FÂNTÂNA CU ULUC

Satul vuia de forfota făcută de zumzetul albinelor. Era luna aprilie, pomii erau înfloriți de-a binelea. Mirosul florilor se simțea la orice pas. Căldura soarelui era molepsitoare, în grădini oamenii nu stăteau, unii greblau și săpau brazdele de zarzavaturi, ceapă ,cartofi, morcovi, alții făceau curat și dădeau foc la frunzele și crengile de prin grădinile lor. Doar bătrînii se mai adunau pe la porțile caselor și mai povesteau, ba de una, ba de alta. Ce se întâmpla în sat, ei stiau tot. Fântâna cu uluc era renumită, datorită ei mulți s-au cunoscut .Și fetele de măritat, și flăcăii de însurat, apoi și femeile măritate care nu se mulțumeau cu ce aveau în grădinile lor. Fântâna cu uluc era un motiv de a merge la apă, mai ales când se înnopta, pentru că nu se mai vedea cine este la fîntână.
Moșnegii mai întârziau, scoțând apă pentru câte o femeie,doar ori fi și ei băgați în seamă. Dar nimic, femeile tot după tineri se uitau și se găteau cît era ziua de mare. Unele-și puneau și cîte doi trei trandafiri în păr, să fie frumoase și cat mai arătoase ! Și erau frumoase, nu aveai ce să le zici, dar tinerețea nu ține o veșnicie,trebue să stii să profiți de ea, că, dacă nu, degeaba ai fost tânăr sau tânără ! Unii se căsătoresc de tineri, când încă ar vrea să mai se joace jocuri copilăresti, dar fără să vrea, intră în joc și află gustul iubirii, și nu mai pot să se oprească, și uite așa apar copiii care fac copii.

Fetele, și ele se mărită până să ajungă la vârsta de16ani,
băetii la17-18 ani. Alții chiar și mai de vreme, de-ți este milă de ei când îi vezi că intră în greutățile vieții de zi cu zi, fără ajutor și experența necesară convețuirii în doi.
Nimic nu părea să se întâmple în satul de la munte, dar dintr-o dată lucruri necurate strică liniștea satului !
Ioana era o tânără dintr-un sat de munte, nu a plecat la oraș cum era moda. A rămas pe vatra satului, cu bătrânii și nevoile oamenilor la un loc.
Fântâna cu uluc i-a fost și ei de mare ajutor, aici l-a cunoscut pe Ionel, mai bine zis el a cunoscut-o, că, de câte ori vedea că se duce la apă Ioana, hop și băiatul la fântână după ea. Asta se întâmpla mai mult pe înserat. Și stătea fata la fântână în brațele băiatului, până venea cineva la apă și le zicea.
-Hai măi ! Dar cât stați voi la apă? Hai, ajunge, dați-i drumul, că au nevoie de apă ai voștri. Plecau tinerii, dar nu trecea mult și se întâlneau din nou, de astă dată la fată acasă. Cum făceau?
Aștepta fata să adoarmă părinții ei, Ioana era singură la părinți, apoi îl lăsa pe Ionel să intre pe furis în casă pe geam.
Pe geam, nu conta, era bine și așa ! Și toată noaptea tinerii erau ca și căsătoriți. Își jurasera credință, că vor fi împreună până la sfârșitul vieții, dar nu întotdeauna viața își respectă promisiunile din tinerețe. Așa se face că părinții lui Ionel aveau planuri de viitor, și-l trimit pe acesta să învețe la oraș, că e păcat mare de el, că este băiat deștept, îl duce capul și ar putea ieși un om mare într-o zi.
De ce să se chinuiască băiatul în sat, unde nu se prevedea nici un viitor ? Ionel tocmai terminase prima treaptă de liceu, adică zece clase.
Și iată că trece vara și din toamnă Ionel merge la liceul din oraș, unde a dat examen de admitere pentru anul trei, la unul din cele mai bune licee din județ. Nu putea să facă naveta, era departe, așa că a obținut un loc în internatul școlii. Ușor, ușor uită Ionel de fată, la oraș găsise alte moduri de a se distra. Discoteci și fete frumoase, care mai de care arătoase și elegante.
Ionel era și el un băiat frumos și atrăgea multe fete în jurul lui. Repede a găsit o fată frumoasă și mai înstărită, cu posibilități materiale mult mai bune față de ale lui. Ioana a văzut cum stau lucrurile și s-a resemnat. Dar fata nu isi gasea linistea, era învățată cu Ionel, să fie amândoi, să doarmă pe furiș în patul ei.
Era ca și căsătorită, greu pentru fată… Unde să-și găsească alt prieten? Satul era sărăcăcios și cei mai mulți tineri erau plecați la oraș. Plângea fata mai mereu. Părinții ei, văzand-o, i-au spus :
-Lasă, fata mamei, nu mai plânge, că o să-ți găsesti și tu pe cineva într-o zi, dar liniștește-te că are grijă cel de sus, Tatăl nostru ceresc! Geaba, fata nu putea să se linișteașcă, era tot timpul în gând cu Ionel, iubitul ei, pe care nu putea să-l uite, nu avea somn de lipsa lui.
Într-o zi stând la poarta casei pe canapea, vine și baba Marița vecina ei, cu trei case mai sus de ea.
-Bună, fata mea, dar nu te văd de loc bine, cum erai tu altădată ! Ce e cu tine, ceva s-a întâmplat? Ia spune-mi, poate pot eu să te ajut cu ceva, că doar sunt prietena ta cea bună !
-Ce să fie, bre? Uite, am rămas singură de aproape un an de zile. Nu am și eu pe mimeni, prietenul meu, Ionică, a uitat de mine de cînd s-a mutat la oraș. Am aflat că are altă fată, și cred că asta afost cu noi… Sunt sigură că l-am pierdut, nici când mai vine pe acasă o zi, două, nu vrea să mai vorbească cu mine, fuge de mine!
-Și ce vrei să faci acum, doar nu vrei să-l jelești pe Ionică al tău! A plecat, a plecat ! Trebuie să găsim noi un băiat aici în sat.
