Pasărea albastră

                                                                     ...nepotului meu Alexandru

    Pacea domnea în univers la începutul creării sale.
    Oamenii erau stelele de pe cer coborâte pe Pământ fiindcă celelalte trei planete din Marea Crucii erau închise în perlele a tot atâtea scoici al căror cer era acoperit de lacrima Fecioarei, ţinut unde legenda menţionează de sărbătoarea mării, sărbătoare unde o fiică a muritorilor devenea zeiţă.
    Muritorii au fost foarte iubiţi de Lea, fiica lui Dumnezeu, care era considerată fiica celor simpli.
    La mâna fetei venea ca pretendent fiul cel mare al regelui Mitrax, acesta având şapte fii. Pe de altă parte, prinţul Scoadreas Scareas, numit şi Venessis, era pretendent la mâna celei care urma să devină viitoarea fiică a mării, Crystis, prima fiinţă feminină omenească a celor patru planete din perle, cea care şi-a dorit să mai fie o lume peste cea a scoicilor pentru a birui răul. Dumnezeu i-a împlinit visul dar a împărţit-o într-o dimensiune paralelă scoicii. Pe Crystis o chema şi Pillis.

    Pentru a ajunge cu fata trebuiau găsite cele şapte magme unde se aflau paradisele păsării Azur-Phoenix, născute din lumina eternului, care erau ascunse în Muntele Ceţos, căci legenda menţiona că vârfurile sale ajung până în cer la castelul Domnului.
    Ele se aflau în interiorul vulcanului unde exista o poartă magică, peste magmă, ea fiind şi poarta dintre lumi. Paradisele erau apărate de o bestie născută din focul castei răului numită Zadia, dar în drum spre ea mai trebuiau trecute trei probe şi anume să treci de Regatul Clovnilor, de cele şapte vânturi şi de Pasărea Albastră.
    În drum spre munte cei şapte fraţi au pus la cale un complot împotriva prinţului Venessis, prin care aceştia urmau să-l lase fără cele trebuincioase drumului până la munte.
    Pe drumul lor treceau prin valea râului Caraş, unde se afla satul Cacova şi unde aveau să înnopteze la hanul lui Ruvaris, care avea o fiică pe nume Erasta.
    Ajuns acolo Scoadreas a cerut o cameră pentru o noapte la han, dar Erasta îl întrebase:
-    Ce te aduce în aceste ţinuturi străine?
El evitând întrebarea îi răspunse:
-    Caut calea spre unicul sens al iubirii.
-    Care este aceea?
-    Nu ştiu, o voi găsi la sânul nopţii.
Aşa se terminase conversaţia lor, trebuie însă menţionat că tânărul i se păruse ciudat fetei, care plecase apoi cu el în poiana de lângă han. Între timp ajung la han şi cei şapte fraţi care au profitat de absenţa prinţului şi i-au ucis caii, după care i-au furat proviziile.
Când a văzut ce s-a întâmplat, Scareas s-a îngrijorat şi după ce luase câteva lucruri de la Erasta, care-l ruga să rămână la ea, se îndreaptă spre Regatul Clovnilor condus de regina Orias unde spera că va recupera cele trebuincioase.
Aceasta se afla în război cu Regatul Vrăjitorilor condus de marele vrăjitor Orxus cel Rău. Orias când l-a văzut pe Scoadreas s-a bucurat deoarece crezuse că acesta venise anume să-i ofere ajutor în războiul pe care îl ducea de nişte ani buni cu Regatul Vrăjitorilor.
Cias, cel mai mare dintre fraţi, cu Farias şi Ias au hotărât, deoarece aveau şi proviziile lui Venessis, să ocolească Regatul Clovnilor şi să aibe un avans în faţa acestuia care, fiind rămas fără provizii, era nevoit să participe în câmpia de la Jar-Fa-Jar la bătălia cu vrăjitorii conduşi de Orxus cel Rău.
Scoadreas Scareas urma să fie primit la regina Orias pentru onoruri, dar între timp fusese vizitat în camera sa de generalul de oşti, ducele Zertas Oneu, unde avusese loc o discuţie:
-    Eşti ciudat! N-ai fugit ca fiii regelui barbar Mitrax. De ce? – zise generalul.
-    Caut sensul din nucleul războiului, înălţimea ta. Oare de ce sunt necesare războaiele?
-    Hm! Am dreptate, eşti bizar. De fapt noi credem că Mitrax e aliat cu Orxus. Încotro vă îndreptaţi?
Atunci Scareas îi povesti totul după care Oneu hotărî că-l va urma după ce vor câştiga bătălia de la Jar-Fa-Jar.
După discuţia dintre cei doi Scareas urma să fie primit la regină.
