. Profesor dedicat, jurnalist, poet și coordonator de proiecte editoriale, dl. Dragoș Gelu a debutat în ...
O asemenea cercetare nu poate să facă abstracţie de cele două publicaţii principale care apăreau la Bucureşti şi care erau publicaţii ale Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti, mai exact ale U.A.S.C.R.-ului: Amfiteatru (1966-1991)şi Viaţa studenţească (1956-1989). Trebuie aşadar făcută o distincţie clară între revista de universitate şi ...
Marian Ilea: Domnule Nicolae Breban, domnule Augustin Buzura,
cred că oriunde v-aţi afla, aveţi în memorie un loc drag, o amintire legată de Baia Mare.
Nicolae Breban: Eu m-am născut în acest oraş, dar foarte curând, pe când aveam eu doi ani, prin '36, tatăl meu care pe-atunci fusese funcţionar la episcopie, a fost numit preot paroh în comuna Recea, unde în '40 a ...
1 GOL DE CER
În viața asta fug pe-o mare fără valuri,
Mă poticnesc și cad ca valul înspre maluri,
Lăsați-mă acolo, să redevin nisip
Și mai apoi cuvântul să-mi recreeze chip,
În urma mea cocorii se prăbușesc pe ape,
Din drumurile zboruri ce nu știu să adape,
Lăsați-i să coboare, ca în a lor cădere,
Copaci să deseneze, cu aripi mângâiere,
Cu rădăcini în ciocuri, cu penele drept frunze,
Să-mi deseneze roșii doar ale mele buze
Să- ncremenească chipul în ceea ce eu sper
Iar pentru ochi să lase un simplu gol, de cer.
2 UN DRUM DE FUNIE
Sunt douăsprezece căi de a mă pierde în uitare
Cu fiecare clipă care trece,
Bat orologiile nopții topite în visare,
În trupul care arde ca o lumină rece.
Sunt douăsprezece anotimpuri despărțite
De ploi, fulgere calme și ninsoare,
Salvate-n veșnicia în care încolțite,
Se-ascund în muguri, în petale și în soare,
Douăsprezece vise colorate ce am avut cu tine,
Înlănțuite pe retina privirilor deșarte,
În care timpul trece invers, înspre sine,
Din moarte-n viață, nu din viață-n moarte
Și tot nu-mi e de-ajuns, pustiul este rege
În universul meu de rugă și trădare,
În care gândul deseori atâta înțelege,
Că-n jurul lui se vinde întuneric pe candoare,
Un întuneric transparent prin care
Doar fulgeru-i lumină care trece,
Lumină-n drumul primejdios fără cărare,
Un drum de funie împletită-n doisprezece.
3 CÂND AM FURAT NOI FOCUL
Când am furat noi focul, deja furasem apa,
Pământul îl furasem când l-am pătruns cu sapa
Și-n ochi de ciută blândă, ucisă în pădure,
Am căutat să strângem ce alții să nu fure,
Văzduh, lumină-n porți spre idealurile triste,
Reprezentațiile obsesive altruiste,
Pe care în stagiunile de viață și de moarte,
Le veșnic repetasem citindu-le din carte,
Din cartea ferecată și încă netradusă
Din limba îngerească, ce chiar de ne-a fost spusă,
Neauzită a ramas, ecoul este jocul
Pe care îl trișăm și azi, când dăruim noi, focul.
4 O CLAPĂ DE PIAN
O clapă de pian vibrează un sunet,
Pe cerul brăzdat, al vântului urlet
În cheia luminii se frânge curat,
În cheia luminii, în viața ca dat,
O stea cade plânsă pe cer marmorat,
Memoriile ei, în lumină se zbat,
Păcatul uitării ne-ngroapă în noapte,
Păcatul uitării se-ascunde în șoapte,
O pasăre zboară și vrea să renască,
În ziua ce vine, în viața lumească,
Cu aripa frânta se pierde-n trecut,
Cu aripa frânta, uitând ce-a avut,
Ca mine acum în noaptea ce vine,
Ca mine acum, în lipsă de tine,
Cu luna-n tandem pe o negură goală
Cu luna-n tandem într-o noapte de smoală,
Despic infinitul uitării de sine
În rău absolut, în marele bine
Și-aștept ca din noaptea de veștedă tină,
Puterea trăirii, din nou, să revină,
Cu brațele pline de strângerea ta,
Cu brațele pline, de tot ce aș vrea,
Conjur destinul de sunet ce moare,
Să îmi dăruiască puțină uitare.