-Gata l-am găsit pe Vasilică, e băiat bun, mamă, și este singur și el , că i-au murit părinții amândoi !
-Care bre, ăla care are căruța cu boi?
-Da, fata mea, el este! E un băiat harnic și cu mult respect!
-Nu se poate, babo ! Nu simt nimic pentru el, Nu am vorbit niciodată cu el, și e și urât rău de tot ! Nu, nu cred că ne potrivim!
-Taci, nu mai zice așa ! că e băiat bun, și are casa lui, are tot ce-ți trebuie. nu vezi că în ziua de azi ăștia se caută, mamă ?
-Nu bre, nu pot să-l support, e prea urât ! Nu facem târgul, gata !
-Ei, fata mea ! Crezi că eu când m-am măritat, tot ca tine ziceam și eu, ce crezi, frumusețea îți dă de mâncare? Ușor, ușor, te înveți cu el, mamă. Stii ceva? Ia ascultă, bărbatul trebuie să fie puțin mai frumos ca Dracu ! Dar cu coada în față, mamă ! Cred că ai înțeles ce vreau să spun !
- Am înțeles, bre ! Dar ca Ionică al meu nu mai găsesc eu ! Și dacă are coada la spate, ca de obicei, ce se întîmplă, babo?
-Ce să fie, dormi cu el în pat ca și cum ai dormii cu măta-mare ! Bărbatul trebuie să fie bărbat măi, Ionico Se vede că ești tânără, trebuie să-ți fie frică când vine acasă, ce stii tu?
Cum mă rugam eu de bărbatul meu! Mai lasă-mă te rog eu, că iar înfund spitalul să fac avort ! Și ce, crezi că era prost să mă lase în pace, ziceam și eu așa să mă lase-n pace, dar în gândul meu, nu, nu-l opri Doamne, că pe urmă se duce după alta !
-Dar adevărul este că-mi plăcea și mie, Ionico! Eram tânară și mulți bărbați ar fi vrut să mă aiba la pat ! Greu m-am descurcat, pentru că unde mă duceam toți bărbații voiau să facă dragoste cu mine ! Ei, la unii le-am dat și eu ! Ce să faci, Ioană? Mai ai nevoie de un act, colo, colo? Și femeia, să stii de la mine, că ce nu poate rezolva cu capul ei, rezolvă cu ce are ea la îndemână, înțelegi tu, Ioană? Că de ! Femeia-i soră cu Eva ! Așa a lăsat Dumnezeu, ca bărbatul să fie sluga femeii ! Dar și când o prinde bărbatul pe femeie, iese foc din trupul ei, nu-i așa? Dar mamă, toate lucrurile astea trebuiesc făcute cu mare grijă, nu trebuie să stie nimeni niciodată. Acum am vorbit și eu cu tine, că bărbatul meu săracu s-a dus demult, D-zeu să-l ierte, că tare a mai fost om bun! A fost singurul meu bărbat, nu a fost el frumos, frumos dar a fost bărbat, nu jucărie ! Rar mai întâlnești în ziua de azi. Am făcut cu el zece copii, plus câți am dat pe apa sâmbetei, nu le mai stiu numărul. Că și astăzi mă închin la D-zeu, că mare păcat am mai făcut eu cu avorturile astea ! Dar să lăsăm ce a fost, spune-mi, mă duc să vorbesc eu cu Vasilică? Că nu am știut, că ieri mi-a adus o căruță de lemne, și puteam să vorbesc cu el despre tine .
-Nu, babo ! Nu te duci nicăieri. Poate are grijă și de mine D-zeu, și voi găsi și eu pe cineva care să-mi placă, să petrec și eu tot restul vieții cu drag. Nu mă grăbesc, nu am de ce? Abia am făcut 18 ani și jumătate, nu am de ce să-mi fie frică, găsesc de nu am ce să fac cu ei .
-Ei bine, Ioană mamă, mă duc și eu acasă, și mai gîndeștet-e ! Vasilică nu stă departe de noi !
-Bine bre, eu rămân fermă, și-ți mulțumesc pentru tot ce mi-ai spus .
-Bine, măi fată ! Și nu uita ce ți-am spus ! Bărbatul să fie puțin mai frumos ca Dracu, da’ coada să-i fie-n față ! Ai înțeles?
-Da, da în ziua de azi toți bărbații au coada în față, și încă ce coadă, spune fata, care acum se simțea mai bine, de când a stat de vorbă cu baba Marița, parcă a energizat-o, făcând-o mai încrezătoare, și privea viața mai ușor, nu se mai omora așa tare de situația ei.
Timpul trecea fără să schimbe în bine viața ei de zi cu zi . Suferea fata, nu-și mai găsea elanul de altădată când era iubită de un bâiat frumos, și care a jurat că vor fi împreună până la moarte.
Dar, într-o seară, își aduce aminte fata de Fântîna cu uluc, și nu mai stă pe gânduri, apucă o găleată goală și se duce la fântână să ia apă.
Era târziu, trecut de ora zece noaptea, nu apucă să scoată găleata din fântână, când simte că cineva o apucă de mijloc, o ține strâns fară să se poată mișca, parcă muțise, nu mai putea scoate o vorbă , și, dintr-odată, simte o mână caldă care-i ridică rochia cu viteză și în același timp chiloții ei erau jos la gleznele picioarelor, și simte cum este penetrată în mare viteză ! Pentru un moment se pierde, nu mai știe ce este cu ea. Nu vedea nimic, nici nu putea să întoarcă capul, o mână puternică era înfiptă în părul ei lung și nu putea nici aer să tragă în piept, pentru că mâna o presa cu putere făcând-o să se aplece la maxim cu fața pe marginea fântânii. Dar nu mai durează mult și mai mult forțat este întoarsă cu fața la el, dar tot nu a putut să-și de-a seama cine este, căci bărbatul îi deschide gura și-i aplică un sărut în noaptea fără lună. Întunericul nu o ajută pe fată să vadă cine este individul, simțea limba tare a bărbatului care-și făcea de cap în gura fetei, și o strângea și mai tare la pieptul lui, penetrând-o mai tăios făcând-o pe fată să-i placă, dorindu-și ca aceste momente să nu se mai termine niciodată. I se potrivea de minune, parcă era o mănușă pe mâna bărbatului, așa de bine se șimțeau amândoi, se auzea încet, încet în liniștea nopții fără lună.
