Ora satelor

    Nu sunt ţăran sadea dar nici un novice al ogorului. Ca un bun ardelean din tată în fiu, mi-am îngrijit cu sârg palma de pământ moştenită din străbuni. Merg la câmp, merg la biserică, merg şi la cârciumă, nu sunt un vorbăreţ plictisitor dar îmi plac glumele bune. N-am bani să-mi cumpăr un tractor dar mă descurc bine la arat cu cei doi cai şi nevasta din dotare, eventual cu o bucată de slănină, o ceapă şi un sfert de rachiu. La televizor nu mă uit decât la emisiunea "ora satelor" sau cum i-o mai zice acum, difuzată duminica dimineaţa. Chiar acum mă uit "pe sticlă", tolănit pe pat cu un pumn de seminţe de dovleac şi cu un sfert de rachiu la capul patului. Butonez telecomanda. Ce drăcie interesantă şi telecomanda asta!

Vreo cinci domni spilcuiţi, cu cravată şi cămaşă albă cu mânecă scurtă, aşezaţi în jurul unei mese ovale pe scaune rustice, într-o curte ţărănească, ornamentată cu coceni de porumb, lobeniţe, antene parabolice ,laptop-uri şi pahare cu cola, ţin lecţia de agricultură la nişte ţărani d'ăştia ca mine, cu doi cai şi o nevastă că cei dotaţi cu utilaje "super cool", de ultimă generaţie, sunt pe la congrese şi comunicări ştiinţifice prin "olande" în care brânza dă pe dinafară. Nici nu începe bine emisiunea că un "specialist din teritoriu" intervine telefonic: "Bună ziua dumneavoastră, bună ziua invitaţiilor dumneavoastră, bună ziua telespectatorilor dumneavoastră... !" I se răspunde respectuos la salut, din studio, de către fiecare invitat în parte iar pe mine mă mustră conştiinţa că, aşa cum mă ştiu, un bun ardelean, nu pot să răspund la salut şi să-i dau bineţe. De fapt nici "specialistul din teritoriu" nu prea ştia ce vrea, cred că mai mult îşi dorise să se audă vorbind la televizor. În sfârşit, treaba lui. Iau o gură de rachiu să mai atenuez remuşcarea că nu-i pot răspunde şi eu,cam aşa:" Bună ziua dumneavoastră, bună ziua soţiei dumneavoastră, bună ziua copiilor dumneavoastră, bună ziua soacrei dumneavoastră, bună ziua vecinilor dumneavoastră, bună ziua vecinilor, vecinilor dumneavoastră... !" Apoi "specialistul din teritoriu" pune câteva întrebări încâlcite, cu nod în gât, adresate moderatorului şi îi răspund simultan trei dintre invitaţi. Binenţeles, diferit. Se aude un "tii... tii... tii... " probabil "specialistul din teritoriu", de emoţii, a închis telefonul şi se trece la lecţia propriuzisă: "Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor locuitori ai satelor ! Începe cu o voce gravă dar călduţă, moderatorul. Vom încerca să venim în preîntâmpinarea dumneavoastră pentru a vă spijini cu un consulting prezentându-vă un studiu de fezabilitate în condiţiile de imprevizibilitate, inadaptabilitate şi impracticabilitate a unor culturi în condiţiile pedologice de deal şi de munte care fac indezirabile unele culturi specifice zonelor de câmpie. Vom încerca prin metode ştiinţifice să înduplecăm inexorabila natură în mod exhaustiv şi redundant. În ceea ce priveşte aceste studii, trebuie să eliminăm stilul învechit şi peiorativ aplicat intempestiv şi cu decizii luate aprioric. Să ne eliberăm de starea de anxietate în faţa greutăţilor şi să acceptăm irefutabilele metode ştiinţifice analizând introspectiv problemele absconse ale naturii şi concepţiei umane care s-au dovedit repudiante în epoca de tristă amintire. Să dăm dovadă de infatigabilitate şi să credem în infailibilitatea instituţiilor de cercetare în domeniu din ţările puternic dezvoltate care au realizat producţii inefabile şi chiar incomensurabile. Mă simt puţin vexat de poziţia parlamentarilor noştri, de incomprehensivitatea şi parcimonia de care ei dau dovadă... "

... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ...

Tresar. Mă ridic în fund. Constat că pe parcursul lecţiei am golit sfertul cu rachiu iar seminţele de dovleac s-au împrăştiat pe lepedeu. O strig pe Măria mea care în timp ce urmărea emisiunea din verandă, jumulea o găină ecologică, fără euri, ca să facă o "zupă" pentru amiază. Auzi tu Mărie, îi zic,du-te o ţâră în chimniţă şi mai adu-mi o glajă de rachiu! După nici cinci minute se întoarce draga mea nevastă, pune mâinile în şolduri, un picior în poziţia "pe loc repaos" şi începe:"Mă Gheorghe, eu am impresia că tu ai tratat damigeana cu rachiu fără pic de parcimonie că mai este în ea, de două degete. Modul tău exhaustiv şi frivol îmi dă o malefică stare de anxietate şi dacă mai continui aşa, în mod irefutabil te voi declara, indezirabil...

... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ...

M-am uitat la Măria cu ochii mari... şi am căzut pe spate. M-am îmbătat instantaneu.

Nicolae BUNDURI

Născut în Homorod jud. Braşov la 3 dec. 1951

Studii: Liceul teoretic „Şt.O. Iosif”- Rupea - 1970

            Universitatea „Transilvania” Braşov - 1980

Pensionar

Membru fondator al Cenaclului „Anton Pan” Braşov

Membru fondator al U.E.R.

Volume personale, de epigramă: „NON  MULTA...” şi „Secretele unui gură spartă”