Palatul era situat într-un loc din pădurea Lupului Alb unde legenda spune că un crai răpit de frumuseţea reginei s-a transformat într-o fiară a pădurii, bântuind acele locuri, blestem care va fi rupt când marea îşi va alege o fiică din rândul oamenilor şi regina va înfrânge vrăjitorii lui Orxus.
Înainte de a pătrunde cu eroul nostru în palat trebuie să spunem că la poarta castelului stăteau de pază două pantere negre cu aripi care l-au anunţat pe Scoadreas, acesta fiind aşteptat.
Castelul avea trei turnuri şi un ataş de dimensiuni mai mici care nu era ascuţit ca celelalte trei, acesta fiind rotund şi acoperit de o boltă din aur şi care fusese construit din nişte pietre de culoare albă care existau doar în planetele din perle care erau acoperite de lacrima Fecioarei.
Intrând în curtea castelului Venessis a fost impresionat de grădinile cu flori şi de vestimentaţia curtenilor, aceştia fiind zâne, conţi, duci dar şi de păsările măiestre, care intrau cu puterile lor în Pasărea Albastră mărindu-i puterea şi frumuseţea. Acestea zburau cu schenerşii iubirii în cioc, pe Insula Păsărilor.
Schenerşii aparţineau iubirii, adică lui Dumnezeu, fiind introduşi de acesta în locuitorii scoicilor pentru ai apăra pe cei de acolo. Aceştia, de fiecare dată când cineva era în pericol, îl înveleau în puritate, puritate ce nu permitea ca victima să fie atinsă, în timp ce doi schenerşi se transformau ca din senin în doi luptători invincibili înlăturând pericolul.
La curte erau şi vietăţile mai blânde ale pădurii, transformate în crai şi zâne.
Venessis ajunsese la regină unde primise toate onorurile cuvenite unui fiu de împărat. A avut o discuţie cu regina prin care s-a hotărât să i se ofere conducerea în bătălie a unui grup de cavaleri, el fiind un foarte bun spadasin.
Vrăjitorii au fost pedepsiţi de Dumnezeu să se rupă din ei fără a se mai putea naşte din mamă naturală, aceştia înmulţindu-se foarte repede. Ei aveau sprijinul regelui Mitrax la care se mai adăuga sprijinul lui Lucifer cu oastea răului.
Regimentele reginei Orias erau cele mai numeroase ca număr deoarece aici îşi găsiseră adăpost toţi clovnii şi bufonii care înveseleau în sclavie pe regi şi împăraţi.
Dimineaţa parcă se născuse din metaforă căci era atâta linişte în câmpia de la Jar-Fa-Jar încât nimic nu prevestea ceva şi anume o linişte plină de semnificaţii ce arătau că dimineaţa încă doarme la pieptul nopţii.
Oastea lui Orxus era condusă de hârci, scorpii, orci şi vrăjitori care ajunseseră mai devreme pe câmpul de luptă.
Venessis avusese un plan prin care să atace armata vrăjitorilor din trei flancuri, adică una din faţă să spargă oastea vrăjitorilor prin mijloc, în timp ce la un semnal al său celelalte regimente să atace pe lateral şi din spate, dar ceva se întâmplase, panterele înaripate care păzeau castelul clovnilor avuseseră o discuţie despre bătălie dar au fost surprinse de o iscoadă a vrăjitorilor care l-a anunţat pe Orxus, acesta hotărând să ajungă mai repede pe câmpul de luptă.
Nimic nu prevestea nenorocirea ce avea să se abată peste Regatul Clovnilor. Într-un adevărat măcel. Orias, regina lor, străpunsă de o săgeată, cu un butoi de pulbere în braţe s-a năpustit în mijlocul duşmanilor aruncându-se în aer; dar ce folos, pierduseră bătălia.
Zertas Oneu a supravieţuit şi a hotărât să-l urmeze pe Scoadreas mai departe în aventura sa.
Cei şapte fraţi, care nu au participat la bătălie, dar al căror tată însă îi susţinea pe vrăjitori, şi-au continuat drumul mai departe ajungând la ţinutul celor şapte vânturi. Între timp, patru din fraţi muriseră şi mai rămaseră Cias, cel mai rău dintre ei, Ias şi Farias.
Scareas ajunsese şi el dar aflase că vântul putea fi răpus doar când reuşea cu puterea unei cărţi, păzită acolo de spirite, să producă noapte-lumină cu care să mute vântul în o altă dimensiune pentru a crea unul mai blând, să-l poarte înspre Muntele Ceţos.
În locul unde se afla cartea trebuia pătruns înainte de miezul nopţii, dar pentru al prăda din nou Cias hotărâse să-l urmărească pe Scoadreas şi eventual să-l omoare dacă acesta va lua cartea.
În cealaltă tabără Zertas a propus să îi ia prin surprindere pe cei trei fraţi rămaşi propunând să acţioneze mai repede şi în secret ca să ia cartea aflată pe masa spiritelor, care te puteau transforma într-un ecou peste lumea morţilor.