-Eu sunt, eu sunt, vecinul tău ! Iartă-mă că am procedat așa, nu stiam cum să procedez cu tine, de mult am pus ochii pe tine, sper că ți-ai revenit
-Da mi-am revenit, dar numai eu stiu ce frică am luat ! Că ai noroc că m-am șimțit bine cu tine, că de mult nu am mai făcut dragoste cu un bărbat ! Și hai mai repede, și vino la geamul meu din spatele casei și intri pe acolo să nu te vadă ai mei ! Vino prin spate, te aștept acum, în maxim cinci minute să fii la mine.
Vecinul fetei era însurat, avea nevastă acasă și doi copii, Iar nevasta era gravidă în sase luni cu al treilea copil, și el era bărbat la 32 de ani. Era vînjos și frumos foc, lucra la pădure ca
tăietor de lemne cu drujba, angajat la ocolul silvic al județului.
Ajunge Ioana acasă cu apa, lasă apa în bucătărie, intră în camera ei, nu durează mult și apare vecinul fetei la geamul ei din spate, și fata nu mai stă mult pe gînduri și-i dă drumul la fereastră. Ușor, ușor intră vecinul fetei în cameră, nu apucă să spună un cuvânt fetei și o apucă ca un nebun cu o forță mare și o trântește în patul ei. O dezbracă goală goluță! Ioana nu s-a opus îi era frică să facă gălăgie, să nu audă părinții ei care dormeau mai în față.
Se dezbracă și el și își redeschid energiile din nou.
Preludiul este de partea fetei care amețește în sărutările insistente ale vecinului. Nu mai trăise asemenea experiență intensă! Inima îi bătea în piept parcă ar fi vrut să iasă afară. Era normal, în timpul plăcerii sexuale, inima bate cu 180 de bătăi pe minut.
Acum băiatul era atent și se comporta ca un gentleman cu Ioana, care era mai mică cu 13 ani și jumatate decât vecinul ei. Acesta avea fetiță de zece ani și băiat de sase ani, și aștepta acum alt copil să-i aducă barza ! S-au simțit bine până pe la cântatul cocoșilor, când Ioana îi spune :
-Te pregătești și sari gardul la tine, și ai grijă să nu simtă ai tăi, că mor de rușine să audă lumea din sat !
-Bine, bine ! Dar cu mine cum rămâne? Adică, când pot să te mai văd și să mai stau cu tine?
-Când vrei tu, dar numai după ce dorm ai tăi și ai mei ! Ai înțeles?
-Bine, măi Ioana ! Vino să te sărut și să plec. Și o prinde iarăși de mijloc pe Ioana și o sărută cu pasiune, încât fata-l trage din nou peste ea în pat și începe hora mare pentru a treia oară ! Câtă energie și rupere de tunete peste ei s-a ivit, încât la un moment dat o durere mare o apucă pe fată. Pune mâna jos la păsărică și mâna-i era plină de sânge.
Se sperie și ea și vecinul care nu-i se mai întâmplase așa ceva!
-Te rog altădată să faci dragoste mai ușor, îi spune fata vecinului.
Nu te speria, astăzi e ziua din calendar în care trebuie să-mi vină ciclu, dar pentru că tu te-ai forțat mai tare, sau ai vrut să-mi arați că ești bărbat, m-ai atins mai tare și mi-ai dat drumul la sânge !Hai du-te, și vezi să nu vadă nevasta sîngele pe tine,te descurci tu!
-Eu da, dar tu să ai grijă acum de tine, să nu pățesti ceva rău !
Și pleacă vecinul fetei, nevăzut de nimeni. Se ferea și el, îi era frică să nu audă nevasta lui care era foc de geloasă, ar fi fost în stare să se despartă, ce nu dorea bărbatul ei să-și destrame familia !
Ioana rămâne singură, se roagă la icoana Maicii Domnului.
-Iartă-mă, preacurată Fecioară, pentru destrăbălarea mea, și dă-mi și mie noroc și un băiat bun de casă, să pot trăi și eu alături de el. Îți mulțumesc și iertare ! Se uită la pat, cearceaful era plin de sânge. Pune și schimbă toată lengeria, se spală și apoi se schimbă și ea după tot ce se întâmplase. Era ceva nou în viața ei.
-Am s-o întreb pe baba Marița dacă și ei i s-a întîmplat așa ceva vreodată. Baba are mare expeerență și-mi va spune totul.
Se asează și ea în patul făcut proaspăt și imediat o apucă somnul.
Era și timpul după o noapte furtunoasă trăită intens de Ioana, era ca un medicament pe care-l aștepta de mult ! Dar se lăsase așteptat acest moment aproape un an și jumătate. Era mult pentru o fată ca Ioana, care era obiznuită să fie în fiecare seară în brațele iubitului ei Ionel. Era femeie măritată pe ascuns, că nu stia nimeni, și fete-i plăcea de minune pe ascuns, că numai așa creștea intensitatea dragostei la maxim, era ca și când reglai volumul la radio, mai încet s-au mai tare, la fel crestea și plăcerea ei în brațele lui Ionel, care trișase, nu-și respectase jurământul făcut față de Ioana. Ionel jurase pe o cruce ce o avea Ioana la gât, o purta mereu, dar după ce Ionel a jurat strâmb, rar o mai punea la gât. Aceasta-i amintea mereu de Ionel al ei, și asta o supăra făcând-o să plângă, lucru ce Ioana nu mai dorea.
Se trezește Ioana din somn. Era târziu, și vede că nu o supăra problema creată din cauza dragostei profunde cu vecinul ei. Dar ceva o deranja, simțea o durere când mergea. Era clar, vecinul o iubise cu mare patimă, și nu ținuse cont că Ioana este la o vârstră mai fragedă, și trebuia să lucreze mai cu atenție cu Ioana! Mai ușurel, fără sa ii arate muschi că e bun la pat.