5 CAUTĂ- MĂ
Caută- mă fericire, caută- mă mult departe,
Într-o viață, o iluzie, caută- mă după moarte
Prin vitralii uimitoare eu te văd cum însăți treci,
Te petrec cu-a mea privire și- ți sărut umbrele reci,
Ești privirea unei mame care a adus pe lume,
Salvatorul sau profetul, omul gândurilor bune
Ești un bob de hrană-n iarna păsării din golul pom
Ești un simplu om cu șansa netrădării de alt om,
Fugi cu teamă ne-nțeleasă, neîncrederea în sine,
Uiți că însuși Dumnezeu a crezut profund in mine
Când din focuri și genune m-a creat ca să aleg
Din toți pomii-nțelepciunii fructul ce vreau să culeg
Și mi-a dăruit lumina, mi-a lăsat pe chip iubirea,
A spart lacăte de visuri să-ntâlnesc eu fericirea,
într-o lume unde însăși nemurirea-i de vânzare,
Chiar la licitația sorții dintr-o viață muritoare,
Da, cea muritoare viață, ce ciudată antiteză,
Fericirea îi rămâne doar o simplă ipoteză
Iar eu, Lorelei în drumu-i obsesiv spre altă stâncă,
Te mai caut fericire, tu nu mă mai cauți…, încă!
6 LUMEA
Lumea, acea femeie ideală,
Frumoasă, răvășită, imorală,
Vindecătoare ea fiind bolnavă,
Privirea-i de seducție născută ca otravă,
Cu buze fragede, senzuale,
Ce rătăcesc pe noi fără de cale,
Copilăroasă, ademenitoare,
Profund pragmatică dar visătoare,
Geloasă pe imaginea ce-a fost,
Pe rostul rostului fără de rost,
Lucidă- n propria ei confuzie,
Că însăși ea e doar iluzie,
Lumea cu- a ei neagră pălărie,
Cu boruri largi pe fața străvezie,
Privindu- te ca pe o țintă
A propriei imagini din oglindă,
Nepăsătoare, imprudentă,
Neimplicată dar atentă,
Doar în silabe îți desparte,
Iubirea ta de ea, pâna la moarte,
Pe cer, pe apa, și pe vânt,
Pe visele-ngropate în pământ,
Iar tu rămâi captiv, sedus, predat
În unica iubire ce-a contat.
7 SĂ MĂ NASC OM
Pe melodia apei mă legăn eu în gând
Și pe memoria stelei mă leg de-al meu pământ
Și-n îngerii ce cad adesea pentru noi,
Mi-am regăsit putința de-a nu păși ‘napoi
Am învățat lumina, din tainele iubirii
Și moartea- am înțeles-o, cum calea fericirii
Zidește dintr-un lut mântuitor de viață,
Ce nu se prăbușește, din care se învață…,
Așa-mi spuse-nțeleptul și mai privi o dată,
Făptura-mi neformată și poarta încuiată,
Sunt mere scuturate sub al iubirii pom,
Mă răsucesc în pântec, visând să mă nasc om.
8 MOTIV DE PLOAIE
Să iubesc precum o apă
Care-și poartă mantia lină,
Un izvor care adapă,
Care tinde spre lumină
Într-o lume sinuoasă
Unde doar iubirea este,
Sânge, vin, apă și casă,
Dătătoare de-albă veste,
Să iubesc așa cum cerul
Câteodată strălucește,
Cum din iarnă numai gerul
Primavara îl topește,
Simt că am venit pe lume,
Lumea-n care unii scapă…
De urât, prin gânduri bune,
Să iubesc precum o apă
Care șterge, care spală,
Într-un joc de ea știut,
Renunțarea ca o smoală,
Toate cele ce- au durut,
Fără șansă ca uitarea
Trupului fără de vină
Să se-ascundă-n resemnarea
Umbrei fără de lumină,
Să iubesc precum o apă
Care curge, răcorește,
Naște vis cand maluri sapă,
Care nu se mai oprește,
Niciodata. Nicaieri.