În porul vântului
viaţa e poleită
cu miere.

Scareas a reuşit să ia cartea dar înainte să o deschidă Cias a reuşit să-l rănească pe Zertas, într-o încăierare după care acesta murise. Venessis, la rându-i îl omoară pe Ias, unul din cei trei fraţi care mai rămăseseră şi în cele din urmă a deschis cartea mutând vântul şi distrugând şi spiritele care-i vânau.
Lui Scoadreas pe lângă pasăre îi mai rămăsese de înfruntat şi bestia Zadia care trebuia ucisă înainte de a ajunge la ea.
În pădurea de la poalele muntelui îi aştepta lupul alb care avea un secret şi anume cartea spiritelor a mutat timpul, adică a făcut ca războiul cu vrăjitorii lui Orxus să nu mai aibe loc şi nici să mai fie posibilă moartea reginei Orias, care astfel a ajuns cu oastea la poalele muntelui, de data asta înaintea vrăjitorilor, avantajată că a deschis Venessis cartea.
În pădure era foarte frumos, îţi venea să adormi lângă cireş răpit de muzica apei sparte de trupurile vietăţilor când se adăpau din râul Bar şi de frumuseţea naturii.

În acelaşi vis
Răpesc un paradis
Din braţele naturii.

Atunci Scareas şi-a dat seama că pasărea era viaţa şi îi venise o idee, ca după ce va înfrânge bestia să meargă neînarmat la pasăre, oferindu-i imensitatea iubirii sale.

În călcâiul
Vieţii
Iubirea înmugureşte.

Acesta voia să nu-i ceară nimic cu condiţia să se renege bogat şi sărac în faţa ei pentru că nici moartea nu poate răpi iubirea frântă în faţa iubirii, aceasta aşternându-l în imensitate.
Acolo, la magme paradisul venea prin raza de lumină din ochii păsării albastre, unde din paradisul iubirii se năşteau prunci de paradis căci acesta dădea viaţă la alţi paradişi, loc unde castelul iubirii era clădit din lacrima păsării Azur-Phoenix. Aici şi obiectele puteau fi o fiinţă, iar graiul împărat.