-Ce să fac, zise Ioana, astea-s lucruri femeiești, trebuie să mă obisnuiesc cu ele, chiar dacă mă doare, dar e bun vecinul, face cât zece de Ionel ! Și retrăia momentele dulci trăite cu o noapte-n urmă, ar fi vrut să fie mai agresiv vecinul cu ea, mai posesiv ! I-ar fi plăcut să fie trasă de păr și bătută cu un bici peste fese, legată-n lanțuri, dezbrăcată în brațele vecinului. Dar brusc, își aduce aminte că vecinul a fost foarte agresiv cu o noapte în urmă, la fântână, unde a jucat un rol ca-n filmele de noapte, făcând-o să se simtă în al noulea cer de plăcere, venită anume pentru ea.
Iese Ioana la poartă pe canapea, doar, doar o va vedea pe baba Marița, avea multe să o întrebe? Și parcă-i făcut, apare și mult așteptata baba Marița ! îmbrăcată toată-n negru de doliu.
-Da bine măi, fătuca mea ! Pe unde-mi stai? Nu mai vii și tu la poartă? Eu am mai trecut de trei ori de când am stat ultima oară de vorbă! Nu stiu ce am eu cu tine, dar simt nevoia să stau de vorbă cu tine ! Ia spune-mi ce-ai mai făcut? Dar să-mi spui tot !
-Ei, babo! Numai probleme am avut ! Uite ce mi s-a întâmplat : am fost și eu la apă la fântâna noastră cu uluc, și, fără să vreau, am făcut dragoste, cu cine crezi?
-Să nu-mi spui că, cu Moș Nicolaie ! Că de-o săptămână e numai cu ochii după mine! Și mă roagă să mai stau și cu el odată, ca în tinerețea noastră. Îmi promite că-mi aduce o gâscă mare și grasă. Până la urmă cred că o să-l primesc, că-mi este milă de el, că în tinerețea lui trimetea nevasta la oraș, numai să poată veni el la mine peste gard, și o făceam amândoi de mi s-a rupt și patul, noroc mare că omul meu era la câmp după porumb, unde a stat o săptămână, și am putut repara patul. Tot Moș Neculaie l-a reparat că era priceput și avea și scule, apoi a trebuit să-i facem proba la pat !Of ! Și ce bine mai era, măi Ioană ! Mamă, dar eu vorbesc cu tine, și tu unde te gîndești?
-Ei, babo? Am vrut și eu să-ți spun ceva, dar văd că nu mă lași să duc povestea pânâ la sfârșit.
-A, cu fântâna? Ei, mamă ! Ce bună a mai fost și este fântâna asta și pentru mine !De multe ori am vărsat tot veninul și necazul meu la fântână. Aici am făcut eu dragoste cu mulți bărbați, fără să stie omul meu. D-zeu să-l ierte ! Dar asta era când nu eram eu măritată, mă trimetea mama la apă și întârziam mereu fără niciun motiv! Nu rezistam, eram prea frumoasă !
-Și cum spui ? Ai făcut dragoste cu un băiat la fântâna cu uluc? Ia, ia să aud și eu cum a fost? Și rămâne între noi două !
-Da, babă ! A venit pe la spatele meu, eu scoteam apă, când m-a prins de mjloc, mi-a tras chiloții până jos de tot, m-a aplecat și a făcut ce a vrut cu mine ! Problema este că mi-a plăcut și mie ! El a simțit că-mi place, și mi-a spus cine este.
-Cine era, mamă?
-Era vecinul meu cu drujba, babo !
-Bată-l focu’ de nebun, dar are doi copii, și văd că nevasta lui are o burtă mare ! Dacă nu o avea gemeni ! Mare nebun de om, nu se astâmpără, vrea să aiba probleme? Nu vezi tu ,bărbații sunt ca și câinii, până nu miros ei trei-patru cățele, nu se simt sătui.
Dar și nouă femeile ne place, că altfel nu am ridica coada la ei!
-Și pe urmă, babo, i-am spus să vină la mine-n camera mea, fără să știe ai mei, pe furiș ! Și am făcut, babo, iar de două ori dragoste, dar ultima oară nu știu ce-a fost, că mi-a plăcut mie foarte tare, și nu am mai fost atentă, și m-a lovit puternic ! Stii matale unde?
De m-am trezit leoarcă cu sângele pe mine, m-am speriat și eu și el, și nu am mai continuat, am oprit hâțâitul !
-Acum sunt mai bine, nu mai sângerez mult, ca și când sunt la ciclu. Dar tocmai când eu făceam hâța, hâța cu el, era ziua mea când îmi venea pe mine sânge?
-Nu este nimic, măi Ioano ! Te doare puțin două trei zile, apoi poți să faci din nou hâța, hâța ! Da’ înseamnă că e mare, nenorocitul ! Că, dacă și tu, care ești ditamai iapa de fată, te mai vaiți, că ai trup, nu jucărie, de faci față la o trupă de soldați ! Ei, hei, ce stii tu? Bărbatul meu nu mă lăsa în pace nici când aveam sânge pe mine, mamă ! Și unde mai pui că venea omul stătut de la câmp, pleca cu căruța cu fructe și venea și la o lună, si se întâmpla tocmai atunci să-mi curgă? Așa am făcut zece copii, și nu mai stiu numărul de câte ori am fost la spital să fac avorturi, că și asistentele mi-au zis, mai în glumă, mai în serios, să mă opresc odată cu atâta dragoste, ori am un taur acasă !
Dar Ioană, mamă? Îți dai seama unde ai intrat? Ai grijă să nu afle nevasta lui, că nu te lasă neciufulită ! Și are dreptate femeia. Ce cauți tu tocmai la ea să-i strici casa? Vezi, vezi ce faci, să nu intri în gura satului, că nu te mai spală o gârlă !
-Dar babo? Nu eu m-am dus să-i stric casa femeii, ci bărbatul ei !
-Da, da’ trebuia să strigi hoții și fugea, curvarul naibii !
