Melancolie de gheață
Ce-ți mai fac, munții, iubito?
Se mai așează, înceți, sub zăpadă?
Se mai lasă pe sub pomii cei goi?
Ascunși de lumea ce vrea să îi vadă?
Goi, temători, pe sub umbre de gheață?
Pomii aceia ce pe noi, în anotimpul cel verde, încet, ne răsfață...
Ce-ți mai fac, munții, iubito?
Le e frig și li-e gheață?
Fetiței
Fetițo, îmi ești ca o rază de soare,
Chiar dacă ploaia mă curge- văzduh,
Ești raza de soare ce mereu îmi apare,
Iar sufletul tău îmi e gând.
E gând, disperare fierbinte,
În sufletul meu părăsit,
Mereu doar la tine venind,
E sufletul meu, plângând doar cu tine.
Mă abat din viață, curgând,
Ca un râu cu sufletul gheață.
Mi-e greu fără tine, fetiță,
Iar sufletul meu e doar ceață.
Iubito
știi, iubito, l-am întrebat, pe Dumnezeu,
ce e cu mine, zilele astea...
Mi-a răspuns, așa trist, cum e El,
Că nu e nimeni de vină pentru dragostea mea...
E de vină dragostea mea pentru tine...
Și mi-a spus să mă potolesc...
Lucrul ăsta nu se spune la nimeni,
Doar aceleia care ține la tine!
Lacrimi de toamnă
Plâng cu lacrimi de ploaie, iubito,
La fereastra mea e trist fără tine,
Plâng cu lacrimi de ploaie, iubito,
Plâng și te-aștept, lângă ploaie, pe tine.
Mi-e trist, bacovian, într-un plumb,
Pe care nu l-am îmbrăcat niciodată,
Îmi toarnă cuvântul un bumb,
Chemarea cuvântului dată.
mi-e dor fără tine, iar ploaia mă cerne,
Îmi toarnă în suflet visuri deșarte,
Mi-e dor fără tine, iubito,
Mai mult de atât nu se poate...
Mi-e dor
mi-e dor de tine, iubito,
mi-e dor de dragostea ta,
neprihănită,
mi-e dor cum noaptea mă dor ochii de nesomn,
cum dimineața cade lin pe pleoape,
cum ziua soarele încinge la amiază,
cum seara bate-n inimi ca o rază,
ascunsă iar în noaptea cu fiori,
iar, până-n zori...
Mi-e greu fără tine
Mi-e greu fără tine, iubito,
Mi-e greu să dorm singur,
Cu visuri deșarte,
Mi-e greu fără tine, iubito,
Ca atunci când nu pot termina o carte,
Dintr-o bibliotecă fără întoarcere,
Fără de început,
și fără de sfârșit,
Mă sfârșesc de dor,
În nopțile grele, fără de lună,
Când aș vrea să fim mereu, împreună...
Nu
Nu-mi intoarce spatele, iubito,
Nu te-am meritat destul?
Nu te-am iubit destul?
Ți-am dat mai puțin din viața asta?
Ți-am adus nealinare în suflet?
De ce te joci cu inima mea, bolnavă de tine?
Zilele se închid în nopțile mele, fără de tine...
Simt că nu mai respir fără sufletul tău lângă mine!
Am să te iert, iubito,
Dă-mi iar speranță de tine!
Numai pentru Di
Stai
Stai pe sufletul meu ca o noapte,
Care nu vreau să se mai termine, iubito,
Inima mea bate numai lângă inima ta
Și viața, mereu, îmi convine,
Fără tine, copil fără joacă,
Îmi clădesc subterfugii de soartă,
Eu n-am avut, fără tine, o poartă,
Nu mă gândesc la destin, la iubire,
Nu mă pot gândi... fără tine!