În graiul topit
Cu miere
Viaţa o trăiesc.

Scareas, urmat de lup, îşi continuă drumul mai departe spre peştera prin care putea intra în inima muntelui.
Orias şi Lea erau brunete, dacă Orias avea părul ondulat cealaltă îl avea lung până la brâu, pe când Pillis avea părul blond şi ochii albaştri.
În tabăra Lei tânăra Payas împletea cosiţele acesteia întrebând:
-    Dumneavoastră domniţă cu cine veţi fi?
La care prinţesa răspunse:
-    Cu pasărea măiastră căci este şi un crai deoarece şi eu sunt pasărea iubirii, ăsta-i secretul meu.
Armatele ajunse la poalele muntelui, cât şi în drum, până acolo, s-au hărţuit rămânând din ele cete răzleţe. Numeroase capcane i-a întins Mitrax reginei clovnilor pentru a o ucide definitiv, dar câteva din ele au fost dejucate de panterele înaripate, căci regina trebuia răpită la propunerea lui Orxus care vroia printr-o vrajă foarte puternică să o transforme în Moartea Panteră pentru a o face negativă, ca pe slujitorii săi. Unul din slujitorii lui Orxus avusese ideea să o atragă împreună cu câţiva cavaleri în afara taberei, plan cu care a fost de acord şi Mitrax, dornic de sânge şi răzbunare.
Când plângea pasărea, totul jelea, iar când cânta, ecoul trecea prin flacăra din lumânare şi visele alintau viaţa pe genunchiul dimineţii.
Odată pasărea cânta şi când ecoul ei a ajuns la regină, a prins-o dorul de craiul lup pe care o vrajă făcută de Orxus l-a transformat în fiară a pădurii.

Răpită de demiurg
Viaţa-,
Bea din dor.

Regina cu câţiva cavaleri îşi găsiseră adăpost la sătenii de munte din satul Tarsia şi ieşise într-una din dimineţi împreună cu cavalerii şi sătenii la un picnic în pădure, dar cineva din tabăra adversă i-a urmărit şi l-a anunţat pe Orxus. Între timp regina aflase că Zertas Oneu murise, Scareas, în schimb, care aflase de la lup de miracolul produs de carte, îşi continuă drumul spre peşteră având pe urma sa prigoana lui Cias şi a lui Farias.
Cavalerii se ospătau lipsiţi de griji iar regina se plimba prin poiană, când ca din senin, din pădure s-au năpustit asupra lor o grămadă de hârci şi deşi cavalerii noştri s-au luptat vitejeşte cu hârcile, care, deşi nu i-au înfrânt, au reuşit s-o răpească pe Orias.
Regina a fost dusă la Orxus care a predat-o lui Mitrax şi acesta la rândul său a închis-o într-o cuşcă de fier pentru a o duce ca jertfă la Templul Fiarei. Pe drum Mitrax o tortura vorbindu-i despre supliciile la care urma să fie supusă în timpul ritualului. Reginei îi venise ideea să evadeze dar între timp panterele care erau de pe tărâmul umbrelor au hotărât să deschidă o poartă pentru a cere bestiei iertare pentru regină şi sprijin în războiul dus cu vrăjitorii. Acolo monstrul le-a spus că ar putea conta pe sprijinul său dar că numai de Scoadreas depindea reuşita acţiunii, el trebuind să rupă blestemul aruncat asupra lor de vrăjitori, dar că va întârzia împlinirea ritualului.
Scareas a intrat în peşteră înaintea lui Cias şi căuta prin întuneric calea spre Zadia, în vreme ce Orias a reuşit să evadeze fiind prigonită de orcile şi hârcile lui Orxus.
Regina alerga înapoi înspre munte unde o aşteptau cavalerii şi panterele înaripate, adăpostindu-se într-o casă de ţărani care ziua o ţineau ascunsă în pivniţa din casă. Orcile şi hârcile de pe urma reginei au făcut controale foarte severe dând foc la casele ţăranilor dar nu au găsit-o imediat căci atunci când acestea au ajuns acolo ea a fugit. Totuşi, într-un târziu, au prins-o şi atunci schenerşii iubirii au ieşit din trupul acesteia transformaţi în doi luptători, pentru că după ce au izolat-o în puritate s-a dat o luptă crâncenă, dar orcile au reuşit să neutralizeze schenerşii obligându-i să o scoată din puritate.