-Da Babo, așa este, dar eu sunt o fire care, dacă cineva mă atinge, nu mai reacționez, nu mai am voce, mă moleșesc toată și poate să facă ce vrea cu mine. Și am șimțit căldura jucăriei lui și nu am mai stiut de mine. Și ușor, l-am făcut să înțeleagă că-mi place și mie. Acum ce să fac? Nu pot să mă despart așa ușor de el, măcar odată pe săptămână să-l am lângă mine.
-Bine, bine, Ioană ! Parcă văd că o să avem nevoie de Vasilică !
-Dar ce treabă are Vasilică cu noi?
-Ai să vezi tu la timpul potrivit. Dacă tu vrei să mai fii cu vecinul ăsta al tău, ai mare grijă să nu rămâi gravidă cu el, Ionico, că atunci se schimbă situația. O să mă trimiți tu după Vasilică, să vorbesc cu el să te ia de nevastă. Avort nu poți să faci, că legea interzice dacă nu ai cinci copii! Eu am făcut zece copii, ca să nu fac cancer la căpățâna de praz sau uter, cum se spune?
-Ei, și e timpul să plec și eu acasă. Mai vorbim noi, Ioană, că doar nu au intrat zilele-n sac ! Și ușor, ușor pleacă și baba Marița acasă.
Următoarele zile au trecut greu pentru Ioana, gândurile nu o lăsau în pace, nu avea liniște, dacă va afla nevasta vecinului aventura făcută cu acesta? Aici ar fi vrut să rupă orice relație cu vecinul ei! Dar ceva din adâncul inimii îi spunea :
-Mai ai răbdare, nu acum ! Mai ai nevoie de el, că ești femeie de măritat și ai și tu nevoie de un amant, pe furiș, e mai bun așa! Trecuse aproape o săptămână fără să-l vadă pe vecinul ei. Numai bine se refăcuse Ioana după problema creeată în noaptea fierbinte prtrecută cu vecinul ei.
Dar se văd, era duminica, și prin gard el îi face semn dacă mai poate veni la ea. Și aceasta îi zice că da ! Nu putea să își explice această dorință de-a se reântâlni cu el, parcă-i părea rău că l-a invitat să vină din nou la ea, în camera ei, in secret.
Și vine noaptea și se trezeste că-i bate vecinul în geam, era trecut miezul nupții, Ioana nu dormea îl aștepta. Și îi deschide ușor fereastra și repede sare vecinul și intră-n camera fetei care-l aștepta anume. Se sărută amândoi ca doi îndrăgostiți, și fac și dragoste. De data aceasta totul s-a petrecut ușurel, cu mare atenție din partea vecinului, fata făcându-l mereu atent când încerca să mărească ritmul.
-Mai încet te rog, te rog ! Și vecinul se oprea, și continua cu sărutări aprinse de parcă totul clocotea ca un foc aprins. Timpul nu era prieten cu ei, trecea de parcă era mânat de cineva de la spate! Cu greu se putu despărți din brațele vecinului. Nu-i venea să-i mai dea drumul din brațele ei lungi și strânse după mijlocul vecinului. Și de astă dată Ioana simțea un gol imens, ar fi vrut ca acele momente în doi, să nu se mai termine niciodată ! Și deodată, își aduse aminte de vorba Babii Mariței !
-Ai grijă fato, să nu rămâi gravidă cu vecinul tău, că nu poți să faci avort !Și parcă văd că o să mă trimeți tu la Vasilică, ca să te măriți cu el, că nu poți să-i strici casa femeii cu trei copii !
-Doamne, ferește-mă să nu am parte de așa ceva ! Se ruga fata și se închina. Vine seara și iar se găsește cu vecinul. Cum intră în camera ei, aceasta îi spune :
-Știi ceva? Te-ai gândit dacă rămân gravidă ce fac, unde mă duc? Tu ai casa ta, nevasta ta,copii tăi , eu ce fac, unde mă duc? Ce le spun la părinții mei?
-Lasă, măi că găsim noi pe cineva să facem avort !
-Uite ce e, eu nu vreau să mor cum au murit atâtea femei cu avorturile făcute babește ! Eu te înțeleg că ai femeia gravidă cu burta până la gură și nu ai unde să te duci, m-ai găsit pe mine,
care abia m-ai cunoscut, și ai intrat în mine ca un tractor?
-Da’ stai jos fata mea, că doar nu ai rămas gravidă? Și lasă-mă odată, că nu am venit să mă doftoricesti ! Și numai ce o atinge pe fată cu buzele lui mari și cărnoase, că și se pornește furtuna, fata doar vede cum zboară tot ce avea pe ea, rămânând în pielea goală, și cât ai clipi era supusă și nu mai scotea un cuvânt, parcă aiurea, se înclestase cu picioarele de mijlocul vecinului și nu-i mai da druimul, făcându-l pe acesta să-și facă numărul mai tăios, mai adânc, între picioarele lungi ale fetei, uitând pentru un moment și el și Ioana ce i se poate întâmpla ! Plăcerea de a face dragoste o făcea pe Ioana să uite, trăia momentul și nu-l slăbea deloc pe vecin, care abia-și mai trăgea aerul în piept de atâta efort fizic dezlănțuit, era tot numai apă, dar continua să o sărute pe buze,pe față, coborând săruta țațele Ioanei, care era parcă o zână dezbrăcată, cu cele mai frumoase forme ! O făcuse Dumnezeu cu tot ce îi trebuia unei femei. Rămân așa dezbrăcați, până ce aproape se lumină de ziuă, și-n cele din urmă se scoală Ioana și-i spune :
-Hai, hai odată ! Scoală-te, nu vezi că a trecut noaptea? Hai și îmbracă-te că s-a luminat afară de ziuă ! Hai, hai ! Se îmbracă și pe geam iese din nou, plecând la casa lui.
Câtă zbatere și efort pentru a se putea întâlni în taină doi tineri care se potriveau amândoi de minune, făcându-i să petreacă clipe de neuitat, contopindu-se unul cu celălalt, formând o singură suflare, o singură plăcere aducătoare de durere, suferință și viață! Toate lucrurile parcurge parcă mânate de cineva, si nu se opresc până nu-și atinge scopul programat, stiu eu? De cineva de sus, care lasă lucrurile să meargă în direcția aleasă de fiecare individ sau formă de viață !