Ploi să-nece în puhoaie,
Fiindcă mâinele, ca ieri,
Poate fi motiv de ploaie.
9 PE JOS SUNT PIETRE SUS E CERUL
Copil sunt azi, genunchii- mi sunt răniți,
Pe jos sunt pietre, sus e cerul,
În juru-mi numai prizonieri fugiți,
Se fură focul, se supune fierul,
Pe drum, sunt cei ce nu mă iartă,
Pe jos sunt pietre, sus e cerul,
Cine se-apleacă primul după piatră?
E-o arcă aici, afară suflă gerul,
Îți mângâi tâmpla și din brațe mă arunc,
Pe jos sunt pietre, sus e cerul,
Lumina-n sinea mea atât de-adânc
Îmbină cel definitiv cu efemerul,
Mă pregătesc să zbor odată peste toate
Fără de sens, pe lânga luna care parcă latră
La câinele pierdut ce tace-n noapte,
Aici e cerul, jos e numai piatră.
10 EU TE- AM UITAT MULT ÎNAINTE
Uitat îmi ești mult înainte de-a te fi iubit,
Pierdută în tumult de vremi vândute-n piețe,
Tarabe mult prea colorate de nemărginit
Vând măști cu ochi închisi pe multele lor fețe,
Eu te-am uitat mult înaintea primului sărut,
Desprinse buzele-mi de forța cea necruțătoare,
Al cărei obsesiv refren, ca un mojar de lut,
M-a readus din zboruri iarăși în picioare,
În gravitația unei sfere, pe al cărei prag,
Ca plumbul ale mele gânduri încă se mai frâng,
Într-un ritual în care-ntotdeauna acela drag
Îmi pleacă alungat, mult înainte să-l mai strâng
Sau strig să își oprească-n calea lui cea dreaptă
Dorința de-a uita ce încă n-a putut a fi,
Cum strigă zborul pierdutului ecou de șoaptă
Să-ți spun măcar într-un târziu, “te-aș fi putut iubi”,
Dar viața-i doar o clipă, ce ades o uiți ușor
Și fericită sunt gândind așa la nemurire,
Că dacă tot ce am atins vreodată, toate mor,
Astfel în veci, nu-mi va muri, a ta iubire.
BIOGRAFIE
Autor Silvana Andrada Tcacenco
Silvana Andrada Vasilescu, născută la 15.02.1971 în Sighișoara judetul Mureș. Căsătorita din 1998 cu Vasilescu Bogdan. Fiica Sabrina Vasilescu născută 2003.
Parinți Tcacenco Luminita Dr. Biochimist, Tcacenco Vicențiu- Valentin Prof. Univ Dr (1948-2007)
A petrecut primii zece ani la Sighișoara, jud. Mureș unde a urmat școala cu limba de predare germană. A finalizat studiile liceale la Liceul German nr. 34 actual Colegiul German Ghoete din București, în anul 1989.
Între 1990 si 1995 a urmat cursurile facultății de Finanțe Banci în cadrul ASE București, 1995-1996 Master in Finanțe, 1996-2006- a susținut doctoratul in economie specializarea finanțe internaționale. Între 2007- 2009 a urmat cursurile de master in drept la Universitatea Dimitrie Camtemir Bucuresti. Lector Universitar ASE Bucuresti- departamentul SELS Germana intre 2004-2012, director General GALIKA Romania din 1996 până în prezent, mediator autorizat incepand din 2009. Membră a cenacului literar artistic al liceului, participa la montaje literar artistice si concursuri de recitari intre 1985-1989 fiind pasionată de muzică și de poezie.
Scrie de la 15 ani, publică prima poezie in 1992 intr-un ziar local din Sighisoara, debutează în Confluențe Literare la 01.02.2016 cu poezia “Adoptă- mă pădure”. Publică incepând din 25.03.2016 in Revista Radio metafora Visul românilor de pretutindeni Seattle,WA,nU.S.A, din 13.06.2016 in Literatura de azi, din 16.06.2016 în Revista Pro Litera și din 11.09.2016 in revista e Creator. Volumul de debut îi apare in anul 2016, la Editura Art Creativ și se intitulează “ADOPTĂ- MĂ PADURE”