Noapte iubirii 

  Fericiţi că din tabloul iubirii ne-am desprins lăsăm să hotărască destinul pentru noi. Simţim cum universul se cuibăreşte în inimile noastre cu lumină umplând golurile întunecate aduse din trecut.
     Înaintea feţei mele ţi-ai oprit privirea şi sfios ca un adolescent te-ai apropiat atât de mult încât nu ştiam ce să-ţi răspund.
S-au scurs clipe cu zâmbete ascunse în gura strânsă cu teama de a nu urla de fericire. Iubirea se mistuie în ochii noştri care fac scut de apărare în imperiul plin cu vise împlinite!
       Fiori ne traversează trupurile conjurate în melodice trăiri şi ne transformă în sclavii adevăratei iubiri. Devin stea luminată lângă luceafărul din tine căzând în dorinţe pământene cu lacrimi calde curgând  printre gene.
     Nu vrem s-ascultăm ce niciodată nu am vrut să ştim, doar la grădina Raiului pentru noi deschisă să ne gândim. Izvoarele cu apă cristalină în calea demonului să curgă, la dragostea noastră greu s-ajungă!

     Ne trezim când suflul dimineţii desparte zorii de lunga noapte şi zeii iubirii în grabă ne părăsesc.  Ne-am bucurat până-n noul răsărit colindând pe drumul care duce spre templul doar de noi descoperit !
      Adevărata linişte s-aşterne când tu cânţi la corzile inimii mele şi-n cadenţa bătăilor ei numărăm clipele de fericire. Ne pregătim să trecem judecata lumii luând cu noi ca scut lumina lunii împreunată cu razele soarelui. Vibrăm de fericire într-o viaţă doar a noastră dorindu-ne ca  paradisul poarta să ne deschidă când îngerii trâmbiţează libertatea divină.