Ioana doarme până mai târziu ca deobicei, mama ei o vede și își dă seama că ceva se întâmplă cu fata ei.
-Spune-mi,Ioana mamei, ce se întâmplă cu tine? Nu te văd bine, ești tot mai gânditoare, unde te gândești, mamă? Hai, spune-mi, te rog, ce te frământă și nu vrei să-mi spui ? că eu sunt prietena ta.
-Nu vezi, mamă, că nu am și eu noroc, că numai eu am rămas ne măritată? Toate fetele de vârstra mea sunt la casele lor, cum să nu am gânduri? Nu era mai bine dacă plecam și eu la oraș? Poate aveam și eu alt noroc, că aici în sat nu am deloc succes !
-Așa este,fata mea ! Nu te mai întrista că, dacă ești fată cuminte ,vine și te ia de acasă, că doar nu au pierit bărbații tocmai când trebuie să te măriți tu, mamă? Numai tu să ai grijă să nu cumva să cazi în brațele cuiva și să rămâi gravidă, fără să te mai vrea nevastă. Atunci e mare rușine și pentru noi și pentru cei din sat !
-Nu, mamă, cum poți să te gândești la așa ceva?
-Bine, bine, fata mea ! Și hai la masă că e gata ce am gătit eu pentru ziua de astăzi.
-Bine, mamă, vin ! Da’ bune bucate mai faci tu, mama mea !
Când aude zgomot mare afară, multă lume era strânsă la poarta vecinului, dar și la poarta fetei, tot drumul era plin de oameni, femei dar și copii. Doar terminase de servit masa.
-Hai, mamă, să vedem și noi, ce s-a întâmplat? Ajunge la poartă, și vede nevasta vecinului plângând tare de se auzea în tot satul !
-Ce mă fac, Doamne, cu trei copii, ce viață grea mă așteaptă, of !
Întreabă fata repede ce s-a întâmplat, și o femeie îi spune :
-A murit vecinul tău cu drujba ! Ioanei nu-i venea să creadă.
-Da’ nu se poate, chiar a murit sau e la spital?
-Ei, mamă ! A căzut un copac și l-a prins, și nu a mai putut scăpa, săracul de el, că tânăr a mai murit, Dumnezeu să-l ierte !
Stirea veni ca un trăsnet asupra Ioanei, încă avea vie amintirea lui, doar ce plecase de la ea dimineața în zori, o mustra conștiința!
-Eu sunt de vină, l-am ținut toată noaptea nedormit și a plecat obosit la treabă. Ah, Doamne ! Nu am să mi-o iert niciodată, și o bufni plânsul, căci toate femeile plângeau în cor de mila nevestei care era și gravidă, și striga : Ah Doamne, ce mă fac cu trei copii?
Acum Ioanei trezi alt gând,
-Doamne nu cumva am rămas gravidă, ce mă fac? Trebuie să aștept să văd dacă-mi mai vine ciclu luna viitoare ! Ah, ah ! Cine m-a pus să am relații cu el, sigur sunt gravidă că bine a mai fost !
Dar să-l las în pace acum ,sărmanul, până l-or îngropa ai lui .
Dumnezeu să-l ierte ! Acum Ioana se gândea și la Baba Marița, care știa toată povestea ei, de la început și până la șfârșit.
-Proastă am mai fost de i-am povestit tot ce s-a întâmplat la fântână. Dar Baba mi-a promis că nu va spune la nimeni, să vedem dacă se ține de cuvânt. Zilele trecura repede, îl duse la
gropă pe vecinul Ioanei ! Mare jale, veniseră toți colegii lui de muncă, și tot Ocolul Silvic, cu directorul în frunte. A vorbit despre el că a fost un exemplu de corectitudine, și a transmis familiei condoleanțe din partea tuturor colegilor din Ocolul Silvic. A fost și Ioana la înmormântare cu mama ei.
-Mamă, să-mi dai și mie cu țărânâ pe spate, să nu-mi fie urât !
-Da, mamă, și tu să-mi dai mie ! Toată lumea s-au întors la casele lor, cei mai mulți au mers la pomana tânărului, cum e tradiția în religia ortodoxă ! Seara ce spune Ioana?
-Mamă, te rog și eu ceva?
-Da, fata mea, ce vrei?
-Eu, mamă, nu mai dorm în camera din fund, că-mi este urât! Până mai trece o vreme.
-Bine, fata mea, te muți unde vrei tu, mamă, că doar toată casa este a ta. Se mută fata mai în fața casei, și doarme după oboseala mersului pe jos până la Biserică, și venitul acasă.
Cum s-a asezat în pat, a și luat-o somnul. Dar ce să vezi, cine-i apare-n vis? Vecinul ! Acesta vine la ora care o știau ei, și îi bate-n geam, fata-i deschide și intră ușurel cum făcea și altădată, și cum intră o prinde de mijloc și o sărută dulcios, apoi face dragoste, cum a mai făcut și-n urmă cu câteva zile când era în viață. Se trezeste Ioana dimineața și retrăiește visul, amintindu-i de expeerența trăită cu vecinul ei, care nu a durat decât zece zile, și se întâlniră doar de patru ori. Așa că se bucură foarte mult că l-a visat pe vecinul ei , la fel cum făceau ei dragoste ! Dar rămâne trăsnită de frică, făcându-i-se pielea găinii pe ea, când vede fereastra întredeschisă!
-Doamne, dar ce se-ntâmplă? Doar eu cu mâna mea am controlat toate încuietorile de la ferestră, și erau închise, nu se poate !
Nu găsea răspuns, iese din cameră și se duce afară, și se uită la fereastră, Doamne, nu se poate! Vede urme de picioare pe zidul casei, la fel cum lăsase și la fereastra din spatele casei.
Ioanei i se face părul măciucă-n cap de frică ! Nu spune la nimeni, și își aduce repede aminte de Baba Marița, nu mai așteaptă și se duce fuga la Babă acasă. Când o vede Baba, își dă seama că ceva s-a întâmplat cu fata.