Mă frâng în trupul tău de puritate
Când te sărut
Fără durere ucigaşă.

Mitrax a avut grijă să nu mai scape, îndreptându-se spre Templul Fiarelor şi între timp Scareas, deja ajuns în peştera care ducea la bestie şi la pasăre, a aflat de la vietăţile din aceasta că magmele posedau colierul de la gâtul Lei în care era încrustată o perlă în care se aflau pasărea şi paradisele, printre care şi paradisul iubirii unde nu exista timp şi din inima divină care trăia în paradis luau viaţă perechi de îndrăgostiţi când aceasta se deschidea pe cerul din paradis, dând viaţă la mii de inimioare. 
În urma prinţului veneau Cias şi Farias care s-au decis ca odată ce au terminat totul de rezolvat să-l omoare pe Venessis, care era un tânăr de o bunătate rară, brunet cu plete peste urechi şi înalt cu ochi căprui.
Lupul alb îi zise că la sfârşitul aventurii, dacă vor scăpa cu viaţă, pe el şi pe Cristys îi va duce la castelul părinţilor săi care erau şi ei împăraţi peste ţinutul cutremurului, fiind un popor născut din cutremur.
Orxus a ajuns la templu şi fusese impresionat de ceea ce văzuse. Templul era foarte spaţios la suprafaţă şi avea construcţia specifică unui templu de sacrificii, cu sculpturi ce reprezentau diverse scene de martiriu şi monştri legendari ai războiului.
În mijlocul templului, pe un soclu, era sculptată în marmură Moartea Panteră care arăta asemănător cu cele de la Orias, doar că bestia era uriaşă şi nu alerga pe patrupede, dar putea la nevoie şi aşa căci era jumătate umană şi jumătate fiară, având nişte colţi înspăimântători.
În subteran se găseau camerele de tortură şi temniţele în care au închis-o şi pe regină, iar despre templu se spunea că fusese construit însuşi de bestie.
Ritualul consta în frângerea reginei din iubire în răul bestiei, dar pentru a se produce acest lucru aveau nevoie de acordul bestiei care garantase ajutor panterelor ce o slujiseră cândva. Acestea din urmă au luat urma convoiului şi încercau să-i ajungă pentru a opri supliciul la care urma să fie supusă regina clovnilor. Pentru a-i reuşi ritualul Orxus avea nevoie şi de inima de pică, adică viaţa păsării albastre, ca s-o scalde în iubirea de fată şi printr-un strop de sânge din pantere să transforme luna în război şi regina în geniu al răului, la inima de pică răvnind şi bestia.
Mitrax i-a trimis vorbă fiului său să-l ucidă cât mai repede pe Scareas şi păsării să-i scoată inima din piept pentru a i-o aduce lui Orxus. Acesta din urmă nu a reuşit niciodată să finalizeze ritualul şi nici bestia să obţină inima. Eroii noştri conduşi de pantere au ajuns la templu pe căi mai ocolite şi încercau s-o elibereze pe fată. De acest lucru va profita Orxus care avea nevoie de sângele acestora şi pentru ai atrage în cursă a avut un plan.
Adesea erau atacate orcile care ieşeau din templu de cete de cavaleri, având loc confruntări sângeroase între aceştia şi spadasinii reginei.
Panterele căutau o soluţie ca să intre în templu şi le venise ideea să deghizeze câţiva cavaleri în nişte preoţi ai întunericului ce vizitau templul, căci au mai încercat să se strecoare odată dar grupul de cavaleri a fost prins la zidurile cetăţii de către orci.
