Lia şi Pământul (basm)

    Într-un ţinut de basm la graniţa dintre paradisul iubirii şi etern trăia un cioban care avea o fiică pe nume Lia care se iubea pe ascuns cu fiul altei familii de păstori.Pe tânăr îl chema Bogdan şi de fiecare dată când urca dealul cu oile se ruga la Dumnezeu să protejeze iubirea dintre el şi fată de răutatea părinţilor deoarece aceştia nu priveau cu ochi buni iubirea lor.
   Soarele dimineţii devenea un crai blond cu ochi albaştri când lumina lui se contopea cu iubirea paradisului.
   Apa izvorului era versul ce adormea în fiecare noapte pe tâmpla lunii.
   Într-o seară sub tei Bogdan îşi aştepta iubita ca de obicei cântând din fluier până când aceasta apăru ţinând în mână un buchet de lăcrămioare culese din grădina ei şi îi zise băiatului:-Pentru tine iubitule mă rog în fiecare seara la Sfânta Fecioară să te ocrotească de primejdii.
                                               -şi eu m-am rugat să ne unească în sfârşit destinele,apoi ea îşi culcă capul pe umărul şi rămaseră aşa până a doua zi dimineaţă.
    Părinţii pentru că întârziase atât de mult i-au interzis să mai părăsească casa când se întunecă deoarece era pogodită soarelui.

    În paradisul iubirii soarele şi pământul erau doi crai fraţi ce locuiau într-un castel păzit de îngeri şi nici unul dintre părinţii tinerilor nu ştiau că paradisul se întruchipase în Bogdan.Luna care cunoştea acest secret i s-a arătat Liei în spunându-i că se va mărita cu un fecior de împărat.
    Fata îi mărturisi visul său preotului satului care o îndemnă să lase lucrurile să-şi urmeze calea firească,iar apoi fata plecă cântând,
O mamă,mamă
Sunt fiica lacrimilor tale
Ce inundă Raiul
Cu mulţumirea mea
     Tatăl  fetei o chemă şi îi spuse:-Fiica mea tu de acum în trei săptămâni vei deveni mireasa soarelui,la care fata clătină din cap şi nu mai zise nimic gândind că trebuie să se întâlnească cât mai repede cu Bogdan.
     Într-o seară luna i se arătă soarelui la fereastra palatului şi de atunci soarele înnebunise de iubire pentru ea hotărînd să rupă logodna cu fata şi s-o ceară de mireasă.
      Lângă izvor cei doi tineri au hotărât să treacă graniţa în etern şi astfel fata şi paradisul iubirii aveau să-şi unească destinele.

        Soarele îi spuse în cele din urmă tatălui fetei că vrea să rupă logodna deoarece mireasa lui e luna.
        Dragostea pentru pământ a Liei şi a familiei sale a frânt eternul unde domneşte cu pământul crai de împărat şi în zilele noastre.
Tata îşi înfige
Palmele bătătorite în ţărână
Modelând iubirea
În inima mea

2 .Nunta cu Pământul

      Lia a avut doi gemeni un băiat și o fetiță.Pe băiat care avea să moștenească împărăția l-a dat pe mâna celor mai înțelepți didscipoli.
     Fata a rămas împreună cu doica lângă mama ei și era un copil foarte respectuos cu cei simpli,pe ea o chema Matilda.Cea mai mai mare pasiune a ei era cititul și când ajuns la vârsta de cincisprezece ani a auzit despre o legendă istorisită de niște bătrâni ,precum că Pământul ar fii un împărat ce locuia cu împărăteasa sa Natura într- un castel în paradisul iubirii și că aceștia ar avea un fiu.
      Fiul celor doi împărați fusese dus de mic în mărgeaua planetei albastre un colț de rai de pe Pământ.
       După doi ani de așteptare copila a hotărât să ia drumul pribegiei ca să caute acel eden în care se afla craiul.
      A mers o săptămână peste dealuri și codri până când la un moment dat a zărit un pui de căprioară pierdud de mama lui:
        -Încotro de îndrepți copilă?întrebă puiul de căprioară
- Caut mărgeaua planetei albastre.
=Nu am auzit de ea dar poate știe mama sau Marele Cerb.Trebuie să-i găsim.
  Au intrat amândoi în pădure și aici au zărit un lup alb ce dormea lângă un brad. Copila i-a spus puiului de căprioară să se ascundă și apoi s-a dus la lup 
înarmată cu un par întrebându-l:
   -Ai zărit cumva o căprioară ce-și caută puiul?
   -Da ,zise lupul, sunt sătul dar nu pe ea am mâncat -o
-Căprioara ta împreună cu Marele Cerb îi văd venind în goană printre copaci,dar pe tine ce vânt te aduce pe aici.
- Caută mărgeaua planetei albastre, spuse atunci puiul de cerb ieșind din ascunzătoare și imediat ce termină de vorbit s-a transformat într- un băiețel blond și căprioara și cerbul când s- au apropiat într- un prinț și o zână.
- Suntem păzitorii pădurii, adăugară ei întrebând-o pe fată de ce caută mârgeaua și fata răspunse:
- Vreau să- l găsesc pe fiul Pământului.
-Nu e ușor să ajungi la el  fiindcă paradisul e păzit de un șarpe uriaș cu patru rânduri de aripi  ce poate zbura și scuipa foc.
- Ca să-l adormi îți trebuie un fluier fermecat care se află într-o peșteră de la poalele Munților Stâncoși.Acolo se află și sabia cu care poți să- i tai capul.zise prințul
  Atunci lupul alb zise:
 -O să merg eu cu domnița mai departe dacă nu e cu supărare pentru că cunosc cel mai scurt drum până acolo
 -Să pornim la drum, îl îmbărbătă Matilda
Au mers cinci zile și cinci nopți pe căi ocolite știute numai de lup și când au ajuns la grotă lupul s-a prefăcut într-un bătrân păstor cu un toiag și un fluier în mână.
  -Acesta e fluierul de care ai nevoie, a spus bătrânul păstor,însă sabia de care ai nevoie se află pe fundul lacului subteran din peșteră și pentru asta ai nevoie de acest toiag ca să despici apa aruncându-l în ea .apoi a dispărut
   A intrat în peșteră și a luat sabia făcând întocmai cum ia arătat păstorul
a ieșit și la ieșire o aștepta o zână a muntelui care i-a spus unde e mărgeaua planetei albastre.
   Era vorba de un paradis unde cei care locuiau acolo erau poporul iubirii.
  Ca să ajungă acolo trebuia să treacă două continenente de pe Pământ pentru  că fiul lui trăia în mărgea ca muritor, adică ca om și metafizic era înger precum erau toți locuitorii acelui paradis fiind toți îngeri pogorâți din cer  pe Pământ.
   A ajuns cu greu la mărgea și paznicul ei era o cobră regală care putea zbura.
    A scos fluierul a cântat șarpele a adormit și i-a tăiat capul după care a intrat îndreptându-se înspre castel nu înainte de a afla de la șarpe că prințul era un tânăr păstor ce trăia modest cu o dragoste față de pământ moștenită de la străbunii săi.
  Când la întâlnit i-a spus că a adus-o acolo iubirea pentru cei simpli cât și cea  pentru țărână.
Prințul după ce ascultat-o s-a transformat pe loc într-un lup alb de dragul fetei   și a luat calea pădurii lăsând fata să se unească cu paradisul.