-Stai jos și-ți trage puțin aerul în piept, că văd că ești schimbată toată, ce s-a mai întâmplat?
-Babă, e de rău cu mine, ce mă fac? Și-i poveșteste rot ce a pățit cu visul, și fereastra deschisă.
-Lasă că trebuie să vin eu să dau cu tămâie, și să descânt eu un descântec vechi pe care-l stiu de la bunica mea, e vechi de peste o sută de ani ! Și Baba nu-i mai spune fetei să nu o sperie, că vecinul s-a murdărit cu sângele fetei, când au făcut ei dragoste și a forțat mai tare, năvălind-o sângele, se mai întâmplă ! Se îmbracă Baba și scoate dintr-un cufăr vechi o cutie de lemn, o deschide și scoate din ea o cruce de argint mare cât o palmă de om, mai scoate o candelă cu tămâie și pleacă la Ioana acasă. Intră în camera ei din față și îi arată Babei geamul cu fereastra puțin deschisă. Și numai ce aprinde Baba candela cu tămâie, și trece la tămâiat. Și descântă în șoaptă fără să audă Ioana ce spunea Baba. Termină de tămâiat și apoi îi spune Ioanei :
-Ei, fata mea, ce ai căutat ai găsit?Lucrurile astea se mai întâmplă și astăzi colo, colo ! Pentru că-și bagă Necuratul coada.
-Ioano ! ai grijă și dormi cu lumina aprinsă, sau dormi tu maică cu mama ta, că poate să-l lase pe tatăl tău să doarmă singur, că de acum e om în vârstră, și nu cred că-i mai arde de altele.
-Nu, nu Babă, ei sunt învățați să doarmă amândoi, și nu cred că ar fi bine să-i despart eu acum.
-Atunci Ioană, dacă te mai supără sau îți mai apare în vis? Trebuie să chemi preotul, că nu-i de glumit cu strigoii ! Că am auzit eu lucruri, dar lasă că nu vreau să te sperii. Pleacă Baba
la casa ei, ce să facă Ioana singură? Se duce la mama ei și-i spune .
- Mamă, uite, eu aseară am visat că parcă a venit vecinul nostru care a murit, și a intrat în casă pe geamul mare de la fereastră, și dimineață, când m-am trezit am găsit geamul deschis.
-Vezi, mamă, că poate nu afost geamul bine închis sau nu ai fost tu atentă. Nu-i nimeni, mamă ! Da ce ar avea să vină tocmai la tine? Că doar are nevastă și s-ar duce la nevasta lui.
-Nu știu, mamă !
-Atunci dorm eu cu tatăl tău acolo, și vino tu aici la mijloc, dacă vrei.
-Lasă mamă, dacă se mai întâmplă-ți spun eu, și vom vedea ce facem, că doar avem patru camere, tot să dormim în ele.
Ioana intrase în mare necaz cu vecinul, de când s-a întâmplat nenorocirea cu el… Ar fi vrut să fugă din satul ei, dar nu avea unde. Se resemnează spunând :
-Ce o fi, o fi, doar nu mă va omorî !
Vine seara, cu greu așterne patul și se asează să doarmă, dar să vezi mare surpriză ! Iar vine în vis vecinul ei, și procedează exact cum făcuseră până să moară. O sărută cu pasiune, apoi
o dezbracă fără nimic pe ea, și îi aruncă chiloții fetei pe un scaun din cameră, face dragoste cu aceeași energie și plăcere, ca și când ar fi fost în realitate. Vine ora șă plece sărutând-o dulce minute în sir, înainte să iasă pe geam afară și să plece în mormânt.
Se scoală Ioana cu un gust amar, că totul este doar în vis, dar îi plăcea și așa în vis pentru că trăia clipe frumoase de dragoste, rememorează visul cu mare plăcere de mai multe ori, când sare în sus de frică, se vede dezbracată, goală, goluță, și observă că chiar s-a jucat cineva cu mamelele ei, erau urme de strângere și supt ! Și, culmea, vede pe cearceaf urmele orgasmului care l-a trăit intens și cu mare plăcere. Rămâne în pat nemaiputând spune nici un cuvînt, gura i se înclestase de frică, vede că nu mai are chiloții pe ea și i se face iar părul măcucă-n cap de groază, când vede chiloții ei rozi pe scaunul din cameră?
-Nu se poate ! spune Ioana în gândul ei. Ăsta chiar a fost aici la mine-n cameră? Încet, încet își revine, se spală și strânge lenjeria de pat, pune alt cearceaf pe pat, și intră în casa mare.
Cum o vede mama ei o și întreabă :
-Ia spune-mi fata mea, ai mai visat ceva rău?
-Nu mamă, mulțumesc lui D-zeu că are grija mea.
-Da’ mamă, ia spune-mi, chiar e adevărat cum se aude cu strigoii ăștia?
-Nu, mamă ! Nu este nimic adevărat, sunt vorbe-n vânt, ca să sperie fetele tinere de măritat, să nu mai stea noaptea pe afară ! Lucrurile astea se făceau odată, demult.Acum nu se mai fac, că pământul este spurcat mamă.
Ioana se gândea acum la cei spunea Baba. Dacă mai apare, trebuie să aduci preotul satului să-ți facă o slujbă de citire a morților în casă. Așa am să fac ! Ioana nu mai avea stare,
dar spera din toată convingerea ei că nu o să mai vină și o să scape de coșmarul acesta. Trecuse doar o săptămână de la moartea vecinului ei și slăbise din cauza fricii că doarme seara și vine peste ea strigoiul. Îi era rușine să întrebe și alte persoane din sat, se ferea să nu audă nevasta vecinului, și ar fi urmat un șir de întrebări la care nu ar fi putut să-i de-a răspuns niciodată.
Ce rol a jucat Ioana în viața vecinului? S-au cunoscut doar zece zile și au făcut dragoste patru zile, adică patru nopți furtunoase !
-Faptul că mă potriveam cu el de minune la pat, se gândea Ioana, l-a făcut pe vecin să plece-n mormânt cu dorul și dorința de a face dragoste cu mine? Ar putea fi o variantă, dar nu și obligatorie.