Orxus voia să le dea impresia că au reuşit să se strecoare în templu ca în final să-i prindă. Deşi au fost prinşi, faptul că au aflat de intenţiile lui Orxus a contat mult şi în final panterele au hotărât să rişte  totul pentru regină.
Felinele au atacat aşezământul răului intrând chiar ele în templu, ceea ce Orxus abia aştepta căci după ce a rănit grav o panteră pe cealaltă a izolat-o lângă regină şi de la cea rănită a luat sângele necesar pentru supliciul fetei, după care a omorât-o.
În temniţă fiara i-a adus la cunoştinţă reginei despre felul cum acţionase şi că se baza pe reuşita lui Scareas cât şi pe cuvântul bestiei, lucru de care nu a mai fost nevoie.
Scareas a ajuns la Zadia, care era un uriaş cu gheare şi aripi de demon, care mai avea două capete şi încă un ochi în spate. În confruntare, Farias, care încerca să-l răpună, şi-a pierdut viaţa.
Cias, văzând cum a fost răpus Farias, a încercat să încheie un armistiţiu cu bestia, cu preţul să-l vândă pe Scareas, dar bestia a refuzat preferând să-i ucidă pe amândoi.
După zile în şir de lupte, Scareas, epuizat şi rănit, a reuşit printr-o săgeată trimisă în ochiul creaturii s-o orbească, ca apoi să-i taie capetele. Între timp Cias fugise.
Prinţul avea de trecut o punte invizibilă peste magmă spre locul unde era ascuns colierul în formă de cruce care avea în mijloc încrustată perla cu viaţă, reuşind cu ajutorul unei hărţi luate de la uriaş.
Ajuns la colier şi la tezaur trebuia să aştepte cântecul păsării ca să se deschidă lacrima Fecioarei, să poată intra în dimensiunea din perlă.
La un moment dat pasărea s-a trezit şi a cântat, dând viaţă însăşi vieţii, în timp ce lupul îi spunea că Orxus se îndreaptă spre peşteră însoţit de hârci.
Cias, deşi era rănit, supravieţuise şi urmărindu-l îndeaproape pe Scareas a intrat odată cu acesta în colier unde s-a vindecat imediat de răni datorită miracolului produs de melodie.
Vrăjitorii, în drum spre peşteră, au trecut totul prin foc şi sabie, ei având de făcut mai un pas pentru a pune în aplicare planul lor diabolic.
Odată ajuns acolo prinţul a fost impresionat de ceea ce văzuse, crai şi zâne care erau fii ai iubirii şi implicit ai vieţii. A fost uimit de frumuseţea paradisului care năştea prunci de paradis şi de graiul pe care îl văzuse luminat la masa istoriei şi atunci el s-a frânt rău ca să devină durerea păsării, învelind pasărea în imensitatea iubirii sale, iar mai apoi devenind muzica şi viaţa, să renască din păcat fără de păcat.
Vrăjitorii dintr-o dată au devenit schelete ca mai apoi să apară acolo, pe neaşteptate Orias, Pillis şi Lea.
Orias a rămas cu craiul scăpat de blestemul vrăjitorilor. Pillis cu Scareas şi Lea, pasărea iubirii lângă pasărea cerească.
În fiecare din cele trei paradise ale colierului cuplurile noastre au ajuns împăraţi şi au trăit veşnic.
Şi azi legenda spune că iubirea în zbor spre imensitate se strigă cu cerul.

Din Cruce
Divinul
Devine lacrimi.