Ioana abia se mai misca, dar se prefăcea că-i este bine, să nu vadă mama ei și tatăl ei, să se supere. Dar adevărul era că simțea o gheară care îi strângea tot corpul de frică. Se uită la poarta casei și o vede pe Baba Marița prietena ei stând pe canapea.
-Bună,bre !
-Ei, am venit să te mai văd, Ioană ! Ia spune-mi, ai mai visat?
-Nu, Babă ! Mulțumesc lui Dumnezeu !
-Da stai și tu lângă mine pe canapea!
-Bine, bre stau, stau și eu.
-Dar Babo, trebuie să stii matale cum este cu strigoii ăștia, că am întrebat-o pe mama, dar nu vrea să-mi spună, se ferește de mine.
-Mă tragi de limbă, Ioană? Dar am să-ți spun o poveste de la mama mea, acum nu știu nici eu căt este de adevărată.
Demult, când era mama fată mare, a murit o fată tânără, care trebuia să se mărite cu un băiat din satul ei, nu a apucat că a murit înecată în apa de la râu ! A îmbrăcat-o mireasă, toată lumea știa că trebuia să se mărite toamna cu băiatul, dar așa a foșt să fie. Băiatul a mai stat ceva timp, un an sau doi și apoi s-a însurat cu altă fată, trebuia să se însoare băiatul ! Pe urmă a urmat calvarul cu amândoi, pentru că venea mireasa noaptea și nu-i lăsa să doarmă, le strica mereu liniștea. Și au scăpat numai cu preotul , care a venit la casa lor, dar și la mormântul fetei. Și a citit rugăciuni ! Ioana nu-i spune Babii tot adevărul, ca să nu se ducă vorba în sat, și se preface că se simte bine, dar în realitate numai ea stia ce trăia, și nimeni încă nu putea să o ajute cu ceva.
-Bine, Ioano, mă duc acasă fato, că am niște găini pe ouă, și trebuie să iasă puii din găoace. Dar mai vin eu pe la tine, sau, dacă e ceva, vii tu la mine.
-Bine, bre, așa fac ! Mulțumesc mult.
Ioana nu putea realiza cât de gravă era situația ei, se amăgea cu vorba, că poate o să fie lăsată în pace. Vine seara și Ioana își aduce aminte că Baba-i dăduse puțină tamâie, și pune și tămâiază și ea camera, apoi se asează să doarmă fiind convinsă că nu mai vine vecinul, dar dezastru ! Acesta vine ca un nebun, probabil că tămâia l-a deranjat, intră în camera fetei tot pe geam și așa cum era îmbrăcată în rochia albă de noapte, o scoate afară din casă și o duce la Fântâna cu uluc! Și face dragoste cu ea, acum era așa cum își dorea fata, se dezlănțuia ca un nebun, o trăgea de păr, o mușca de piept, de față de parcă aveai impresia că se despică cerul în două. Plăcerea pe care o simțise Ioana cu el nu se mai regăsea, mădularul lui era ca de fier, avea dureri peste mijloc nesuportabile, dar nu putea să se apere și nici să strige ajutor.
La un moment dat fata se trezeste cu adevărat, și vede cum este dusă forțat, trasă prin grădini, și scoasă pe prundul gârlei și dusă mai mult târâș, prin bolovani, prin mărăcini, acesta o ducea la biserică unde avea mormântul lui. Geaba încerca Ioana să strge după ajutor, nu avea grai, muțise ! Când vede că era pe ulița Bisericii, și se apropia de morminte, atunci parcă o minune de la Dumnezeu a făcut ca să cânte cocoșii, și a văzut cum strigoiul s-a prefăcut ca o minge de foc și a dispărut în direcția unde era mormântul lui. Ioana atunci se întoarce spre sat și o ia la fugă, simțea rănile de pe corpul ei, dar nu le mai băga în seamă !
Fugea și fugea ! Ajunge acasă, ușa camerei era încuiată pe dinăuntru de Ioana, se îngrozi când vede fereastra deschisă dar nu putea să intre, nu avea putere, picioarele ei erau numai răni, și nici rochia de noapte nu mai era întreagă pe ea. Părul era încărcat cu ciulini și mărăcini, fața-i era numai răni și sânge care-i pătase rochia de noapte albă de damasc. Bate la ușa părinților ei și când o vede mama ei, se sperie, nu-i vine să creadă.
-Vai, fata mea, ce ți s-a întâmplat? O Doamne, nu-i lucru curat !
Se trezeste și tatal ei, care nu o mai recunoaște, speriindu-se când vede în ce hal arata Ioana !
-Ce s-a întâmplat, fata tatei?
-Nu stiu, măi tată ! M-am trezit prin grădini târâtă și dusă spre biserică !
-Pune mâna femeie,repede, și spală fata, schimbă tot de pe ea și mâine te duci la preot să vină sa facă o feștanie că nu este curat ce se întâmplă în casa noastră !
Merge mama Ioanei la preot și îi spune toată povestea de la cap la coadă.
-Bine așteaptă-mă puțin să mă îmbrac și eu, și merg cu dumneata acasă să văd fata, ce i s-a întâmplat, apoi să fac o slujbă pentru liniștea morților și a duhurilor rele ! Că nu-mi vine să cred că se mai pot întâmpla asemenea lucruri ! Dar Dunmezeu este mare și orice este posibil ! Ajunge preotul la casa Ioanei, și, când o vede pe aceasta, se sperie încât se bâlbâia de frică. Așa ceva el nu mai vazuse, dar citiseră în cărțile vechi pe care le avea în biserică despre strigoi și nu știa de unde să înceapă rugăciunea.
Deschide cartea și începe să citească. Termină și-i spune mamei fetei :
-Trebuie să mergem și la mormîntul lui ! Dar nu trebuie să mai știe oamenii din sat ce s-a întâmplat, așa că vă rog să nu mai spuneți la nimeni. Preotul îi era frică să nu bage frică-n oamenii satului, și vrea să țină secretă această întâmplare ciudată.

FÂNTÂNA CU ULUC - CARTE ÎN EDIȚIE LIMITATĂ